12,606 matches
-
Niște aripi desfăcute. O pasăre. Un pescăruș mort În vălul de mireasă. Niște pescăruși Înverșunîndu-se asupra trupului lui Gildas. O apucă amețeala, care o făcu să-și reamintească cele petrecute În ajun. Să-și amintească de Gildas, care se făcuse alb la față cînd văzuse pescărușul mort În vălul Însîngerat. Christian vorbise de hazard. Vreun ștrengar omorîse un pescăruș cu praștia. Un văl se afla În fața unei ferestre deschise. O biată viețuitoare venise să moară acolo. Nimic altceva. Jeanne se grăbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
superiorii ierarhici și le-am cerut să mă detașeze aici cît timp va fi necesar. Era inutil să mai precizeze că Lefloch, comandantul SRPJ, trebuia mai Întîi să-l Înștiințeze pe procurorul din Brest Înainte de a semna acea hîrtie În alb. - Prin „necesar“ ce Înțelegi de fapt? Întrebă Christian cu o voce primejdios de blîndă. În caz că ai uitat cumva, trebuie să plecăm În Anglia la sfîrșitul săptămînii. Și, spre deosebire de căsătorie, cursa transatlantică nu poate fi amînată! Dacă acuzația care se ghicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În fugă să Îi despartă pe cei doi, pentru ca Loïc să n-o mai scuture pe biata femeie care protesta că nu spune decît adevărul gol-goluț. - Gwen, spune-mi că nu e adevărat! Tăcerea ei stingherită era un răspuns. Loïc, alb la față și crispat, se Întoarse pe călcîie și urcă În mașină. - Loïc! Loïc, așteaptă! Demarase deja. Coșul de nuiele rămas deschis lăsă să scape plasele din care crabii se cărăbăniră pe dată. Marie Înțelesese din remarca disprețuitoare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întîi din Télégramme pe care Ronan i-o flutura pe la nas. Așadar la acea teribilă știre făcea el aluzie, și nu la legătura ei. Deși era la curent cu crima mamei ei, faptul că o vedea acum scrisă negru pe alb o făcu să Înghețe. - Doar n-o să dai crezare la ce spune fițuica aia? se răzvrăti ea cu putere, aruncînd ziarul la coș. E doar o Însăilare de minciuni! - În cazul ăsta, de ce bunica e la Închisoare? - E o neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din urmă. Se Îndreptară Împreună spre una din rarele clădiri care scăpaseră de distrugerile provocate de cel de-al Doilea Război Mondial, dar și de reconstrucția sălbatică de după război, și a cărei fațadă era Împodobită cu o banderolă roșu cu alb În culorile ziarului Télégramme de Brest. - De acord. Era doar un obiect zburător neidentificat, replică ea, Încercînd să redevină serioasă. Și cu ce semăna? - Cu dumneata! trînti el, nu fără o anume ferocitate. Păr lung, ochi verzi... numai că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă masturbez. La vilă se oploșiseră o mulțime de pisici, mai mult sau mai puțin sălbatice. M-am apropiat de un motan negru care se Încălzea pe o piatră. Solul din jurul casei, plin cu pietre, era foarte alb, de un alb violent. Motanul m-a privit de câteva ori În timp ce mă masturbam, dar a Închis ochii Înainte să ejaculez. M-am aplecat, am apucat un pietroi. Țeasta motanului s-a făcut țăndări, bucăți de creier s-au Împrăștiat În jur. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
etajul șapte; se vedea că sunt plânse. „Nu știu dacă e bine s-o vezi...”, spuse Marie-Thérèse. El nu păru s-o audă. Va trăi tot ce trebuia să trăiască. În salonul de reanimare, bunica era singură. Cearșaful, de un alb extrem, Îi lăsa descoperite brațele și umerii; Michel Își desprinse cu greu privirea de la carnea aceea dezgolită, zbârcită, albicioasă, cumplit de Îmbătrânită. Brațele străpunse de perfuzii erau legate cu niște curele de marginea patului. Un tub Îi pătrundea În gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o topologie compactă - aceea de bandă a lui Moebius, de pildă, sau de toroidă. Copil fiind, nu putea suporta degradarea naturală a obiectelor, distrugerea, uzura lor. Astfel, păstră ani de zile cele două bucăți rupte ale unei rigle din plastic alb, reparându-le la nesfârșit, lipindu-le cu scotch. Îngroșată din cauza straturilor succesive de bandă adezivă, rigla nu mai era dreaptă, nici măcar linii nu putea trage cu ea, nu mai era bună la nimic; el totuși o păstra. Se rupea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spus era mai duios, mai delicat și mai vag. Pe la șapte seara, revenind de la plajă, Își făcuseră obiceiul să ia un aperitiv. Bruno bea un Campari, Christiane, cel mai adesea, un Martini alb. Bruno privea mișcarea soarelui pe tencuiala zidului - alb În interior, puțin roz În exterior. Îi plăcea s-o privească pe Christiane umblând goală prin apartament, mergând să caute cuburi de gheață și măsline. Ceea ce simțea era straniu, foarte straniu: respira mai ușor, uneori rămânea minute Întregi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aplice pe tavan, printre elemente decorative anoste, evocând dopuri de plută enorme. Ieșiră afară, la soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Întindea la nesfârșit sub cerul intangibil, avu sentimentul că Întreaga lui viață trebuia să ducă la acest moment. Preț de câteva clipe n-a existat decât cupola imensă a azurului și un plan imens, ondulat, În care alternau un alb orbitor și un alb mat; apoi au pătruns Într-o zonă intermediară, schimbătoare și cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din nenumărate detalii. Walcott Îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sub cerul intangibil, avu sentimentul că Întreaga lui viață trebuia să ducă la acest moment. Preț de câteva clipe n-a existat decât cupola imensă a azurului și un plan imens, ondulat, În care alternau un alb orbitor și un alb mat; apoi au pătruns Într-o zonă intermediară, schimbătoare și cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din nenumărate detalii. Walcott Îl aștepta la aeroportul din Shannon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pildă, cei mai mulți tehnicieni sunt catolici. Asta nu-mi ușurează relația cu ei. Sunt corecți, politicoși, dar mă consideră un ins cam bizar, cu care nu se poate discuta cu-adevărat. Soarele se degajă În Întregime, formând un cerc de un alb perfect; lacul Întreg apăru, scăldat În lumină. În zare, culmile munților Twelve Bens formau o succesiune de griuri din ce În ce mai pale, ca straturile de culoare dintr-un vis. Rămaseră tăcuți. La intrarea În Galway, Walcott vorbi din nou: — Am rămas ateu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să mă uit iar la el, cu calm. Deschid ochii și mă uit din nou la memo - însă acesta spune exact același lucru pe care l-a spus și mai devreme. Vă rog înregistrați. Datat 26 mai, scris negru pe alb. Ceea ce înseamnă că l-am expus pe clientul nostru unui împrumut neprotejat. Ceea ce înseamnă că am făcut cea mai elementară greșeală pe care o poate face un avocat. Mi-a dispărut toată exaltarea. Simt că mă ia cu gheață pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Culeg din coș o grămadă de haine, apoi mă opresc. Nu. Primul pas : sortarea lucrurilor. Simțindu-mă extrem de încântată de mine că m-am gândit la asta, încep să sortez lucrurile murdare în grămezi pe podea, uitându-mă la etichete. Albe 40. Albe 90. Pentru spălare, întoarceți pe dos. Spălați rufele colorate separat. Spălați cu grijă. Spălați cu MARE GRIJĂ. Când termin cu primul coș sunt complet bulversată. Am făcut cam douăzeci de grămăjoare pe jos, și cele mai multe dintre ele constau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
coș o grămadă de haine, apoi mă opresc. Nu. Primul pas : sortarea lucrurilor. Simțindu-mă extrem de încântată de mine că m-am gândit la asta, încep să sortez lucrurile murdare în grămezi pe podea, uitându-mă la etichete. Albe 40. Albe 90. Pentru spălare, întoarceți pe dos. Spălați rufele colorate separat. Spălați cu grijă. Spălați cu MARE GRIJĂ. Când termin cu primul coș sunt complet bulversată. Am făcut cam douăzeci de grămăjoare pe jos, și cele mai multe dintre ele constau doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deschid un dulap din apropiere și mă trezesc uitându-mă la o mie de feluri de detergent. Pe care să-l aleg ? Îmi revin în minte tot felul de sloganuri auzite la reclamele TV. Alb fără pată. Mai alb decât albul. Non-biologic. Mașina de spălat trăiește mai mult cu Calgon. Eu nu vreau ca mașina asta de spălat să trăiască mai mult. Nu vreau decât să spăl nenorocitele astea de haine cu ea. În cele din urmă, înșfac un pachet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
croiesc drum printre costumele scumpe, fără să îndrăznesc să ridic privirea ; fără să îndrăznesc să mă opresc, pentru a nu atrage atenția. Nu-mi vine să cred că se întâmplă una ca asta. Sunt îmbrăcată într-o uniformă verde cu alb și îi servesc cu mini-eclere pe foștii mei colegi. Și partea ciudată e că nici unul dintre ei nu pare să observe acest lucru. Câteva mâini s-au întins și au luat eclere de pe tavă, fără măcar ca posesorii lor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri. Promovare posibilă, după un an. Scrie negru pe alb. Arunc hîrtia pe birou, spre el, iar el o privește Încruntat. — Emma, partea asta din anunț se referă doar la candidații excepționali. Tu nu ești pregătită pentru o promovare, crede-mă. Va trebui să dovedești că meriți mai Întîi. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În viața mea. De o mie de ori mai nașpa decît cele de la magazin. De unde naiba le-o fi luat ? — Nu, zic panicată. Serios. Prefer să rămîn cum sînt. — Toată lumea trebuie să fie costumată, spune Cyril apăsat. Scria negru pe alb În memo ! — Dar... și ăsta e un costum ! arăt iute spre rochia mea. Am uitat să vă spun. E Îhm... un costum cît se poate de autentic, o rochie pentru o petrecere de vară, stil anii douăzeci... — Emma, astăzi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o fixează de-a dreptul ofensată. — Nu vreau să aud nici o teorie, spun. Uite ce e, chestia asta a fost extrem de dureroasă pentru mine. Nu vreți să-mi respectați sentimentele și s-o lăsați baltă ? O clipă, mă privesc amîndouă alb, după care se Întorc una către cealaltă. — Opt ? face Lissy iar. Cum ai reușit să ai atît de multe ? — Simplu ca bună-ziua. Dar sînt sigură că și ale tale sînt la fel de bune, spune Jemima regal. Începe tu, te rog. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acea casă se Întindea un câmp cu ierburi Înalte și grele, presărat cu aceeași copaci groși, cu trunchiuri ca butiile, răsuciți și cu frunze mult prea mărunte pentru atâta lemn. - Krog, ziceai, Îmi spuse Tuni după ce Gula se Îndepărtase deajuns. Albul mă privea din spatele lui, fără să scoată o vorbă. Ziceai că nu se gândește la nimic. Era un om frumos, potrivit de Înalt, cu o claie de păr negru și cârlionțat, mai degrabă tânăr. Avea privirea blândă, dar nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nimic. Era un om frumos, potrivit de Înalt, cu o claie de păr negru și cârlionțat, mai degrabă tânăr. Avea privirea blândă, dar nu știu de ce se căznea să fie așa de tăcut. - Da, Krog. Apoi l-am privit pe alb și l-am Întrebat: ai adus cu tine o scoică? Albul nu-mi răspunse. Se mai uită o dată la Tuni, iar acesta ridică din umeri. - În satul meu, Începu albul, un tată și un fiu făcut lucruri ciudate. Cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de păr negru și cârlionțat, mai degrabă tânăr. Avea privirea blândă, dar nu știu de ce se căznea să fie așa de tăcut. - Da, Krog. Apoi l-am privit pe alb și l-am Întrebat: ai adus cu tine o scoică? Albul nu-mi răspunse. Se mai uită o dată la Tuni, iar acesta ridică din umeri. - În satul meu, Începu albul, un tată și un fiu făcut lucruri ciudate. Cine-i plăcea mai mult lui Krog? Tatăl? Fiul? Pfuuh, grăia doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa de tăcut. - Da, Krog. Apoi l-am privit pe alb și l-am Întrebat: ai adus cu tine o scoică? Albul nu-mi răspunse. Se mai uită o dată la Tuni, iar acesta ridică din umeri. - În satul meu, Începu albul, un tată și un fiu făcut lucruri ciudate. Cine-i plăcea mai mult lui Krog? Tatăl? Fiul? Pfuuh, grăia doar cu gura și la Început n-am priceput ce dorea. Apoi, mi-am amintit de ultima oară când vorbisem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]