7,599 matches
-
înarmate, erau guvernate de mâna lui de fier. Zi de zi, le presase tot mai mult, mascând dictatura în spatele unor structuri aparent maleabile. Sătui de conflicte, senatorii urmăriseră transfomarea cu o uimire din ce în ce mai supusă. Numai câțiva scriseseră, indignați, că, odată cu decăderea nedureroasă a marilor familii - Scipionii, Valerii, Cornelii, Fabii, Gracchii -, Senatul se devora singur. Periodic, senatorii, deși se reduceau treptat la un fel de Consiliu de Stat monarhic, încercaseră să recucerească vechea autoritate, prin obstrucții și boicoturi. Uneori se ivea câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
majore a societății românești, confruntată cu avansul traumatic al modernizării industriale într-o țară cu populație covîrșitor țărănească și analfabetă, grevată de politicianism, cu o burghezie încă precară și preponderent alogenă. „Problema țărănească”, acutizată, pe fondul capitalizării agriculturii și al decăderii vechii boierimi autohtone, de răscoalele din 1888 și 1907, apariția proletariatului industrial și intelectual, ecourile problemei transilvănene și resurecția ideii unioniste marginalizează - în favoarea eticului, etnicului și politicului - ideea autonomiei esteticului și resuscită ideea „angajării” militante, pedagogic-mesianice a intelectualilor în politica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici un fel de discernământ. Pitecantropul de la Cotidianul, cu slabele-i mijloace de gândire nu poate să admită că la un moment dat al istoriei oamenii gândeau altfel, simțeau altfel și că nutreau sentimente care în zilele de putreziciune și cumplită decădere sufletească pe care le trăim, par de neconceput. Celor, care istoria recentă le-a implantat un bolovan nemodelat în loc de creier, n-o să poată înțelege niciodată, cum de Nichita Stănescu putea să scrie la modul laudativ despre Lenin în anul 1957
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mozaic bizantin, frescele, o carte, o gravură, executarea unei simfonii sunt, la urma urmelor, mijloace de comunicare, și astfel cultura însăși este de esență mediatică. Aceste sofisme grosolane cu care se acoperă cu pudoare josnicia și ipocrizia unei societăți sortite decăderii intelectuale, morale și sensibile a membrilor săi, disprețuirii lor profunde, nu ar trebui demascate dacă n-ar fi reluate de cele care au posibilitatea și, prin urmare, dreptul de a se exprima și care sunt toate, tocmai, creaturi ale mass-media
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să repete experimentul, Însă ulciorul era gol. Nimănui nu părea să Îi pese de serviciul la Priorat, se gândi el iritat. Dar, În fond, era inutil. Era suficientă autoritatea lui Aristotel pentru a combate o asemenea sminteală, semn negreșit al decăderii științei. Secretarul era un om de vârstă mijlocie, chel cu desăvârșire. Apăru În ușă cu o carte sub braț. Paginile erau strânse Între două plăcuțe din lemn Împodobite cu icoane de sfinți. — Doreai să mă vezi, messer Alighieri? Îmi Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vom fi În măsură să satisfacem cererile lui Bonifaciu fără a-l Întărâta Împotriva noastră și fără a ne slăbi mijloacele de apărare... — Nu vă lăsați Înșelați de numărul aparent neînsemnat, replică Dante. Se pare că nu cunoașteți starea de decădere a milițiilor noastre, după ani și ani de conducere execrabilă. Dacă, În clipa asta, ar trebui să tragem clopotul de război, cine credeți că s-ar prezenta pe Câmpul lui Marte? Câteva mii de negustori amărâți, care nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Paris a confirmat descoperirile lui Lepine în studii separate. În India, vestitul guru Nanndo Narian și-a informat discipolii că această plantă conține un ingredient vital ce lipsește din dieta umană obișnuită, un ingredient fără care este greu de controlat decăderea rapidă care duce la moartea prematură. Când a dat această învățătură, gurul Narian avea deja 107 ani și o sănătate mai bună decât majoritatea studenților lui. Un bărbat care l-a cunoscut pe Lee Ching-yuen personal i-a devenit discipol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se bazează pe opinia ca, încă din primul moment al vieții, începem sa poluăm starea inițială a corpului, a respirației și a minții. Scopul dietelor obișnuite de curățare a organismului este acela de a evita procesul inexorabil al poluării și decăderii. „Îmbătrânirea” nu este numai o chestiune de timp; aceasta reprezintă și viteza cu care permitem corpului nostru să decadă după o perioadă de timp. Unele persoane „îmbătrânesc cu zece ani” în numai un an, în timp ce alții „nu par să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
practicată, nu i se supunea din frică., lașitate, perfidie. Ce-i drept, un ipocrit ce nu știe că e ipocrit e periculos, deoarece nu există control asupra situației, însă cu Emil exista un control al majorității. Oh, nu prevedea ea decăderea lui! Până atunci el era un umăr pe care să plângi. Și dacă el într-o zi ar fi plecat pentru alta? Nu, era inteligentă. Și-l alesese bine. Singurul lucru care trebuia păstrat cu orice chip era viața, sărutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-și pună capăt zilelor. Făcea, își spuse el, singurul lucru pe care-l mai putea face. — Toți merg acolo, îi spusese Deggle. Și e alegerea lor, pentru că aleg nemurirea. în ceea ce te privește, tu urmărești cu totul altceva: bătrânețea. Decăderea fizică. Și, probabil, moartea. Ar trebui să intri tare în ei, frumușelule. Ca să nu mai vorbim de profeția bătrânei Livia. Chicotele lui Deggle s-au auzit mult timp după aceea. Mediterana era liniștită, întunecată și calmă. Nici o adiere. Un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spre a fi alungați De alt popor mai tare, iubitor De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina Și gloria celor ce sunt". - "Ah! ce-am dorit în ora morții mele, Roma să guste pîn-în fund paharul Mizeriei și-a decăderii, într-atăt Încât să se desprețuiască ei pe sine, Asta s-a împlinit...Romanii vechi și mândri Învingătorii lumii, au devenit Romunculi... Dar cu ce s-ocupă ei? Or fi crescând căței, or fi-nvățînd {EminescuOpIV 106} Să strige ca cucoșii... un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
același dascăl, Școlari suntem aceleiași păreri... Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu azi, eu am știut de eri. De-aceleași lucruri plângem noi și râdem, Non idem est și duo dicunt idem. Tu zici că patria e-n decădere, De râs și de ocară c-am ajuns; Când cineva opinia mi-ar cere El ar primi tot astfel de răspuns Ca de rușine ochii să-i închidem: Non idem est și duo dicunt idem. Căci din adâncul gândurilor tale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șoldurile, de mă făcea să mă-ntreb dacă toate astea nu erau capriciile vreunui director de teatru avangardist care monta În aer liber, sub formă de happening, Mahagonny(##notă - Titlul original este Aufstieg und Fall der Stadt Mahagonny (Ascensiunea și decăderea orașului Mahagonny); operă cu subiect politico-satiric compusă de Kurt Weill, pe un libret de Bertolt Brecht. Prima reprezentație a avut loc În 1930, la Leipzig.##) sau Irma la Douce(##notă - Musical avînd ca personaj central o prostituată pariziană, compus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ochi, Încercînd să-și clarifice gîndurile.) Mulțumesc că m-ați adus cu mașina. N-aș fi putut s-o car pînă aici. Îmi pare rău că... s-a prăbușit. (Încercam să găsesc un cuvînt care să descrie cît mai bine decăderea coșmarescă din ultimele săptămîni.) N-ar fi trebuit să vă părăsească, am adăugat, plin de grijă față de Sanger. În felul ei, era fericită aici. — Laurie n-a vrut niciodată să fie fericită. Își trecu o mînă prin părul ud, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și se pedepsesc penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare. Prietenelor mele din Iran și femeilor de oriunde care au ceva de împlinit. De vreme ce fără ochi nu poți urma drumul, de ce Întorcându-ți ochii dinspre Lume îi depășești granița? Decăderea acestei vieți numai două zile a durat Și cum s-au petrecut ele, Kalim? Îți voi spune: În prima zi, inima ta a fost legată de altele, Iar într-a doua, a fost ruptă de ele. Kalim-e-Kashani, Disprețul vieții Despre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spiritului și a aparenței”1. Pentru a Înțelege În profunzime ce se Întâmplă de fapt cu nobilimea europeană Între 1720 și 1770, În miezul lui 1789, dar mai ales după aceea (În următoarele cinci-șase decenii), cum se produce „mărirea și decăderea” unei clase, dramatica sa metamorfoză, ne pot fi de folos câteva studii sintetice, semnate cu precădere de istorici. Între ele, lucrările lui A. de Toqueville, E. Le Roy Ladurie, Norbert Elias, Daniel Roche, J.-P. Labatut, Pierre Serna 2. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
curg cu un anume calm, o istorie parcă scoasă din țâțâni se precipită, Între aceiași ani, pe celălalt mal, pe continent, făcând ca toată povestea dandysmului să fie mult mai Întortocheată, mai greu de prins În câteva linii. Mărirea și decăderea lui Napoleon, prima Restaurație, a doua Restaurație, prin revenirea - pentru 15 ani - (din iulie 1815 până În august 1830) a lui Louis al XVIII-lea, triumful ultraregalismului, Revoluția din iulie 1830, urcarea pe tron a lui Louis-Philippe I, Revoluția din 1848
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deplorabil, un snob fără sare și piper dintr-o piesă a lui Barrière, Parizienii decadenței, spune totul. Iar faptul că 1854 e anul de naștere al acestui nou apelativ pentru eleganții vremii mai adaugă ceva. Anume, că - Între mărire și decădere - dandy-ul trece rapid, În Franța cel puțin, toate vămile cu putință până În preajma primului război mondial. Chiar dacă superbele teorii ale lui d’Aurevilly și Baudelaire Îi dau o ultimă strălucire (dar și justificare), se vădește cu limpezime sporită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prințului de Wales, viitorul George al IV-lea, apoi o ascensiune fulminantă În viața saloanelor londoneze. Explicația nu stă chiar la Îndemâna tuturor. Despre pasiunea prințului și mai apoi a regelui George al IV-lea pentru acest bărbat, despre „mărirea și decăderea” astrului Brummell, despre sfârșitul său tragic, părăsit, sărac și nebun, Într-unul dintre ospiciile Caen-ului, despre toate acestea vorbește, pe larg, cartea lui Barbey d’Aurevilly, Du dandysme et de George Brummell, care, În traducere integrală, deschide antologia din a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ț. Ce s-ar fi Întâmplat dacă s-ar fi văzut? «Regele Calais-ului», cum i se spunea lui Brummell, s-ar fi Întors să domnească la Londra?”1 Cert este că Întâlnirea nu a avut loc, iar la scurtă vreme decăderea lui Brummell nu a mai putut fi oprită. O modestă (și doar temporară) slujbă de consul În orașul Caen, iar apoi foamea, mizeria, nebunia. Despre stingerea fostului astru scrie pagini de o extraordinară sensibilitate Virginia Woolf, În acea raritate bibliofilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acest catalog al dandy-lor. Oricât ar părea de ciudat, el se lasă Împins aici nu doar pentru că a compus un Tratat de viață elegantă, nici pentru că este părintele unor celebre personaje dandy (În Fata cu ochii de aur, Mărirea și decăderea curtezanelor sau Un prinț al boemei, de pildă). Ci pentru că el Însuși simte imperioasa nevoie de a se Îmbrăca, mânca, vorbi, comporta ca un veritabil fashionable. Iată-l portretizat de un apropiat, un ofițer englez strecurat În lumea bună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ProustMarcel Proust (1871-1922). Într-o ciornă la În căutarea timpului pierdut (citată de Roger Kempf), Proust meditează la destinul lui Brummell dintr-un unghi neașteptat. Prilejul i-l oferă contemplarea marilor doamne atinse de decrepitudine. Prin analogie, se gândește la decăderea lui Brummell. Cum poți fi dandy În esență câtă vreme, la un moment dat, ai Încetat să mai fii dandy? „Din clipa În care Brummell, decavat, Într-un mic hotel din Caen, ajunge să ceară de milă pentru a prânzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
După felul cum respira, după suspinele care-i scăpau, am înțeles că suferea. Lacrimile îi curgeau desigur la adăpostul vălului, și nu fără motiv, deoarece patima neînfrânată a tatălui meu avea să ne ducă foarte curând pe toți la marginea decăderii. Mohamed măsurătorul, atât de senin, iar dintr-odată atât de neîmblânzit! S-a întâmplat ca eu să-l pierd când eram copilandru, pentru a-l redescoperi când eram în floarea vârstei, dar când el nu mai era acolo. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de precise, încât toți cei de față au început până la urmă să șușotească numele lui Zeruali, deși acesta nu fusese nici măcar o singură dată rostit. — Aceștia sunt oamenii pe care credincioșii îi respectă și îi admiră în aceste vremuri de decădere! Aceștia sunt oamenii cărora sunteți mândri să le deschideți ușile caselor voastre! Aceștia sunt oamenii cărora le jertfiți fiicele voastre ca unor zeități de dinainte de islam! Înainte de căderea serii, întregul oraș nu vorbea decât despre acest incident. Lui Zeruali însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capitală a unui imperiu și reședința unui califat. Când l-am părăsit, nu mai era decât o capitală de provincie. Fără îndoială, niciodată nu-și va mai regăsi apusa glorie. Dumnezeu a voit ca eu să fiu martor la această decădere, cât și la năpastele care au precedat-o. Pluteam încă pe Nil, visând la aventuri și vesele cuceriri, când nenorocirea și-a vestit apropierea. Numai că eu nu învățasem încă s-o respect, nici să-i descifrez mesajele. Întins alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]