8,697 matches
-
lucrare consistentă despre cuvintele argotice din limba română, confirmând existența unei realități lingvistice: cea a argoului românesc. - Și din nou remarcăm titlurile care sunt extrem de provocatoare și trezesc interes. Spuneați despre colecția “Viața cuvintelor”. “Viața cuvintelor”, o sintagma care place auzului și atrage. Sintagma aceasta m-a dus cu gândul la o alta: “cuvintele vieții”. Cum ați explica această sintagmă ? - Noi suntem plămădiți și din cuvinte. Cuvintele ne definesc. Cuvintele sunt ceea ce rămâne după fiecare dintre noi în parte. Cuvintele “ucid
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
se vor dovedi ulterior relevante (menționarea luptei strămoșului Pelops cu Oenomaos pentru mâna Hippodamiei va fi reluată și de Oreste în scena recunoașterii, precizarea că Strophios nu avusese copii până în momentul sacrificării Ifigeniei explică de ce ea nu va reacționa la auzul numelui lui Pilade și astfel identificarea va putea fi întârziată). Everac transferă informațiile privitoare la genealogia Atrizilor din prologul- monolog într-un dialog al Ifigeniei cu Doris în care eroina rememorează istoria crimelor comise în neamul ei blestemat de la ospățul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fusese administrat de Marisela, În ale cărei odăi s-au găsit mai multe flacoane cu substanța respectivă. Dintr-un motiv sau altul, Jausá supraviețuise otrăvii, deși sechelele lăsate de aceasta au fost teribile, făcîndu-l să-și piardă darul vorbirii și auzul, paralizîndu-i o parte a trupului cu dureri Îngrozitoare și condamnîndu-l să-și trăiască restul zilelor Într-o perpetuă agonie. Soția lui Jausá fu găsită În camera ei, Întinsă pe pat, nepurtînd altceva În afară de bijuterii și o brățară de diamante. Supozițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gura cît o șură. I-am numărat trei dinți. — Blondă, chiar și oxigenată. Cu o pereche de țîțe ca lumea și să vorbească precum o scrofelniță, dacă e posibil, căci, din toate simțurile, cel mai bine mi s-a păstrat auzul. — O să văd ce pot face. Acum spuneți-mi unde o găsesc pe Jacinta Coronado. 31 — Ce i-ai promis matusalemului ăluia? — Ai auzit și dumneata. — Oi fi zis-o În glumă, sper. — Eu nu mint un moșneguț care-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
binevoitor și mi-amintesc chiar că, atunci când Daria se zăpăcise de tot, m-am apucat s-o sfătuiesc să mărturisească, garantând cu capul meu pentru indulgența Mariei Ivanovna; și toate acestea le spuneam în gura mare, în văzul și în auzul tuturor. Toți mă priveau, iar eu simțeam o satisfacție neobișnuită tocmai pentru faptul că țineam această predică, în timp ce bancnota era în buzunarul meu. Cele trei ruble le-am băut în aceeași seară la un restaurant. Am intrat și am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca statură era mai scund decât domnul cu pumnii. Delicat, neangajându-se în polemică pe față, dar lăudându-se grozav, de câteva ori făcuse aluzie la avantajele boxului englezesc, într-un cuvânt, se dovedi curat occidentalist. Domnul cu pumnii, la auzul cuvântului „box“, zâmbise doar disprețuitor și jignitor și, din partea sa, necatadicsind să intre în deliberări directe cu acesta, îi arăta câteodată tăcut, ca din întâmplare, sau, mai bine zis, scotea uneori la vedere un lucru cu desăvârșire național - un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se dezmeticise cu totul, trimise imediat după un doctor, iar el cu fiica și fiul lui, cu Burdovski și cu generalul rămaseră la căpătâiul bolnavului. După ce Ippolit, leșinat, fu scos de pe terasă, Keller se opri în mijlocul încăperii și declară în auzul tuturor, rostind rar și răspicat fiecare cuvânt, cuprins de o inspirație plină de hotărâre: — Domnilor, dacă vreunul dintre dumneavoastră, în prezența mea, își va exprima încă o dată, cu voce tare, îndoiala că a uitat cu bună știință de capsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai ști cu ce groază îmi amintesc timpul pe care mi l-am petrecut alături de ea! În timp ce rostea aceste cuvinte, un fior chiar îi străbătu tot trupul. — Spune tot, zise Aglaia. — Nu există nimic care să nu poată ajunge la auzul dumitale. De ce tocmai dumitale am vrut să-ți spun toate astea, numai dumitale - nu știu; poate pentru că într-adevăr o iubeam foarte mult. Această femeie nenorocită e profund convinsă că ea e ființa cea mai decăzută, cea mai depravată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
știu nimic, îi răspunse Nastasia Filippovna sec și sacadat. Aglaia roși. Poate că subit i se păruse teribil de ciudat și incredibil faptul că stă acum cu această femeie, în casa „acestei femei“, și are nevoie de răspunsul ei. La auzul primelor sunete ale glasului Nastasiei Filippovna, parcă o trecu un fior prin tot trupul. Desigur, amănuntul fu remarcat foarte bine de „femeia aceasta“. — Înțelegeți totul... dar vă prefaceți cu bună știință că nu înțelegeți, spuse Aglaia aproape în șoaptă, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
muiere să-ți strângă oasele, tremurând de gând, și tu să-ți pleci urechea pe bătăile inimii ei îmbătate, nutrindu-ți groaza scumpă și voluptuos neconsolată?! Când ochii mi se-nchid și marginile mele le-ntind spre marginile lumii, ce auz misterios îmi descifrează în zare un cor de copii nebuni? ... În incerta veșnicie a unei după-amieze de vară, vocea spartă a unui puști te tulbură mai mult ca rugăciunea unui dement sau ca surâsul irevocabil al unui sinucigaș. Un gânditor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tăceri vinovați suntem și tu și eu, Nu plânge, pământu-i tot măr Mi se pare, uneori aur - Alte ori floare ori cărbune ursuz Ros de timp că un os, Dragostea numai Îl arată frumos, Si glasul care Îi descânta În auz. Și zbori - unde? Rămâi - unde? Lângă luna desenată Cuibul nu te mai ascunde Pasăre adevărată! Te vei roți pe suflet până Îți va fi floare Inima... Mult destin, așteaptă - ascuns În flori, păgâne? Va fi ușurare sau mereu un Centaur
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sloganele afișate pe pereții amfiteatrului din Copou fiind sugestive: „Pierdut zâmbet, Îl declar nul”. Spectacolul trist prezentat de grupul „Viră” din Bârlad, influențat de versurile lui Malin Tăcu, au marcat auditoriul, care nu de puține ori a scăpat lacrimi la auzul versurilor tânărului autor. Malin Tăcu, fiul disidentului Alexandru Tăcu, a murit În circumstanțe cel puțin ciudate, În data de 22 decembrie 1986. Moartea subita a lui Malin, care În mod ciudat a primit aprobarea de părăsire definitivă a țarii spre
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
tresaltă alarmat Au gustus. Ianuarius ezită, mușcându-și buzele indecis. Imploră iertare din ochi și murmură abia audibil: — Plautius Silvanus are de gând să-și mărite fata cu un ca valer din Tibur, fost prefect în Iudeea, unul Coponius... La auzul numelui, Augustus strânge din pumni. Izbește cu atâta violență în masă încât răstoarnă cupa cu vin. — Niciodată, auzi? Niciodată! urlă cu ochii injectați de ură. Inima bătrânului servitor zvâcnește, avertizându-l că fle rul lui de curtean nu a dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înce put să accepte fiicele liberților în sanctuarul Vestei. Se concentrează asupra zgomotelor din jur. Încearcă să le distingă semnificația. Șoapte și mormăieli. Urmate de zdupăituri înfundate. Pontifex cercetează dacă viitoarea preoteasă are sau nu vreun defect de vorbire, de auz ori altă infirmitate fizică. Atinge cu o strângere de inimă mâna Asiniei. Multe reproșuri și-a făcut și își face încă în legătură cu fata aceasta. Altarul Vestei este un loc prea confuz și prea restrictiv pentru una ca ea. Au ascuns
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întotdeauna între Pontifex și dialul lui Iupiter, nu-i este niciodată îngăduit să ia primul cuvântul, ci al doilea, căci se află și el cu totul sub autoritatea Marelui Pontif. Nu se aude nici un răspuns din partea fetiței. Oarba își încordează auzul, cu urechea îndreptată spre altar. Nimic. O cuprinde mila. E speriată, mititica. Ar trebui să-i șoptească cineva să dea măcar din cap că nu. Zâmbește apoi, amuzată. În trecut, eliberarea unui copil de sub puterea tatălui era considerată un lucru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deloc. Doar înceată. Și are un umor al ei, involuntar. Se mulțumește să o îndemne scurt pe Cornelia: — Du-o în casă și pune-o să se schimbe! Fără nici o vorbă face o piruetă pe călcâie și - dirijându-se după auz - se îndreaptă către nou-venită. Cum e și normal, se află în centrul atenției. Starea factice de veselie dispare. De fapt au durut-o comentariile răuvoitoare ale Corneliei. E clar că locul Asiniei nu este printre ele. Întrebarea e, însă, unde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prealabilă a primei tale funcții civile în slujba împăratului, chestura. Înțeleg că ai preferat să fii alături de Nero și în continuare, totuși ai acum dreptul la o procvestură provincială, chiar dacă au trecut mai mulți ani de la expirarea mandatului tău. La auzul acestor vorbe, Tiberius se scutură de gânduri și spune: — Aș putea interveni să primești prin derogare chiar o putere pretoriană și să iei în primire un post aici, la Roma, sau în armată. Încântat și încurcat în același timp, tânărul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din gură. Lângă Herodes Agrippa, Antonia bombăne nemulțumită: — Tămâia și mirul nu se cade să fie date drept jucării copiilor. Sunt aduse tocmai din Arabia cea îmbelșugată. La auzul acestui nume, inima tânărului se umflă dureros. Îmbelșugată, într-adevăr, este Arabia fericită, oftează adânc pentru a se elibera de greutatea din piept. Atavismul idumean se trezește în el. Închide ochii și, pentru o clipă, simte din nou sub tălpi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și al intimității, dacă-ți mai aduci aminte din tinerețe. Paterculus îi soarbe extaziat cuvintele. Flaminul încearcă dis perat să o calmeze: — Lasă, dragă, lasă... Se întoarce rugător spre Augustus: — Soția lui Ovidius este o femeie virtuoasă... Se oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră. Cei doi cai înhămați la jugul prins de oiște sforăie zgomotos pe nări
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
participe la glumă. Neavînd ce face, Își Îndreptă atenția spre Duncan. — Ce mai faci, Duncan? Duncan Își șterse mîinile pe șorț și se ridică Încet În picioare. În fabrică era cunoscut ca unul dintre favoriții doamnei Alexander. Lumea comenta În auzul lui, spunînd: — Doamna Alexander o să-i lase lui Duncan toți banii! Să te dai bine pe lîngă Duncan Pearce, pentru că-ntr-o zi o să-ți fie șef! Uneori se distra, șarjînd și făcîndu-i să rîdă. Dar Întotdeauna se simțea presat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după aia am băut ceai la o dubiță postată lîngă biroul meu. Fusese la o casă din zonă, știi, chestia aia pe care o face cu tatăl ei. — Da, desigur, zise Kay rar. Încerca să Îndepărteze sentimentele amestecate pe care auzul numelui Juliei Îl trezise În ea. Își spuse, așa cum o făcea de fiecare dată, Nu fi proastă. Nu-i nimic. S-a Întîmplat demult. Dar nu era nimic, știa asta. Încercă să și le imagineze pe Helen și Julia Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fetițo În albastru... Pe bărbat Îl chema Miller. Era acolo pentru că fusese În fruntea unei afaceri gangsterești la un club de noapte. CÎnta tot timpul cu o sinceritate Îngrozitoare, de parcă ar fi fredonat Într-un microfon În fața unei orchestre. La auzul vocii lui, bărbații de pe tot coridorul Începură să se plîngă. Închide aparatul! Miller, cretinule! Vecinul lui Duncan, Quigley, Începu să bată cu ceva - probabil cu solnița lui - În podeaua celulei. Taci, urla el, Împuțitul naibii! Miller, curvă nerușinată! Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o hrănești. —... o fată cu multe hălci pe ea, spunea nevasta lui Leddy, cu obiceiuri dintr-alea! Mi s-a Întors stomacul pe dos... — Nu-mi amintesc, spuse Duncan. Taică-său Își clătina capul, cu o măsură În urmă, datorită auzului său slab. Nu, zise el, nu poți da crezare cînd totul se duce de rîpă. Dacă te iei după tărăboi, ai zice că lumea Întreagă e făcută bucăți. Te apucă groaza să vezi atîtea case Încă În picioare. Te aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În coadă, după care Îmi Înfășor În jurul corpului halatul lui de baie voluminos, În vreme ce lunec pe coridor către bucătărie. Dan și Ellie. Ellie și Dan. Doamna Dan Cooper. Doamna Ellie Cooper. Ellie Cooper. CÎnt cuvintele cu voce tare, Înfiorîndu-mă la auzul sunetului lor atît de nefamiliar, la gîndul că, În ceva mai mult de o lună, ele vor deveni realitate și că, În cele din urmă, voi avea parte chiar de un final ca În povești. În ciuda cerului Înnorat, a burniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În clipa aceea, a simțit instantaneu o apăsare. Orice conversație care Începea la modul acesta Îl făcea să aibă sentimentul că e un adolescent cu musca pe căciulă. În ciuda faptului că e om În toată firea, soț și tată, la auzul acestor cuvinte, care vin ca un ecou al copilăriei sale, i se strecoară Încă un fior de teamă În inimă, de parcă ar fi fost prins făcînd ceva greșit. „Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]