13,488 matches
-
mătușa, Nu voi deschide gura, Mai bine așa, sau riscați să vi se Închidă pentru totdeauna, Și celelalte condiții, Una singură, să plătiți ce vă vom spune, Să plătesc, Va trebui să montăm dispozitivele de protecție, și asta, dragă domnule, costă bani, Înțeleg, Am putea să protejăm chiar și Întreaga umanitate dacă ar fi dispusă să plătească, totuși, cum vremurile vin mereu unele după altele, Încă nu am pierdut speranța, Pricep, Ce bine că pricepeți repede, Cât va trebui să plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vom cere, nu vă imaginați cât de neîndurătoare sunt aceste asociații de cetățeni care revendică eternitatea, Foarte bine, plătesc, Patru săptămâni În avans, vă rugăm, Patru săptămâni, Cazul dumneavoastră e din cele urgente, și, așa cum v-am spus mai Înainte, costă bani să montăm dispozitivele de protecție, În numerar, cu cec, Numerar, cecuri numai pentru tranzacții de alt tip și pentru alte sume, când nu e convenabil ca banii să treacă direct dintr-o mână În alta. Gestionarul se duse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lăsăm acum pradă unor sentimente de milă pe care ea nu a avut delicatețea să le manifeste față de noi În nici un moment din trecut, deși știa mai bine ca oricine cât ne contraria obstinația cu care, oricât ne-ar fi costat, și-a impus voința. Cu toate acestea, cel puțin pentru un scurt moment, ceea ce avem În fața ochilor seamănă mai mult cu statuia dezolării decât cu figura sinistră care, după cum au spus câțiva muribunzi cu vedere pătrunzătoare, se prezintă la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Închisă care nu se poate deschide, sau, cum se mai obișnuiește să se spună, o ușă care a fost blocată. Sigur că moartea ar putea s-o traverseze și la fel și ceea ce se afla În spatele ei, dar dacă o costase atâta muncă să se agregheze și să se definească, deși continua să fie invizibilă ochilor obișnuiți, Într-o formă mai mult sau mai puțin umană, chiar dacă, așa cum am spus mai devreme, nu Într-atât Încât să aibă picioare, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de ales, tu i-ai invitat, nu poți renunța acum, ea se ridică înfricoșată, spune-le că sunt bolnavă, mă roagă ea, spune-le că totul s-a amânat și nu am mai apucat să îi anunțăm, doar nu te costă nimic, dar eu mă încăpățânez, spune-le tu că ești bolnavă, nu pot să fac lucrurile în locul tău. Pășim spre ușă ținându-ne de mână, Noga o deschide înfricoșată, iată că baloanele legate de ea privesc din prag asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a îndurat cineva de ea și a murit prin eutanasie. Oricum, e îngrozitor să te chinuiești să mori. E îngrozitor și pentru cel care e într-o agonie permanentă, dar și pentru familie. Am rămas fără nici un ban. O injecție costa douăzeci de mii de yeni și avea nevoie și de supraveghere permanentă, așa că am stat mai tot timpul cu ea. Nu aveam când să învăț și mi-am întrerupt facultatea un an. Ca și când toate acestea n-ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca lumea, că m-am săturat de dragoste. Măcar o dată, o singură dată. Dar ei nu mi-au oferit nici un pic de căldură sufletească, nici un pic, înțelegi? Dacă mă guduram pe lângă ei și le ceream ceva, mă alungau și țipau: „Costă prea mult!“ Acesta a fost tratamentul de care am avut parte. De aceea, în clasa a cincea sau a șasea primară, am decis să găsesc singură omul care să mă iubească trei sute șaizeci și cinci de zile din trei sute șaizeci și cinci. Extraordinar! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de lumea dinafară, liniște, aer curat. Terenul pe care îl avem la dispoziție e suficient și nu avem nevoie de televizor și de radio. Aș putea spune că suntem ca într-o mare familie aici. Singura problemă este că te costă o căruță de bani ca să poți fi admis. — E chiar atât de scump? — Ei, nu e chiar exagerat de scump, dar nici ieftin nu e. Să vezi câte avantaje sunt! Avem un imens teren cultivabil, pacienții sunt puțini, personalul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
poți să rămâi aici, la sanatoriu? — Aș vrea să fiu înapoi la Tokyo cel târziu poimâine seară. Trebuie să merg și la slujbă, iar joi am examen la limba germană. — Bine, spuse ea. Poți să stai la noi. Nu te costă nimic și puteți sta de vorbă cât vă poftește sufletul. — Adică la cine „la noi“? — La Naoko și la mine, bineînțeles, a spus Reiko. Avem două camere, iar în sufragerie este o canapea, așa că ai unde să dormi. Noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
adus o pușculiță pentru bani. Era o maneki neko.1 Naoko a scos din portofel o sută de yeni și i-a băgat în deschizătura pușculiței. — Așa e regula, zise Naoko. De câte ori îi cer să-mi cânte Pădurea norvegiană, mă costă o sută de yeni. Este melodia mea favorită, așa că nu mă deranjează să plătesc. Îi cer să mi-o cânte când mi se face foarte dor de ea. — Și în felul acesta îmi câștig și eu banii de țigări. Reiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lovise mînerul undiței. — Cred că-i destul pentru azi, i-am spus. — Ce era? — Un pește-cu-spadă negru. — Cum s-a Întîmplat asta? — GÎndește-te și tu. Pe mulinetă am dat două sute cincizeci de dolari. Acum face mai mult. Undița m-a costat patrușcinci. Firul de treișase avea puțin sub șase sute de metri. Exact atunci s-a găsit Eddy să-l bată pe spate. — Asta e, domnu’ Johnson, pur și simplu n-aveți noroc. Știți, n-am mai văzut așa ceva În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe tot și n-ai fi vinovat cu nimic. Dac-ar fi altcineva cu noi În locul bețivului Ăstuia v-ar spune cît de cinstit sînt cu dumneavoastră. Știu că par o grămadă de bani, da’ și pe mine m-au costat tot atît. Nu poți pescui pe ocean dacă nu-ți cumperi cele mai bune instrumente. — Domnu’ Johnson, el zice că-s bețiv. Oi fi. Da’ vă zic că are dreptate. Are dreptate și e rezonabil cu ce cere. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bombă, și asta m-a făcut bolnav mult timp. Acum sînt bine, atîta că-mi sună-n cap. Ce fel de băutură e asta? — Gin tonic. Gin cu Schweppes. Asta era o cafenea foarte stilată Înainte de război, și ginu’ Ăsta costa cinci pesete cînd un dolar făcea șapte pesete. Tocmai ce-am descoperit că mai au tonic și costă la fel. Mai e doar o ladă. — Chiar că-i o băutură bună. Povestește-mi cum era orașu’ Ăsta pînĂ să-nceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ce fel de băutură e asta? — Gin tonic. Gin cu Schweppes. Asta era o cafenea foarte stilată Înainte de război, și ginu’ Ăsta costa cinci pesete cînd un dolar făcea șapte pesete. Tocmai ce-am descoperit că mai au tonic și costă la fel. Mai e doar o ladă. — Chiar că-i o băutură bună. Povestește-mi cum era orașu’ Ăsta pînĂ să-nceapă războiu’. — Frumos. Ca acum, numai că aveai ce mînca. Chelnerul veni și se aplecă peste masă: — Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
carne rece, apoi juma’ de homar spinos cu maioneză și salată verde și linte. Șefu’ de sală ne dăduse astea din stocul lui privat, pe care-l ținea fie ca să-l ducă acasă, fie ca să-l vîndă Întîrziaților. — Te-a costat mult? mă-ntrebă Al. — Nu, Îi strecurai o minciună. — Ba pun pariu că da. MĂ revanșez cînd iau banii. CÎt mai iei acum? Nu știu Încă. PÎnă acum erau zece pesete pe zi, da’ acum, că-s ofițer, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gîndi. Era foarte nobil și adora să se lupte. Deci, ce s-a mai Întîmplat cu el? Proprietarul lui, dacă se poate spune că cineva posedă un așa animal, știa ce taur grozav are, dar era totuși Îngrijorat pentru că Îl costa enorm, de vreme ce se tot lupta cu ceilalți tauri. Fiecare taur valora peste o mie de dolari, dar după ce se luptau cu marele taur ajungeau să valoreze sub două sute și uneori chiar mai puțin. Așa că bărbatul, care era un tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
făcut nimic toată ziua. — Las’ că-l duc eu. Nu, tu stai și citește ziarul. Avem destul whisky? — PĂi mai e sticla aia nedeschisă. — Splendid. Roger citi ziarul. „PĂi, asta să și fac“, se gîndi. „O să conduc toată ziua.“ — A costat doar douășcinci de cenți. Și e ciopîrțită foarte bine. Poate prea bine. — O să mai luăm și-n seara asta. Ieșiră din oraș și urmară șoseaua lungă și neagră care ducea spre nord, printre prerii și pini, printre dealurile din zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a dat geaca jos și a rămas într-un pulover ponosit, verde, care îi face privirea și mai intensă. Mă uit mai bine și-mi dau seama că nu e vechi deloc; așa e împletitura. Aspectul acesta decolorat o fi costat o grămadă de bani. Numai lucruri bune, a zâmbit. —Prostii, spun, întorcându-i zâmbetul. Jake, spre lauda lui, izbucnește în râs. —Bine, nu numai lucruri bune. Mă bucur să aud asta. N-aș vrea să ajung să am păreri greșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
liturghie... Jake coboară cu două cești uriașe cu cafea. De fapt, recipientele sunt mai degrabă două boluri portocalii cu toarte. E îmbrăcat în blugi și într-un tricou gri pe gât și îi stă foarte bine. Probabil că l-au costat o avere. Tipele de la mese îl privesc siderate. Arată superb, ce-i drept. Dați-mi voie să ghicesc, zice Jake, vă contrariază referirile numeroase la Dumnezeu. Dăm din cap amândoi, ca doi puști în fața unui profesor sever. Nu vă bateți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Clienții sunt mai ales șmecheri de Islington, dar atmosfera îți amintește de Hoxton Square: hainele le sunt intenționat pătate și destrămate, pantalonii le atârnă peste adidașii de firmă, iar tricourile sunt și ele din colecții la modă și probabil au costat exorbitant. Părul fetelor e la fel de dezordonat ca al băieților, singura diferență fiind că fetele îl au prins în coadă, decorat cu flori artificiale sau cu clame sclipitoare și țipătoare, cumpărate de la magazinele pentru copii. Par că nu prea vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de pe Church Street. O s-o distrugi! Daisy se uită la pernă ca trăsnită. —Mulțumesc, zice, punând-o pe fotoliu și mângâind blând, cu un deget, broderia fină, roz cu argintiu. Doamne! Se vede ce furioasă sunt! Perna asta m-a costat o avere! — Da, îmi amintesc! — Animal egoist și manipulator! repetă ea morocănoasă, așezându-se lângă mine. Mi-e greu să admit comentariile și aprecierile lui Daisy, cu toate că s-ar putea să aibă dreptate. Totul mergea minunat între mine și Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să fi fost prin ’38, era o lume săracă. Azi, dacă aș avea un copil și l-aș vedea atât de disperat, i-aș zice hai să-ți cumpăr o trompetă - era vorba de o jucărie, doar n-ar fi costat o avere. Alor mei nici măcar nu le-a trecut prin minte. Pe-atunci, era un lucru serios. Și un lucru serios era și să educi copiii să nu aibă tot ce-și doresc ei. Nu-mi place supa de varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
place mai mult asta?» m-au Întrebat. Eu am Încercat-o, behăia destul de mulțumitor, Încercam să mă conving că era foarte frumoasă, dar În realitate socoteam și-mi ziceam că unchiul și mătușa voiau ca eu să iau clarineta fiindcă costa mai puțin, trompeta costa probabil o avere și nu puteam să le impun acel sacrificiu rudelor mele. Ai mei mă Învățaseră Întotdeauna că atunci când Îți oferă cineva ceva ce-ți place trebuie să zici imediat nu, mulțumesc, și nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
m-au Întrebat. Eu am Încercat-o, behăia destul de mulțumitor, Încercam să mă conving că era foarte frumoasă, dar În realitate socoteam și-mi ziceam că unchiul și mătușa voiau ca eu să iau clarineta fiindcă costa mai puțin, trompeta costa probabil o avere și nu puteam să le impun acel sacrificiu rudelor mele. Ai mei mă Învățaseră Întotdeauna că atunci când Îți oferă cineva ceva ce-ți place trebuie să zici imediat nu, mulțumesc, și nu o singură dată, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
uneori cu un text pornești așa, un extaz, o răpire... Cela dit, dragă prietene, o, doamne, dacă am putea face tot ce dorim! Dar și editarea e o industrie, cea mai nobilă dintre industrii, dar tot industrie. Păi știți cât costă astăzi tipografia, hârtia? Priviți, uitați-vă În jurnalul de azi-dimineață, la cât a urcat prime rate la Wall Street. Nu ne privește, spuneți? Uite că ne privește. Știți că ne taxează până și depozitarea? Eu nu vând, iar ăia Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]