7,432 matches
-
au avertizat că noțiunea de democrație era Întoarsă cu susul În jos și că opțiunile politice, care În mod tradițional se realizau prin vot de către cetățeni, depindeau din ce În ce mai mult de consumatorii pe piață. Neoliberalii și libertarienii favorizau exact această cale, argumentând că mecanismul pieței era mult superior procesului politic ca modalitate de a reprezenta voința colectivă a oamenilor și de a asigura bunăstarea viitoare a societății. Rețelele de politici guvernamentale au fost văzute ca un mod de a-i Întâmpina pe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu un supraveghetor al procesului politic. Se spera că o comunicare mai deschisă Între toți participanții și o dorință de a căuta un numitor comun vor adânci procesul democratic, vor accelera obținerea consensului și vor simplifica implementarea deciziilor politice. După cum argumenta, rețelele de politici publice vor crea o nouă politică de tip win-win, spre deosebire de rezultatul de tip win-lose al politicii concurențiale tradiționale. Aceste rețele vor furniza de asemenea o metoda organizatorică pentru a face față ratei accelerate de schimbare și densității
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fost marginalizat În era modernă, Într-o măsură din ce În ce mai mare, de către forțele pieței și guvernarea statului-națiune. Economiștii și liderii din domeniul afacerilor, În special, au ajuns să privească piața ca pe instituția cea mai importantă În domeniul relațiilor umane. După cum argumentau atât teoreticienii capitalismului, cât și cei ai socialismului, În esență, comportamentul uman este materialist și utilitar, iar valorile morale și normele culturale ale societății sunt derivate ale orientării sale economice - sau, ca s-o cităm pe Madonna, „Trăim Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cât și prea mari pentru a gestiona nevoile vecinătăților și ale comunităților locale. Organizațiile societății civile Împuternicesc oamenii să lupte pentru interesele lor Într-o lume În care corporațiile și guvernele este mai puțin probabil ca o vor face. Activiștii argumentează că o dependență prea mare de piața globală dereglementată a dus la o lăcomie capitalistă neînfrânată și, În același timp, la o diminuare a rolului tradițional al guvernului ca agent al redistribuției și furnizor al serviciilor sociale esențiale. Autorii studiului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
culturi locale se vor opune procesului de europenizare și, prin urmare, nu le-au făcut loc la masă negocierilor. Odată cu anii ’70, totuși, multiculturalitatea a suferit o schimbare la față. O nouă generație de cărturari postmoderni s-a alăturat cauzei, argumentând că proiectul iluminist, cu accentul sau pe mari metanarațiuni, pe hegemonia statului-națiune și pe ideologii monolitice, era adevăratul obstacol În calea schimbării. Postmoderniștii susțin că accentul asupra unei perspective unice și asupra unei viziuni unificate, suportă doar o agendă colonială
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ca publicul francez să se Împartă În două tabere, generând o dezbatere foarte aprinsă și polarizată 53. Comunitatea musulmană a susținut că dreptul fetei de a-și practica religia și obiceiurile a fost Încălcat. La rândul lor, oficialii guvernamentali, au argumentat că politica franceză, Încă de la fondarea republicii, a pus accentul pe indivizibilitatea cetățenilor francezi și, prin urmare, nu recunoaște existența minorităților sau a națiunilor separate În interiorul ei. Roger Fauroux, președintele Consiliului Superior pentru Integrare al Franței (un organism independent care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Diasporele culturale deschid ușa către posibilitatea unei sfere publice cu adevărat globale, alcătuită din comunități culturale diverse, care există atât În interiorul, cât și În afara granițelor naționale și care nu mai sunt determinate de teritorii. Antropologul Arjun Appadurai, de la universitatea Yale, argumentează că marea parte a violenței dintre comunitățile culturale este rezultatul incapacității de a depăși vechea logică politică ce leagă națiunea de un teritoriu și un stat. Incapacitatea multor grupuri neteritoriale de a gândi În afara sistemului de referință al statului-națiune este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și În timp profund Pentru Început, Într-o lume alcătuită Într-o măsură crescândă din diaspore culturale, spațiul politic este mai complex. Împrumutând din ideea lui Hedley Bull a unui aranjament politic neomedieval, teologul John Milbank, de la universitatea din Virginia, argumentează că ideea „spațiului simplu iluminist” este mult prea limitată Într-o lume densă, stratificată și profund implantată a realităților trăite contrare și suprapuse 63. Spațiul iluminist, cu accentul asupra măsurătorilor abstracte, locației, extensiei și granițelor, nu poate să accepte loialitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și chiar și cele mai Îndepărtate, au intrat În diferite „Înțelegeri de asociere” cu Uniunea Europeană. Pe măsură ce schimburile comerciale, politice și culturale Între Uniunea Europeană și vecinii săi cresc În densitate, granițele devin din ce În ce mai neclare. Profesorul John Gerard Ruggie, de la universitatea Harvard, argumentează ca Însăși misiunea Uniunii Europene (cel puțin cea din trecut) este să separe teritoriile 67. Pe de altă parte, Uniunea Europeană ia măsuri dure pentru a-și asigura granițele Împotriva fluxurilor de imigrație ilegală În Comunitate. Pentru a dezvolta o politică
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Beck scria că odată „cu poluarea... nucleară, simțim sfârșitul «celuilalt»”2. Astăzi, trebuie să facem față unei multitudini de probleme globale care afectează Întreaga umanitate. Soluțiile, la rândul lor, necesită un efort colectiv. Politologul Bryan Turner, de la universitatea Cambridge, a argumentat că atât noțiunile de „fragilitate umană” și „vulnerabilitate”, cât și sentimentul de compătimire care le Însoțesc, sunt singurele emoții universale pe care le Împărtășim cu toții și care ar putea să unească umanitatea și să furnizeze un fundament pentru acceptarea drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a fost prima Înțelegere guvernamentală multilaterală care recunoștea drepturile și Îndatoririle Într-o comunitate morală care transcende statele suverane. Statele Unite ale Americii și aliații săi i-au judecat pe criminalii de război naziști pentru „crime Împotriva umanității”. În timp ce oficialii naziști argumentau că ei nu au făcut altceva decât să urmeze ordinele guvernului și nu puteau fi puși sub acuzare, ca urmare a drepturile lor de cetățeni germani, aliații nu au fost de acord. Ei au argumentat că În conformitate cu doctrina de la Nuremberg
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Împotriva umanității”. În timp ce oficialii naziști argumentau că ei nu au făcut altceva decât să urmeze ordinele guvernului și nu puteau fi puși sub acuzare, ca urmare a drepturile lor de cetățeni germani, aliații nu au fost de acord. Ei au argumentat că În conformitate cu doctrina de la Nuremberg, naziștii aveau dreptul și obligația de a nu executa „ordinele Împotriva legii” venite de la superiorii lor, care erau definite că acele ordine care negau oamenilor drepturile lor fundamentale ca ființe umane. Dacă naziștii executau ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lume căruia i se garantează drepturi universale, Întărite de lege. Exemplul Uniunea Europeană va fi probabil urmat de alții, pe măsură ce globalizarea impune o extindere concomitentă a drepturilor, care să includă drepturile universale ale omului și constrângerile legale necesare. Sociologul Gerard Delanty argumentează că noua cetățenie deteritorializată ar putea fi o modalitate de a regrupa multitudinea de interese și agende În competiție, care astăzi separă oamenii, Într-un Întreg mult mai coerent. El scrie: „Deoarece o identitate europeană colectivă nu poate fi bazată
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
popoarele, Într-o cauză comună, pentru mai mult de jumătate de secol. Prăbușirea Imperiului Sovietic face legătura americano-europeană mai puțin importantă. În plus, acum când Uniunea Europeană rivalizează Statele Unite ale Americii din punct de vedere al puterii economice, este de Înțeles, argumentează „realiștii”, că presiunile competiționale Între cele două superputeri tensionează relația și riscă să creeze fisuri la nivelul Alianței Atlantice. Pe de altă parte, vocile mai moderate ar putea spune că economiile americană și europeană sunt atât de Întrepătrunse Încât, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În tratate globale multilaterale, alianțe și angajamente care ne legau de voința altora, ale căror interese nu rezonau Întotdeauna cu ale noastre. Conservatorii favorizau o reîntoarcere la vechea politica externă americană bazată pe autonomie și sprijinită pe forța militară. Ei argumentau că ne-a servit bine În protejarea intereselor noastre vitale În emisfera americană În secolele al XIX-lea și XX și ar putea să ne servească din nou pe scara globală datorită superiorității noastre economice și miltare fără egal. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
consens, Înainte de a trece la acțiune. O bună parte din rațiunea de a fi pentru noua politică unipolară era motivată de noile circumstanțe În care Statele Unite ale Americii s-au găsit În perioada de după evenimentele din 11 septembrie. Administrația Bush argumenta că Într-o eră marcată de terorism global, „forțele armate... trebuie să fie pregătite să acționeze rapid În orice colț Întunecat al lumii”20. Deoarece este imposibil de știut când și unde vor acționa teroriștii, Statele Unite ale Americii trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
anul 2000, că America este servită cel mai bine pornind „de la terenul ferm al intereselor naționale și nu de la interesele unei comunități internaționale iluzorii”74. Un număr În creștere de critici ai politicii externe și de securitate ai Uniunii Europene argumentează că singurul motiv pentru care Europa se poate prezenta lumii ca „un bun idealist” este deoarece Statele Unite ale Americii trebuie să joace rolul de „tătuc realist” și să-i intimideze pe „cei răi”, pentru a păstra pacea și ordinea În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
moderne. știința iluministă se bazează pe căutarea necontenită a secretelor naturii. A Încerca să limităm această căutare sau a limita direcțiile de investigație sunt considerate de către mulți În comunitatea științifică a fi echivalentele Înnăbușirii spiritului științific. Natura „omului” este iscoditoare, argumentează arhitecții Iluminismului. Suntem creaturi prometeice Într-o continuă Încercare de a Înțelege marea ordine a lucrurilor, astfel Încât să putem acumula putere asupra naturii și să fim capabili să ne controlăm destinul propriu. Ideea de progres, atât de importantă pentru gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
explora. În plus, apariția unor dubii referitoare la abilitatea noastră de a folosi raționamentul pentru a controla și dirija forțele naturii și propriul viitor ar elimina visul utopic al perfectibilității vieții pe Pământ. Pentru toate aceste motive, comunitatea științifică a argumentat, Încă de la Începutul Iluminismului, că aproape toate investigațiile omenești sunt demne de urmat. Rees a Înțeles foarte bine implicațiile afirmațiilor sale. Totuși, el a Întrebat: Avem În prezent obligații care transcend catehismul iluminist? Sunt investigarea, experimentarea și aplicarea tehnologică a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o atracție mai mică pentru elitele politice și legislative. În Europa, intelectualii dezbat din ce În ce mai mult chestiunea marii schimbări de la o eră a asumării riscurilor la una a prevenirii riscurilor. Această dezbatere este aproape inexistentă printre intelectualii americani. Noii intelectuali europeni argumentează că vulnerabilitatea este cealaltă față a riscului. În măsura În care indivizii și societatea În general, văd oportunități sporite mai degrabă decât consecințe negative În asumarea riscurilor, ei devin cei care Își asumă riscuri. Americanii, după cum am menționat, sunt persoane care Își asumă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pentru a putea răspunde evenimentelor În timp real, fie Înainte ca acestea să aibă loc sau În timpul desfășurării lor, astfel Încât efectele negative potențiale să fie reduse sau Încetinite În timp ce cauzele suspectate ale daunelor se analizează și evaluează. Susținătorii principiului precauției argumentează că dacă ar fi fost invocat În trecut, multe din efectele dăunătoare ale introducerii de noi dezvoltări În știință și tehnologie ar fi putut fi prevenite sau cel puțin micșorate și citează introducerea halocarburilor și lărgirea găurii În stratul de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
drept „porțiunea din crusta planetei ocupată de transformatorii care convertesc radiația cosmică În energie terestră propriu-zisă - electrică, chimică, mecanică, termică etc.”39. Într-o carte ulterioară, publicată În 1926, intitulată Biospheria, Vernadsky s-a distanțat de normele științifice ale vremii, argumentând că procesele geochimice și biologice pe Terra au evoluat Împreună, fiecare ajutandu-l pe celălalt. Ideea sa radicălă era În contradicție cu teoria darwiniană, care presupunea că procesele geochimice au evoluat separat, creînd atmosfera În care au apărut, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că nici un aspect al protecției animalelor nu determină dezbateri mai aprinse decât experimentele pe animale pentru cercetări medicale. Aceasta deoarece pentru oamenii de știință și publicul larg, chestiunea devine adeseori una a drepturilor animalelor În raport cu drepturile ființelor umane. Cercetătorii medicali argumentează că dacă nu vor putea să testeze pe animale medicamente și proceduri chirurgicale noi, aceasta ar putea Însemna că nu vor putea fi găsite la timp tratamente pentru bolile serioase ale omului și multe vieți vor fi pierdute În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sporită de obiecte reprezintă o articulare din ce În ce mai deplină a vieții pierdute a corpului”24. Mediile virtuale și tehnologiile de inginerie genetică sunt cele mai recente Încercări de a crea substitute tehnologice În speranța de a recapta corpul uman. Din nefericire, argumentează Brown, „sechestrarea vieții corpului În obiecte” În numele progresului tehnologic și material atrage umanitatea din ce În ce mai mult În domeniul instinctului morții 25. Frica de moarte care ne chinuie, pe care pruncul o trăiește la separarea inițială de mama sa, este cea care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
personale, credința În abilitatea de a acționa asupra lumii care ne Înconjoară. Creșterea conștiinței de sine și sentimentul de identitate personală au avut un preț ridicat Însă - pierderea participării intime și a comuniunii cu lumea naturală. Istoria evolutivă a speciei, argumentează Barfield, a reiterat istoria evolutivă a dezvoltării personale a fiecărui individ. Rasa umană a trecut de la o unitate nediferențiată cu Mama Natură la o izolare conștientă față de aceasta. În timpul procesului am pierdut acel sens primordial al indivizibilității oceanice care este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]