13,069 matches
-
spus: Doamne, nu te turbura, căci îți vom sta astăzi credincios alături și Dumnezeu Sfântul ne va ajuta. Referindu-se la marșul oastei otomane, Kemal-Pașa-Zade scria: „Pe drum, oastea prădătoare a fost surprinsă de vremea de iarnă, care, aruncând din arcuri asupra lor săgeți de ploaie, a dat cea dintâi semnul înfrângerii în inimile ostașilor ocrotitori de țări [turcilor]. Așa s-au stricat podoabele lor, asemenea unor grădini; s-a dus prospețimea lor... Torentul de ploaie udându-i de tot pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de rezistența unui adversar care nu se mai retrăgea din fața lor. „Nelăsîndu-i să se apropie de ostașii care se duseseră acolo [e vorba de turci], el [Ștefan cel Mare] a tras asupra lor din față cu tunuri și puști, cu arcuri și cu zenberecuri. De cele două părți ale sale se aflau păduri, încât nu era cu putință să se treacă în spatele lui din nici o parte, iar din față nu se putea merge deloc spre el. De aceea oastea nu putea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a zdrobit „într-un măcel crâncen”. Și-i urmări pe fugari cu atâta râvnă, încât ucise mai mulți din fugă decât din luptă. Cuprinși de groază fugarii își aruncau nu numai armele, ca să fie mai ușori la fugă, ci și arcurile și tolbele, șeile și hainele ca să scape fie și „nearmați și goi”. O scrisoare a hanului tătar către sultan confirmă cele relatate de Dlugosz. Hanul scria că a pornit împotriva Moldovei la cererea sultanului. Tătarii au cucerit multe „cetăți ale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Turcii pornesc la atac în bătaia tobelor și în sunetul goarnelor „Dar și ostașii cei cu credință nenorocită, trăgând la rândul lor din tunuri și puști, au făcut să cadă asupra lor (turcilor) o adevărată ploaie de piatră, iar din arcuri și zenberecuri au tras (românii) de parcă ploua”. Asalturile turcilor n-au putut „să strice ceata celor cu credință nenorocită, nu au putut-o urni din loc”. Românii se luptau bine, mai spune Kemal-Pașa-Zade. Din descrierea lui Sa’adeddin, primele ghiulele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să mijlocească o înțelegere cu regele. El îi dă de veste lui Alexandru că „voievodul are adunați oameni din Bucovina, trei mii, care i s-au supus și au fugit la el; acestora le-a cerut să aibă cai, lănci, arcuri, săgeți, scuturi, iar celor pedeștri le-a cerut să aibă lănci și scuturi; în două săptămâni, trebuie să i se înfățișeze”. Domnul a pus vameși și cămărași la ocnele de sare, a stricat instalația portuară de la Coropyecz, a tăiat bărcile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de nobili, va fi atras într-o cursă de Heribert, conte de Vermandois, în închisoarea căruia va muri. În spațiul locuit de români, întâlnim formarea unor formațiuni politice sub formă de cnezate și voievodate, atât în Transilvania, cât și în afara arcului carpatic. În Transilvania, ducii (voievozii) români s-au luptat cu ungurii, respingând pentru o vreme încercările acestora de a cuceri teritoriul intracarpatic. La Est și la Sud de Carpați, se exercita o stăpânire nominală a pecenegilor, urmată de aceea a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bătălii nu au dus la încheierea conflictului, adică nu au realizat, nici pe plan politic și nici pe cel militar, un succes decisiv. Din care cauză, ostilitățile s-au prelungit până la mijlocul secolului al XV-lea. Când, datorită Ioanei d’Arc, francezii obțin o primă victorie în mai, 1429, la Orléans, în cetate se aflau 900-1000 de luptători. La Castellon, 17 iulie 1453, englezii sunt înfrânți și alungați din Franța. Efectivul celor două oști era sensibil egal, circa 6.000 de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de oameni. Același cronicar ne informează că Ștefan “nu numai pe ostași și pe boieri, ci chiar și pe țărani îi chema la arme, învățându-i pe fiecare să își apere patria. Dacă afla că un țăran nu avea săgeți, arc sau sabie, sau că a pornit la luptă fără pinteni îi tăia capul fără nici o milă”. Alte informații, provenind din surse străine și tot din secolul al XV-lea, estimează efectivele oastei moldovenești în jurul cifrei de 40000 de oameni. Surse
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de artă romanică prezente în arhitectura moldovenească se datorează mai degrabă „descălecătorilor” maramureșeni, în ctitoriile cărora se resimte o influență apuseană. Din arhitectura gotică au fost împrumutate mai ales elemente decorative, pe care le întâlnim la ancadramentelor ferestrelor și ușilor: arcul frânt, colonete, nervuri, chei de boltă, iar la exterior, contraforții. O parte dintre bisericile lui Ștefan cel Mare au o singură navă, cu bolți semicilindrice și cu arcuri de întărire, cu sau fără turlă, cu abside laterale, adâncite în grosimea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ales elemente decorative, pe care le întâlnim la ancadramentelor ferestrelor și ușilor: arcul frânt, colonete, nervuri, chei de boltă, iar la exterior, contraforții. O parte dintre bisericile lui Ștefan cel Mare au o singură navă, cu bolți semicilindrice și cu arcuri de întărire, cu sau fără turlă, cu abside laterale, adâncite în grosimea zidurilor (Borzești, Războieni, Sfântul Ioan din Piatra, Arbure, Reuseni și Dobrovăț). Cele mai multe biserici sunt, însă, de plan treflat (triconc), cu două abside pe laturile pronaosului și o absidă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Bacău, Hârlău, Iași, Dorohoi, Popăuți și Tazlău). Sistemul de boltire al naosului și sistemul de boltire pe care se sprijină turla este sistemul de boltire moldovenesc, care “derivă din arhitectura de lemn locală”. La Pătrăuți, pe naos “deasupra celor patru arcuri mari sprijinite pe console, se înalță, prin mijlocirea arcurilor piezișe moldovenești, o turlă cu 12 laturi așezată pe o bază pătrată.” La Popăuți, calota sferică a naosului “se sprijină pe două arcuri, patru late și două înguste, toate în plin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
boltire al naosului și sistemul de boltire pe care se sprijină turla este sistemul de boltire moldovenesc, care “derivă din arhitectura de lemn locală”. La Pătrăuți, pe naos “deasupra celor patru arcuri mari sprijinite pe console, se înalță, prin mijlocirea arcurilor piezișe moldovenești, o turlă cu 12 laturi așezată pe o bază pătrată.” La Popăuți, calota sferică a naosului “se sprijină pe două arcuri, patru late și două înguste, toate în plin cintru, care susțin, prin mijlocirea a patru pandantivi, un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
locală”. La Pătrăuți, pe naos “deasupra celor patru arcuri mari sprijinite pe console, se înalță, prin mijlocirea arcurilor piezișe moldovenești, o turlă cu 12 laturi așezată pe o bază pătrată.” La Popăuți, calota sferică a naosului “se sprijină pe două arcuri, patru late și două înguste, toate în plin cintru, care susțin, prin mijlocirea a patru pandantivi, un tambur cilindric. Alte patru arcuri așezate pe tambur, la 45° față de primele, susțin prin patru pandantivi mai mici, turla cilindrică în interior și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu 12 laturi așezată pe o bază pătrată.” La Popăuți, calota sferică a naosului “se sprijină pe două arcuri, patru late și două înguste, toate în plin cintru, care susțin, prin mijlocirea a patru pandantivi, un tambur cilindric. Alte patru arcuri așezate pe tambur, la 45° față de primele, susțin prin patru pandantivi mai mici, turla cilindrică în interior și cu 12 laturi în afară”. Turla se sprijină pe două baze înstelate suprapuse, cu câte 8 vârfuri. Tot 12 laturi au turelele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai presus de toți vrășmașii săi”. Îl laudă și cronicarii turci, atât de reticenți când prezintă pe adversarii lor, Așâc-Pașa-Zade care moare, probabil, în anul 1484, îl caracterizează în versuri astfel pe Ștefan: „El călcase pe craiul unguresc, Frânse și arcul lui Suleimanbei. Speriase și pe cel din Țara Românească, De multe ori speriase și țara acestuia. El a stat față în față cu sultanul Mehmed. Oastea lui a fost nimicită, dar s-a luptat bine. El și-a scăpat capul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cerului, după cum caracterizează G. Durand păsările solare: „Râ, marele zeu solar, are cap de uliu, în timp ce pentru hinduși soarele este o acvilă”. Specie apropiată de cele citate de antropolog, șoimul participă la vânătoarea cu fUncție de consacrare pentru flăcău: „Nicu, tinerel,/ Arcul ce-și gătește,/ Arcul și săgeata/ Ș-un șoimel galben” (Coconi - Ilfov). Hrana ajutorului avimorf este și ea impregnată cu simboluri solare, păsări a căror încărcătură simbolică șoimul o cumulează: „Șoim ce-mi aracnește,/ Cu ce-l hărănește?/ Păsări gălbioare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Durand păsările solare: „Râ, marele zeu solar, are cap de uliu, în timp ce pentru hinduși soarele este o acvilă”. Specie apropiată de cele citate de antropolog, șoimul participă la vânătoarea cu fUncție de consacrare pentru flăcău: „Nicu, tinerel,/ Arcul ce-și gătește,/ Arcul și săgeata/ Ș-un șoimel galben” (Coconi - Ilfov). Hrana ajutorului avimorf este și ea impregnată cu simboluri solare, păsări a căror încărcătură simbolică șoimul o cumulează: „Șoim ce-mi aracnește,/ Cu ce-l hărănește?/ Păsări gălbioare/ Prinse-ș după mare,/ După
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca acesta, se regenerează periodic”. Parcurgerea acestui traseu vertical revigorează ființa lumii și provoacă întoarcerile la faza incipientă a fertilității universului - copac. Și feciorul care aude plângerea copacului lumii devastat periodic apucă pe un drum mitic, sub protecție solară: „Lua arcul încordat,/ Cel ce-i bun de săgetat,/ Și-o sicreată/ De săgeată./ Toate-n brațe le lua,/ Cărăruia apuca,/ Cărăruia cam sub soare,/ Ca să meargă-n vad la mare” (Dobrogea). Tot pe un drum, ceva mai mic, li se revelau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vânătoarea pentru a reuși constituie fazele formatoare pentru flăcău: mai întâi el trece pe la marginea de sat (lume) unde se fălește cerbul, îl zărește și își confirmă calificarea pentru planul sacru, aleargă acasă pentru a se înarma potrivit vânătorii arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică este încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al centrului cosmogonic și are aceleași semnale meteorologice: nori și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dar și o amenințare a cosmosului. În multe texte populare, formele zoomorfe ale stihiei stau la baza simbolului universului și rod pilonii sau Copacul Creației. Ca într-o pictură a unui arcaș mitic, flăcăul îngenunchează și săgeată cerbul între coaste. Arcul are valențe exorcizatoare și este asociat prin definiție inițierilor, având puterea de a instaura ordinea prin uciderea dușmanului, de a distruge forțele nefaste prin doborârea animalului totem. Sugestia totemică este augmentată, căci în scena arcașului identificarea cu ținta este esențială
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai blajin” (Țăndărei - Ialomița). Alegerea calului, frecventă în basmele rusești, este un gest magic ce trebuie făcut cu toată atenția, căci calul reprezintă călăuza spre tărâmul stihiilor. Figura mitică a arcașului reapare cu aceeași conotație inițiatică: „de genunchi îngenunchea/ Și arcul își întindea/ Și săgeata mi-o punea” (Dobrogea) cu o nouă sugestie a identității erou-vânat. Imaginea stă sub regim dinamic și solar, specific principiului masculin. Colindele din Dobrogea conturează un neofit asemenea zeilor, ce poartă veștminte pictate cu însemnele stelare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
regenerare a timpului uman aflat într-un moment critic. KalliKanțarii ce bântuiau satele grecești în timpul celor douăsprezece zile, prelungiri ale scenariului mitico-ritual al Centaurilor antichității elene” au aici forme specifice faunei autohtone și sunt exorcizați prin unelte specifice vieții cotidiene: „arcul”, „mreaja”, „zgarda”, ceea ce instituie îmblânzirea și ordonarea haosului. înghițirea inițiatică Faptul că șarpele este animalul cel mai des învestit cu funcție mitică a înghițirii neofiților argumentează credința cosmogonică ce așază acest zeu htonian la originea lumii. Centrul universului și oul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aceeași preluare directă de energii: „...iacătă porumbița. Șî când s-a dat peste cap, s-a făcut mai mult mândră și frumoasă după cum era” (Voia - Dâmbovița). Vânătoarea rituală conduce tânărul la ființa pentru care parcurge traseul mitic: „Strânse frâul, ’ntinse arcul,/ Că-mi sări de-un stânjen calul./ Păsărica de-l vedea,/ Din guriță mi-i grăia:/ «Stai, Andreiaș, nu mai da,/ C-am să-ți spun de-o ghicitoare,/ Ghicitoare, vorbă mare:/ C-acolo-i o fată mare/ Cu cosița
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urmată de recompensa rituală, asemenea întâlnirii animalelor năzdrăvane, cu funcție de donator pentru erou. Ca și vulturul rănit din pădurea atemporală, pasărea îl încearcă pe tânărul vânător pentru a-i descoperi calitățile morale, fără de care neofitul nu poate depăși probele rituale. Arcul întins spre pasărea galbenă exteriorizează forța masculină de stăpânire și dominare a lumii, așezându-se într-o complementaritate magică cu femininul diafan. Colinda tip IV, 98, Cetatea fetei, face din episodul miresei-pasăre o recompensă pentru tânărul capabil să surmonteze obstacolul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se săturase,/ Încât era să se lase,/ Să nu mai gonească vântul/ Și să spulbere pământul./ Dar parcă-l chema-o nălucă,/ Încă tot să se mai ducă./ Și așa peste o movilă,/ Mai mergând loc ca o chilă,/ Cu arc și săgeata-n mână,/ Ajunge la o fântână,/ Unde zări urmă de fiară” (Mușetești - Argeș). Căutările feciorului angrenează elementele primordiale, puse în mișcare de energiile lui întemeietoare. Descoperirea maritală este făcută în postura de erou consacrat de armele civilizatoare, solare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]