7,266 matches
-
ce se desfășoară sinuos, între poza eroică și figurația comică. Călătorul evocă întâlniri cu gazdele de prin sate ori popasuri pe la mănăstiri, vrea să eternizeze tablouri unice: răsărituri și apusuri de soare, perspective panoramice, codrii deși, abia străbătuți de întortocheate cărări. Dacă în realitatea cea aievea nu există nici imense bariere naturale, nici fauni și nimfe, nici ciobani „tăiați în linii de uriași”, este evident că lui H. i-a plăcut să exagereze, să hiperbolizeze. Conturați pe un fundal aproape mitologic
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
structură de roman liric. Poezia (Irenikon, Poeme de odinioară) respiră într-un registru strict intim: figuri și locuri de altădată trecute în climatul de evanescență al amintirii devin transparente jocuri de umbre, candori de contururi fluide, muzicale cantilene și „ecouri” (Cărarea pierdută, Fântâna părăsită, Remember). Versurile nu evită să mărturisească reminiscențe de lectură, dar, rămânând fidele naturii necontrafăcute a autorului, aleg o simplitate care le ferește de mode, ca și de livresc. H. a tradus din lirica lui Tagore, din Rimbaud
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
Negreni. Debutează în „Steaua” (1986) cu poezia Ca o mână apărându-se-n vis. Colaborează la „Tribuna”, „Transilvania”, „Familia”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii Tineretului»”, iar după 1989, la „Dacia literară” „Excelsior” (Cluj), „Minerva” (Bistrița) ș.a. Este prezentă în volumul colectiv Cărări spre oameni (1985) și în volumul Flacăra vieții (1987). Primul volum personal de versuri, Manual de târâre, îi apare în 1992. Poezia scrisă de C. descinde din exercițiul avangardei și al suprarealismului, sfidând nu numai forma fixă, cantabilă și melodioasă
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
de debut, Exod (1933), animând un peisaj evocat, în duhul lui I. Pillat, cu atotstăpânitoare melancolie. Zarea tremurătoare este aceea a ținutului natal, martor al zburdălniciilor copilăriei și al înfiorărilor primei iubiri. Stârnind regrete, întoarcerea în trecut e, însă, o cărare pierdută. Și în Aur vechi (1936), paseistul, mai împăcat, căzut pe gânduri, își apleacă urechea la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în Versuri de după amiază (1940), din epoci de
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
amenințări sunt destul de diferite de cele percepute de individualitate. Soldatul, de exemplu, învață foarte repede să distingă sunetul asurzitor al unei grenade, aflată departe de el, de zumzetul uneia ce vine spre el. El învață să facă diferența între o cărare obișnuită și una a cărei suprafață a fost stricată, întrucât ultima poate fi un teren minat. În aceste circumstanțe, el răspunde unei amenințări foarte grave - dar care reprezintă o amenințare către organismul său, și nu către individualitatea percepută de sine
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
este o nouă sumă de psihologii individuale, însă în profunzime ea este o reconstituire de destin colectiv. SCRIERI: Racul, București, 1970; Veghea bătrânei doamne Gall, București, 1973; Casa Emilianei, București, 1975; „Niciodată toamna...”, București, 1977; Sertarul cu medalii, București, 1980; Cărarea îngustă, București, 1983. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Oltea Alexandru, „Racul”, RL, 1970, 35; Dana Dumitriu, „Veghea bătrânei doamne Gall”, ARG, 1973, 6; Cristea, Domeniul, 291-296; Silvia Urdea, Oltea Alexandru, „Casa Emilianei”, VTRA, 1976, 6; Titel, Pasiunea, 133-135; Liviu Petrescu, Între
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
procedeelor consfințite. Cele șase părți, oricât de diferite între ele, încheagă o atmosferă de tragism existențial, perceput deopotrivă senzorial și intelectual, tragism ascuns precar în disperare și dezgust. Personajele au comportamente bizare și sunt purtate de un violent erotism pe cărările neverosimile ale cotidianului și ale banalului cel mai concret. Lirismul supravegheat și tehnica dicteului îl trădează fără încetare pe poet, deconspirare accentuată în prozele din Pianul cu păianjeni (1991), întemeiate pe aliajul dintre percepția realistă a universului rural, în care
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
a faptului că el este ... "ultima licornă" și deplânge, în tonalități răvășitoare, această fatalitate. Cum este vorba de una dintre cele mai frumoase pagini din literatura română, citez cu entuziasm: "Plecatu-s-au cornul Inorogului, împiedecatu-s-au pașii celui iute, închisu-s-au cărările cele neîmblate, aflatu-s-au locurile cele necălcate, în silțele întinse au cădzut, puterii vrăjmașului s-au vândut. Ce mângâiare i-au rămas? Nici una. Ce sprijeneală i-au rămas? Nici una. Ce priietin i să arată? Nici unul. Munți, crăpați, copaci, vă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
atenția că, indiferent de religia căreia îi este subordonată, rugăciunea poate conecta ființa umană la ierarhiile celeste numai dacă individul reușește să se implice în actul respectiv cu integralitate și autentică devoțiune. Rostită detașat, mecanic, cu mintea transportată pe alte cărări, mai mult sau mai puțin cotidiene, valențele transfiguratoare ale rugăciunii sunt regretabil amputate. O investigație condusă de American Academy of Family Physicians (2001), semnalează că 96% dintre medicii de familie americani susțin rolul major pe care credința și speranța îl
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
să-mi iau ceva de mâncare. Afară m-am uitat cam pe unde era linia de graniță, să-mi fixez mental niște repere și am luat-o către munte. În fine, am mers o bucată și am ajuns pe o cărare care ducea direct către o casă, absolut normală a unui cetățean, la vreo 150 de metri de locul în care ajunsesem eu. Nu mi-am imaginat că acolo este granița. Am coborât spre dreapta vreo 50 de metri și după
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acum. Ajuns acolo, m-am prezentat cine sunt, de ce sunt acolo, de ce am venit, de ce am fugit din țară și am mințit spunând că n-am mâncat de trei zile. Cel cu care vorbeam mi-a arătat pe geam o cărare care ducea la o clădire, care era de fapt un fel de restaurant, și mi-a spus să mă duc acolo să le spun că vin de la el, că le va da telefon. I-am spus și că vreau să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Țiul și mai era un drum ce vine de Poiana Văratecului, ce-i zic acum Vladnic, iar Vladnicu au fost unde este iazul lui Agriș și de la acel drum de la Văratic în drumul Țiului la Zbereni, iar alt drum sau cărare nu era, acum și pe unde este Sticlăria era codru și huci de nu putea răzbate nimene”. În tradiția orală a satului este amintită existența unei mori de apă și a unei cariere de piatră, părăsita acum mai bine de
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
cu Înfățișări Înspăimântătoare. Însângerați, cu ochii Înțepați cu baioneta, mâini și picioare rupte, cadavre unul peste altul, țipete și vaiete Îngrozitoare... fiindcă nu se putea trece spre fundul curții, comisarii ne-au ordonat să stivuim cadavrele spre a crea o cărare pentru circulație. Ajuns În mijlocul curții, ca urmare a acestei munci și a loviturilor primite am căzut Între cadavre cu puterile sleite”. Un evreu, care a fost Împușcat și rănit În curte când s-a deschis foc direct asupra evreilor, a
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
pe urmă mă întrebam "cum pot să fiu atît de obraznic cu un om pe care îl iubesc, îl admir, îl divinizez?" Dar îi spuneam: "Dumneavoastră îmi arătați vârful muntelui Everest! Dar eu trebuie să merg mai întâi pe o cărare la poalele muntelui. Nu-mi arătați vârful, că așa e foarte simplu, și eu știu că trebuie să ajung acolo, dar cum?" Și spunea "bine băiete, îți jur că de azi înainte nu mă mai amestec în tehnica ta." Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
rău îmi pare rău că nu mi-a venit mai repede ideea de a realiza toată emisiunea în atelierul Dumneavoastră. Chiar dacă, la prima impresie este dezordine, chiar dacă, la prima impresie, nu ai pe unde să calci, este foarte frumos, și cărarea se poate găsi. De fapt, e o ordine interioară. D.P. Îmi petrec multă vreme în încăperea aceea, care se cheamă atelier. De asta, nici nu aș putea să părăsesc Iașul, pentru că nu cred că mi-aș găsi altundeva atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fiecare dintre noi, fiind un unicat, ne-am adus o contribuție la diversitatea lumii în care am trăit și poate că merită că aceasta trecere prin viață, cu realizările și neîmplinirile ei, să fie incrustata undeva, spre amintire. În viață, cărările oamenilor se intersectează pentru o vreme, altele diverg pentru totdeauna, iar unele urmăresc paralelismul sacru, greu de definit chiar și de mintea abstractă a matematicienilor moderni. Între aceste coordonate, unii colegi au construit atâtea, încât mii de oameni au avut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
cu toate drepturile și obligațiile aferente. Neuitare, frustrări, puțină glorie și ce mai vreți, pentru fiecare. Competența înseamnă și o emulație onestă în perioada de formare și chiar în practica zilnică a fotografiei. * Portnoff, André-Yves - Pariul pe inteligență urmat de Cărările inovației / Le pari de l’intelligence suivi de Sentiers d’innovation, EST-Samuel Tastet Editeur, București, Paris, 2006. ** Dan Mititelu - Fotograme fără obiectiv, serie de articole publicate în „Ziarul de Iași“, 2005-2008. Atelier de scriere dramaturgică la Teatrul „Luceafărul“ Teatrul Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
nasul în tălpile celor din față. La un moment dat, preotul a dispărut într-o cămăruță - „|la-i altarul!“, mi-a șoptit bunica - și s-a întors cu o cupă legată cu lanțuri, din care ieșea fum. A tăiat o cărare printre oameni. Vreo doi s-au trântit înaintea lui și preotul i-a călcat pe spate. Toate gesturile alea, care nu aveau nici un rost pentru mine, mi se păreau de-a dreptul fascinante. Apoi s-a format o coadă, până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
se alătură prietenului său cel mai bun și-i povestește cum azi noapte a rămas, din cauza zeului ploii, fără posibilitatea de a se mai prezenta la familia fetei sale să o ceară. Prietenul său îl liniștește și pleacă agale pe cărare, spre junglă, în căutarea celor mai bune locuri de vânat. La un moment dat se despart de ceilalți, luând drumul spre izvoarele râului, acolo unde se știe că își fac veacul porcii și unde vânarea lor este mai ușoară. Chiar dacă
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cu urechea zgomotul produs de râu, pentru a se orienta în pădure. Asta pentru că ajungând târziu la ritualul de dinaintea vânătorii, uneltele sale nu erau binecuvântate de preot. Brusc, colegul său de vânătoare face câțiva pași laterali, depărtându-se ușor de cărarea pe care mergeau. Lovește cu cuțitul la baza unui arbust după care privește cu atenție la coaja lemnului. Da, vom avea noroc!", exclamă satisfăcut în timp ce revine către Toure și încearcă să-i explice ceva arătându-i coaja de o anumită
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de om este elementul fundamental. Isus Hristos ne oferă soluția iubirii pentru oameni tocmai pentru ne salva. Iubirea între oameni, a aproapelui, este pentru noi chiar un argument civilizațional. Există filosofi care afirmă chiar că sfârșitul civilizației occidentale va surveni atunci când cărările dintre oameni vor fi dispărut. Acesta este marele secret. Lumea creștină este una a iubirii. Prin iubire se poate construi durabil și cu ajutorul iubirii oamenii își vor modifica condiția în mod esențial. După Isus oamenii sunt la fel. Fiul le
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și o recâștigare a statutului de ființă cu liber-arbitru. Omul occidental va fi și un om revoltat și în același timp un om înspăimântat de faptul că trebuie să plece la drum singur, iar drumul capitalismului asta va fi - o cărare îngustă și extrem de tentantă pe care omul pășește mai întâi cu reținere și mai apoi cu o încredere din ce în ce mai mare. Pe măsura reconcilierii dintre credință și dorința de a duce o viață mai bună pe pământ, aici în lumea noastră
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de ale lor, zice-se că-i protejatu- procurorului de la Grenoble. Strașnic curier! Mă prind că v-a lăsat în drum la Olărie, așa-i? A, îi știu felu-! Nu-i chip să intre nopatea cu calu- lui pe-o cărare stricată. Calu- lui, ăsta îi e ca o nevastă. Și cît i-ați dat, părinte paroh, pentru atîta lucru-? Îl văzu roșind pînă în vîrful urechilor. - E lipsit de orice importanță, răspunse el încet. - Da, da, se văicări ea cu
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
nervos al lui Aron Cotruș. O surpriză este poezia lingvistului Eugen Coșeriu, rămasă în publicațiile basarabene de dinainte de 1940: Sângele nostru e expresia mândriei naționale inflexibile. Cultul lui Eminescu străbate întreaga poezie basarabeană, regăsibil la Grigore Vieru (p. 97), Petru Cărare (p. 118), Petru Dudnic (p. 139), Vasile Romanciuc (p. 151). Ultimele poezii patriotice din volum sunt Cronicarii de Nicolae Dabija (p. 159-161), }ară de viori de Ion Hadârcă (p. 172) și Iluminare de Valeria Grosu (p. 179-180), o poetă care
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
vadă pe poet, care se găsea în capitală. Cu această ocazie, a cumpărat și dăruit poetului un ceas de aur cu lanț, care l-a costat 40 de galbeni." În Scrisoarea I, există versul: "Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare." Poetul i-a scris ( 17 febr. 1882) Veronicăi Micle la Iași: "Și încă să mai știi una. Mi-am scos ceasornicul meu de aur de unde ședea cu chirie la părintele Strul Avrum și mă fudulesc cu el. Știi tu că
Ceasul și inelul lui Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/13670_a_14995]