13,186 matches
-
a satului. De aceea, într-o duminică frumoasă de august, aproape de Sfânta Maria, am vizitat mănăstirea Probota. Împrejmuită de un zid măreț, care parcă ocrotește în brațele sale sfântul locaș, biserica ne-a întâmpinat ca o mireasă. Călcând sfioși pe aleea pietruită, înconjurată de trandafiri parfumați ca de catifea și de covoare de iarbă verde, am intrat în biserică. Aici era o lume nouă: mirosul de smirnă și de busuioc însuflețea picturile, chipurile sfinților spunându-ne prin priviri că aici e
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
l-am văzut Într-o bună zi adminis trând și prezidând, sub patronajul sau patrafirul Sf. Patriarhii, o operă pioasă de reamenajare a cimitirelor cu ostași morți pentru Patrie, construindu-li-se, adică, monumente, capele, cruci, troițe, lespezi, candele, grilaje, alei și plantații funerare, prilej de sub scripții patriotice pentru Cultul Eroilor, noua sa Întreprindere tricoloră, după tipicul altei Întreprinderi naționaliste-foc și cu un comitet de generali cu mâncărimi la limbă și la condei: Cultul Patriei de sub președinția lui Marin ștefănescu, pro
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bită ușurință, cu pasiune chiar, și aveau un dar de a povesti cu totul remarcabil. Lucreția o avusese ca profesoară pe Smaranda Gheor ghiu, cunoscută sub numele de „Maica Smara“, a cărei statuie stră juiește și azi pe una din aleile Cișmigiului. La școală, Lucreția a Învățat și croitoria de lux. În casa părin ților, fratele său mai mare, Costică, venea de multe ori cu prie teni și colegi de școală. Inteligentă și cultă, Lucreția patrona cu eleganță și discreție disputele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
obligatoriu poposește la cofetărie, se așază într-un colț, discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îmbătător, mai ales spre seară, când adia vântul: atunci aroma trecea pe străzile orașului în valuri compacte ca o armată romană sau ca un râu ieșit din matcă sau chiar ca o furtună și era grozav să te plimbi pe aleile din grădinile publice care împânzesc malul Dunării. Într-o astfel de seară, orice om, oricât de nefericit ar fi, își uită necazul și se preschimbă într-un fel de împărat. Aceasta era și starea fratelui meu Victor, într-o sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
capitala regiunii și verișoara lui Stelian, se afla în vizită la mătușa sa. Tinerii s-au plăcut instantaneu, aveau sentimentul că se cunosc de mult și că își pot încredința unul altuia cele mai tainice gânduri. S-au plimbat pe aleile cu pietriș ale parcului, apoi pe bulevardul central, străjuit de castani și tei maiestuoși. Au povestit cu poftă câte-n lună și-n stele. Târziu, când cei mai mulți dintre pașnicii locuitori ai orășelului își încheiaseră orele de promenadă și se retrăseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-o pe obraz: a fost prima oară când a sărutat-o și Victor - emoționat, cu inima bătându-i în piept asurzitor. Seara au încheiat-o, în doi, fata împreună cu Victor, printr-o plimbare, una dintre plimbările acelea fără sfârșit pe aleile și pe străzile fermecătoare ale orășelului nostru, Serenite. La începutul lui septembrie, fata și-a luat la revedere de la fratele meu Victor, venise timpul să se înapoieze acasă, în orașul ei, curând începea școala. Și-au jurat dragoste veșnică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să comploteze... Aici veneau de obicei elevii să tragă o țigară, pe ascuns. Și acum se aflau vreo câțiva amatori de fumat. Așadar, n-aveau cum să rămână, erau obligați să-și caute alt loc pentru dezbaterea lor secretă. Pe aleile întunecate, Victor n-a mai rezistat și i-a spus lui Stan: -Știi, am primit chiar azi o scrisoare de la Monica... În ea este un P.S., cu parola noastră, parola pe care am fixat-o cu Stelian, Dulce et decorum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lansare de carte a domniei-sale, “Icoană Spartă Basarabia”, la 24 martie 1999, în sala „Mihai Eminescu” a senatului Universității “Al.I. Cuza” din Iași. La 15 ianuarie, de ziua lui Mihai Eminescu, am fost prezent, împreună cu foarte multă lume, pe Aleea Clasicilor din Chișinău. în luna februarie 1999 au sosit ajutoare din California, de la doamna Elvira Opran, de la Nicu Popa, Ionela Opran Hubbard și părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Asociația “Pro Basarabia” a refuzat și de această dată să-mi acorde sprijin
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
domnul Vadim Pirogan. și distinsul om de cultură, domnul Nicolae Dabija, redactorul șef al revistei „Literatura și Arta”, a pășit nu o dată pragul familiei Alexa. întâlnindu-mă cu domnul Nicolae Dabija, în zi de sărbătoare, la 31 august 2004, pe Aleea Clasicilor din Chișinău, am înregistrat următorul mesaj pentru distinsa familie Alexa: „Domnule Ioan Alexa, vreau să vă fac o mărturisire aici, pe care nu v-am făcut-o dumneavoastră. Mi-a murit cu șase ani în urmă tatăl, mi-a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Avem nevoie chiar și de sărbători să fim împreună. O sărbătoare pentru noi toți este „Limba noastră cea română”, și astăzi , la 31 august, anul 2004, domnule Ioan Alexa, vă simt alături de mine, alături de acești copii care se află pe Aleea Clasicilor din Chișinău, alături de oameni în vârstă care au venit să prezinte un omagiu limbii române. Limba Română niciodată nu va fi despărțită de un pârău cum este Prutul. Limba română va fi una și aceeași, chiar dacă între noi, dintr-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
local de marșuri Manolache, mort de tânăr într-un tragic accident de motocicletă. Singurul artist care l-a convins că inspirația nu depinde de bugetul anual a fost poetul județului, Anghelache. Acesta i-a propus să vopsească tot pietrișul de pe aleea parcului municipal în albastru, iar evenimentul să se cheme Sărbătoarea Culorilor. Stropirea o făceau într-o singură zi pompierii colonelului Iordache, vopseaua o furniza la preț promoțional firma angrosistului Postolache, baloanele de spânzurat în copaci și de dat la copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de calm celest - cum foarte lingușitor se exprima în fața doamnei Marinache autorul proiectului -, dar niște tarabe cu mici și bere, cu roșul excitant al tocăturii și cu galbenul auriu al halbelor, ar fi făcut mai suportabil calmul celest al unei alei de trei sute de metri. Sărbătoarea Culorilor a fost un succes de la ora zece dimineața până la șase și un sfert, când a început să plouă. Dar ce ploaie! Să înece orașul, nu alta! În ciuda asigurărilor primite de la angrosistul Postolache cum că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un succes de la ora zece dimineața până la șase și un sfert, când a început să plouă. Dar ce ploaie! Să înece orașul, nu alta! În ciuda asigurărilor primite de la angrosistul Postolache cum că albastrul cu care pompierii au stropit nu numai aleea, ci și salcâmii, cu farmecul lor unic, ialomițean, era stabil, jumătate dintre cetățenii reprezentativi ai urbei, care se înghesuiau în jurul oaspeților de la București, s-au albăstrit rapid din cap până-n picioare, în vreme ce jumătatea cealaltă, care s-a repezit să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
deschidă, în halat și papuci, urduroasă și ciufulită, era chiar vaca de Rodica. Destinul nu e acompaniat întotdeauna doar de trompeți și de tobe, uneori ajunge și un clopoțel, ca să înțelegi că e vorba despre destin. Rodica se apropia pe aleea din mijlocul curții, clopoțelul din cerdac continua să sune, deși Rășcanu își luase de mult degetul de pe buton, iar întrebările pe care le sucise pe toate părțile în tren ca să le dea un înțeles cât mai complet își pierduseră parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
înălțime, fiind prima femeie pilot de planor din țara noastră. Au conviețuit aproape 28 de ani, până când o boală necrutatoarecancer pulmonar, - a curmat viața ilustrului profesor-condeier în ziua de 8 august 1971 și a fost înhumat în cripta familiei de pe aleea principala a cimitirului din orașul Rădăuți. Născut într-o familie de țărani hărnici profesorul Vasile Tiganescu a primit, de mic copil, o educatie aleasă, bazată pe munca, cinste și omenie, atribute întregite și șlefuite prin studii de specialitate; calități care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
E un oraș străvechi, nobil, unde viața continuă cursul pe care Îl are de secole Întregi. Biserica colonială trebuie să fie o bijuterie arheologică fiindcă, dincolo vîrsta sa, ea marchează uniunea dintre arta europeană de import și spiritul indienilor locali. Aleile Înguste ale orașului, Străzile extrem de accidentate, pavate cu piatră din zonă, femeile indiene cu copii În spinare... pe scurt, În orice scenă caracteristică, respirația orașului evocă vremea dinaintea colonizării spaniole. Dar oamenii care se află acum În fața ochilor noști nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fericiți. Lima e un oraș frumos, ce și-a depășit trecutul colonial (cel puțin așa părea după ce văzuserăm Cuzco) ridicînd clădiri noi. Renumele său de oraș bijuterie nu este justificat, Însă cartierele elegante de locuințe de la periferie sînt legate prin alei late de stațiunile foarte plăcute din apropierea mării. Locuitorii din Lima se deplasează din oraș Înspre portul Callao În doar cîteva minute, de-a lungul unor drumuri spațioase. Portul nu are zone care să reprezinte o atracție specială (construcția tuturor porturilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alcool ne țineau puterile, a continuat pînă la trei dimineața, cînd am decis, Într-un final, că ziua se sfîrșise. Duminică dimineața am vizitat un trib de yagua, indieni din rasa roșie. După ce am mers 30 de minute pe o alee care dezmințea zvonurile despre jungla deasă, impenetrabilă, am dat de un grup de colibe unde trăia o familie. Modul lor de viață era fascinant - locuiau afară, sub scînduri de lemn, și aveau acoperișuri ermetice, mici, făcute din frunze de palmier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lucru: mi-era frică de miros! Îmi era teamă că, depășind un anumit grad de intensitate, chiar împotriva voinței mele, nu voi rezista pur și simplu din punct de vedere fizic, biologic. Noaptea am avut coșmaruri. Se făcea că pe aleile cimitirului Bellu manipulam corpul acela lung, împachetat în cearșaful albas tru și, conform datoriei pe care mi-o asumasem, îl tăiam felii felii cu un cuțit imens, ca pe un salam... A doua zi, bineînțeles, m-am trezit cu mult
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
puteau decât să mă dezavantajeze. Comparată cu lemnul, tabla sau penajul, firește că pielea e materia cea mai perisabilă. Inevitabil depindeam de puterea când bună, când rea a regelui. în casa de fulgi locuiește-un cocoș în casa de frunze aleea în casa de-aluat un cozonac și-n casa de apă un lac în casa din colț stă patrula și dacă zboară unu-n abis firește e iarăși un sinucis în casa de hârtie stă opinia-n ramă și-n
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pieței de zarzavaturi, acolo unde niște muntence bătrâne vindeau piersici amărui cu perișorul cenușiu, cât nuca de mici. Fructele semănau cu pielea de pe obrajii lor - niște babornițe de piersici. Moartea pândea în parcuri când frunzele foarte tinere, ușor roșietice ale aleilor cu plopi miroseau a odăi de bătrâni. Moartea de culoarea cerii pândea și de-a lungul străzii în teiul în floare, când pulberea gălbuie se scutura pe jos. Teii miroseau altfel pe asfalt, existau și în sat nenumărați tei, dar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ținut sub supraveghere, nefericirea insulei se reflecta zilnic pe chipurile oamenilor. Am văzut razii ale miliției, arestări publice, fotografiile expuse în galantare cu fețele desfigurate de frică ale hoților de prăvălie prinși și, în replică la ele, de-a lungul aleilor din parc, panourile cu zâmbetul unsuros al muncitorilor fruntași și eroilor socialiști. Am văzut zăcând în praf zdrențăroși tineri sau bătrâni, morți în plină stradă, și trecătorii pășind indiferent pe lângă ei. și am văzut cortegiile de mare pompă ale unor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu servește la nimic aranjarea obiectelor personale, mobila, cărțile din bibliotecă etc., pentru că, orice aș face, acestea se vor așeza singure la locul lor după ce trece un anumit timp de întrebuințare. Același fenomen care se petrece în parcurile pretențioase cu alei trasate cu rigla: de fiecare dată trecătorii aleg o altă cale de a traversa aleile acestuia, calea firească. Citit în Dilema din septembire 1999: "Săracii sunt la fel ca și bogații, numai că nu au bani". Dimineață de duminică. Revine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
face, acestea se vor așeza singure la locul lor după ce trece un anumit timp de întrebuințare. Același fenomen care se petrece în parcurile pretențioase cu alei trasate cu rigla: de fiecare dată trecătorii aleg o altă cale de a traversa aleile acestuia, calea firească. Citit în Dilema din septembire 1999: "Săracii sunt la fel ca și bogații, numai că nu au bani". Dimineață de duminică. Revine obsedant ideea că, orice aș face, nu mă pot "atașa" în nici un fel de "noua
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]