7,249 matches
-
privire care stabilește acord Între indivizi. Consolatoare, dar concomitent și de confort sufletesc și moral, interior. Privirea se extinde asupra feței celor care comunică. Fața se luminează sau se Întunecă. Se deschide sau se Închide În raport cu privirea. Atrage sau respinge. Ceartă sau mulțumește. Ea trebuie Înțeleasă ca o „extindere a privirii”. Ochiul și privirea au o semnificație simbolică extrem de complexă În cadrul comunicării psihomorale reciproce, de o mare importanță și nuanțare. 2. Mâna În sfera psihologiei morale, mâna este unul dintre mijloacele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Îmi cere să răspund și să plătesc pentru faptele mele, pentru a mă putea, În felul acesta, desprinde de ele. Conștiința morală nu este numai instanța supremă care pune Eul față-n față cu el Însuși. Ea nu numai că ceartă și sancționează, dar, arătându-mi vinovăția, mă obligă să reflectez asupra ei și să fac un efort de a o repara. Întoarcerea Eului către propriile sale greșeli nu este neapărat o sancțiune, ci este, În primul rând, un efort de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
include în mod tipic doar câteva întrebări simple, pe care terapeutul și clientul le completează împreună. Monitorizarea eficienței folosirii de către consilier a strategiilor IM. O metodă practică disponibilă pentru practicieni se referă la observarea clienților. Dacă în decursul ședinței se ceartă în mod constant, nefiind de acord sau ignorând terapeutul, atunci ceea ce face acesta nu funcționează. Este un semnal că trebuie schimbate metodele. Aceasta poate fi pur și simplu ambivalență. Dar dacă acest lucru se întâmplă constant, atunci se pot aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
școala specială. Apoi a fost paznic la un bar și, în final s-a întors la Bușteni . Nu știe să citească. 5. L.S. a fost internat în centrul de plasament la vârsta de un an și jumătate, când s-au certat părinții. Mama îl vizita foarte rar. La revocare având 17 ani și jumătate, s-a instalat în spatele centrului de plasament, într-o vilă părăsită. Apoi, a colindat pe la București, Brazi, Bragadiru etc. Cele cinci cazuri prezentate pun în evidență câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
spune. Bacovia e singurul scriitor romîn important care n-a provocat pasiuni contradictorii. El s a impus fără mari lupte. N-au existat bătălii sau campanii nici pro, nici contra. în ciuda evaluarilor diferite, nu cred că vreun critic s-a certat cu altul din cauza sa. Cînd a fost contestat, a fost, cel mai adesea, în grup, împreună cu ceilalți simboliști și decadenți. Atacurile directe au fost puține și rare. Nici apărările nu s-au constituit în fronturi, ci s au ridicat individual
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să amintească de acest om, el rămîne tot înecat în anonimat. Retragerea sa la o mănăstire, a făcut-o numai cu credința că va trăi mai ușor, dar ne spune nepotul său, Matei a devenit mare bețiv, arțăgos și foarte certat cu pravila 83. Despre celălalt frate, Iancu (Iachift), ne spune tot nepotul său, Matei: "Era călugăr doar de formă, nu stătea la mănăstire, era arendaș prin județul lași, în tovărășie cu unul anume Mandrea. Se îmbrăca călugărește doar cînd mergea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de bine, după diagnoza medicilor din Viena, pare o esagerată ilusiune"290. Starea aceasta e contrazisă categoric de scrisoarea Harietei din 12 septembrie: "Mihai se află destul de bine, doctoru Isac n-a venit încă din strei nătate... Eu m-am certat cu B.(ădescu), pentru minciuna ce a scris în "Curier". El a scris că a făcut-o cu intențiunea de a-i scoate pensia lui Mihai, adecă să se afirme de ministeriu". În aceeași scrisoare, mai găsim și un amănunt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a descoperit biografia dedicată lui Pindar în "dosarul lucrărilor respinse" al lui Grasset unde rămăsese multe luni și a inclus-o în producția literară pentru publicare din 1932. Dar au intervenit evenimente literare și amoroase și cei doi s-au certat. Yourcenar a devenit atât de rău-voitoare față de Fraigneau încât mulți ani mai târziu l-a scos din tabelul cronologic oficial Pléiade al vieții ei, ocazie pe care orice autor Pléiade o are pentru a consemna anii vieții ca incluși în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
îi era tot atât de necesar cât fusese Grace. Cu toate acestea, relația era tensionată. Yourcenar era obosită. Jerry îi era devotat, dar își petrecea nopțile hoinărind prin baruri ale homosexualilor oriunde se duceau. Ea a devenit posesivă și geloasă. S-au certat. Un catalog sistematic care să schițeze mișcările lor în plan geografic și legăturile emoționale (și sexuale) ar fi o arhivă care ar merita cu prisosință să fie scoasă la vedere. Yourcenar a continuat să lucreze la cărți, dar încetinise ritmul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și plâng încet de bucurie. Va să zică era totuși o soluție, când eu nu vedeam nici unaă Pe urmă a început bănuiala că aș putea fi victima unei abile manevre. Dacă scrisoarea a fost pusă cumva de curând acolo? Ea era certată, cel puțin așa știam eu atunci, cu Anișoara, de aceea nici n-am căutat-o acolo. Pe urmă, data e prea săritoare în ochi, prea cu intenție: 15 februarie. Și de ce n-a spus servitoarei atunci unde se duce? De ce
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Autoportret, Drum), hemograma poeziei sale nu evidențiază tulburări conceptuale uriașe, ceea ce nu dăunează însă deloc discursului. Dimpotrivă, acesta face un pas înainte, inclusiv în sensul unei purificări formale. Abia atunci "liviu apetroaie mai scrie și azi câte ceva/ deși hârtia se ceartă cu el...". Așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Marea amiază, în care poetul renunță la retorica emfatică și la imagistica barocă, ostoindu-și, în schimb, marile neliniști existențiale într-o poezie curată, dar de certe profunzimi: "Astăzi a venit iar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ecouri ale suferinței care i-a transformat autorului viețuirea într-un Mister sinistru: Viața este acea amuletă blestemată/ a destinului meu/ care, atârnată de membrele materiei,/ face totul să palpite". Până la urmă însă, chiar și plânsul are, pentru Bogdan Baghiu, certe valențe tămăduitoare: "doar lacrimile/ vor să mai fie una ca alta./ fericita contopire în identitatea suferinței și a Creației". Inclusiv în cele Zece autoportrete în acuarela nebuniei, o lumină stranie transfigurează spovedania misticului care știe, precum Vassilis Vitsakis, că "este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amenințată de spectrul dispariției, al trecerii spre un dincolo perceput, de dincoace, ca unul al negării totale, al dizolvării. O certitudine subsecventă este moartea, prezența-absență, numită, într-unul din Poemele în balans, "Neîndurătoarea"; poetul știe, de bună seamă, că mors certa, hora incerta, situându-se în aceeași tradiție (postaugustiniană) ce consideră moartea imanentă vieții, însoțind-o încă de la naștere: "pentru a cunoaște moartea/ în toate ale sale mărunțișuri/ îmbătrânesc pân' la durere". Poezia însăși, la rândul ei supusă vederii scindate, metamorfozei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gratii vii un unic sunet dând/ hrănind în nevăzuta adâncime// un vultur și un leu. Din vreme-n vreme/ se prăbușesc din vrajbă sângerând/ și când revin la vechiul jurământ/ o surdă împăcare-n sânge geme.// Pe pânea ta se ceartă în morminte/ vor ura mea în ocna gurii lor/ e viața-n doi un ostenit izvor/ prin pulberea deșertului fierbinte?". Chiar și în tratatul taumaturgic care este, finalmente, Cartea de copilărire (Editura Junimea, Iași, 1974), apare un autoportret de esență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deveni bordel și spațiul/ o stivă fumegândă de picioare/ sfârșitul propoziției în coapse/ "veniți ca să petrecem vasiliscul"// ca norul craniul pâlpâie ierboasa/ lăptoasa ceață spumă insomnie/ sfidarea de zăpezi și scoici golite/ de vorbăria perlei surdomute/ și chiciura de sulf certând ciracii/ ce vin la stupi de-albine prohibite.// mai lasă-mi turnul vechi și athanorul/ în care focul alt siliciu cerne/ să-nregistrez pe benzi și noaptea-aceea/ când suflă geniu-arghezian și bombe/ cu hidrogen iradiază osul/ boltitei frunți lucind spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care cel mai mic petec de soare îl fac de nesuportat. Și această apă murdară ce se scurge din burlane, aruncată de pe la geamuri, șiroiește pe scări și umple canalele. Și certurile și bîrfele de pe la ferestre. Și neveste arțăgoase care se ceartă de la vreo varză sau de la vreun bărbat, cu vocile lor ascuțite înjurîndu-se colorat: Sifilitică! Prostănaco! Curvo! Falito! Schiloado! Canceroaso! Împuțito! Și oamenii care fie se pupă, fie își iau gîtul și nici măcar nu catadicsesc să se ascundă. Și atmosfera asta
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu persoane foarte apropiate... din motive pe care nimeni nu le-a putut înțelege... Am fost condamnat... la cererea lor... în contumacie... Nu știam nimic... Am aflat că am un cazier judiciar în care eram desemnat ca "Cel care se ceartă pentru un da sau pentru un nu". Asta mi-a dat de gîndit..."1 De fapt, nu știm de ce pronunțăm cuvintele "da" și "nu". Cînd spunem "da", ar trebui, din aproape în aproape, să îmbrățișăm întregul univers, adevărul în întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în pericol adevărul, tot adevărul. Poziție de nesusținut, absurdă, care ne transformă în marionete. Vom fi astfel inevitabil condamnați, "în contumacie", desigur. Înțelegem de ce teatrul este un teren privilegiat pentru a studia mecanismele intime ale lui "da" sau "nu". Ne certăm mereu pentru un "da" sau pentru un "nu". Putem ajunge chiar să ne ucidem pentru asta. Care e sensul războaielor între religii și civilizații dacă nu cel de a frînge viața pentru un "da" sau pentru un "nu"? Pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
revoluție de idei..." A crea un spirit public, o societate civilă, care să-și exprime voința la toate nivelele, în orice împrejurare, e un fapt pe cale de a se împlini. Umbra Poetului ne asistă în permanență și, la nevoie, ne ceartă. Cronica, II, 2 (12 ian. 1990), p. 1 OMUL SFINȚEȘTE LOCUL Un binecunoscut distih spune că ideile pot coexista cu blândețe, pe când lucrurile se ciocnesc întreolaltă cu asprime. Asupra formulării ideilor putem conveni mai lesne decât asupra aplicării lor. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dimensiunea morală și filozofică a Revoluției. Însemnătatea acesteia ar consta mai ales în puterea de a dezvălui transcendentalul. Căci "omul sporește pe măsură ce Dumnezeu se descoperă în el". Pe Michelet, dispus a se retrage după eșecul Revoluției, nu ezită să-l certe, stimulându-i voința de luptă pe mai departe, implorându-l să nu abdice de la un credo salutar pentru umanitate. Figuri luminoase ale resurecției românești, precum Bălcescu, Alecsandri, Kogălniceanu, C. A. Rosseti, I. Ghica, G. Barițiu, se perindă în această carte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
democratizantă. La antipodul vechii istorii dinastice, atât de atentă la "eveniment", bătălie, eroism individual, abilitare diplomatică etc., se situează istoria celor (aparent) fără istorie, acea "istorie prin cei mici" de care vorbea Nicolae Iorga, exponent el însuși al unui popor certat cu istoria, supus unor frustrări ce i-au alterat perspectiva asupra devenirii sale. Dar, a căuta să faci dreptate celor de jos, aducându-i la lumina istoriei, nu înseamnă să le atribui "evenimente" pe care nu le-au putut avea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a mai făcut referire și la dimensiunea educativă a supervizării („supervizorul ne-a conturat punerea în practică a proiectului”, „am primit informațiile care trebuiau”) și la cea relațională („am avut relații bune și foarte bune cu supervizorii”, „ne-a mai certat el, dar am rămas prieteni”). Diagrama 1. Funcții ale supervizării în viziunea beneficiarilor - orientarea 1 (control, centrare pe sarcină) Supervizații pe care i-am regăsit în orientarea 2 de supervizare (control, centrare pe persoană) au pus accentul pe două dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
răfuiască cu nimeni. Doar că e suprasolicitat”, l-ar fi contrazis clar pe șef și i-ar fi transmis mesajul că nu poate să apeleze la ea pentru sprijin. Fii imparțial. Șeful tău și un coleg, Charlie, tocmai s-au certat. Charlie e supărat pentru că șeful nu a fost alături de el atunci cînd un client a venit să facă o reclamație. Șeful, spumegînd de furie, vine la tine și spune: „Nu-mi vine să cred că Charlie s-a supărat! Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
cabinet al tov. Gh. Dej, care le-a pus în vedere să nu mai vină la conducerea Guvernului cu asemenea probleme care pot fi rezolvate de Ministerul Cultelor. Tov. secretar de cabinet a spus delegației „Sunteți niște oameni care vă certați pentru șefie, vin fel de fel de indivizi care spun că ei sunt reprezentanții stiliștilor, așa că nu poate nimeni pune bază pe dvs., așa că eu vă sfătuiesc să vă lăsați de această meserie.” În continuare, tov. secretar le-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
mireasa pleacă, zicându-i: Până nu vei izbuti să faci ce n-a făcut om pe lume, să nu dai cu mâna de mine." Plecând în căutarea zânei, se oprește într-o vâlcea și îl apucă somnul; aude trei draci certându-se pentru o moștenire: niște opinci "cu care se traversa marea ca pe uscat", o căciulă "care făcea pe purtătorul ei nevăzut" și un bici, care, "dacă era trosnit, împietrea dușmanii". Fiul de împărat își continuă drumul, "unde îl trăgea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]