KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...280 281 282 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

în fiecare duminică, după slujba de la biserică. Beth nu mergea niciodată la biserică și-mi zicea „Aș sta la taclale cu fetele din an în Paște, dar cu bărbații... în fiecare zi“. — Acum o să vă pun o întrebare foarte importantă, domnișoară Janeway. A avut Beth vreun iubit cât timp a locuit aici? Bătrâna luă Biblia și o strânse la piept. — Domnule polițist, dacă ar fi intrat pe ușa din față, ca drăguții celorlalte fete, i-aș fi văzut. Nu vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ați văzut-o ultima oară? — La sfârșitul lui octombrie, în ziua în care s-a mutat. Mi-a zis cu cel mai bun accent californian: „Mi-am găsit o cameră mai simpatică“. — V-a spus unde se mută? — Nu, răspunse domnișoara Janeway, apoi se aplecă spre mine și-mi spuse pe un ton confidențial, arătând spre Koenig, care se îndrepta cu pași mari spre mașină și se scărpina la coaie: Ar trebui să aveți o discuție cu omul ăla despre igiena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
spuse pe un ton confidențial, arătând spre Koenig, care se îndrepta cu pași mari spre mașină și se scărpina la coaie: Ar trebui să aveți o discuție cu omul ăla despre igiena personală. Zău, e de-a dreptul dezgustător. — Mulțumesc, domnișoară Janeway, i-am replicat, apoi m-am dus la mașină și am urcat la volan. Koenig mormăi: — Ce-a zis hoașca despre mine? — A zis că ești simpatic. — Da? — Da. — Și ce-a mai zis? — Că un bărbat ca tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
aiurea, alea pe care am uitat să le plătesc? Uite cum facem: mai am trei zile de filmare la RKO, la Blestemul mormântului mumiei, iar când primesc banii, vă trimit un cec. E-n regulă? — E vorba despre Elizabeth Short, domnișoară... Fata murmură teatral: — Saddon. Sheryl, cu Y-L, Saddon. Uite ce e, am vorbit la telefon cu un polițist azidimineață. Sergentul nu știu cum. Unul bâlbâit rău de tot. Mi-a pus nouă mii de întrebări despre Betty și cei nouă mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de locul ăsta? — Probabil de la Linda Martin. În raportul lui Millard se preciza că Betty Short a petrecut cea mai mare parte a lunii decembrie la San Diego. — Dar s-a mutat de-aici repede, nu-i așa? — Da. — De ce, domnișoară Graham? Din câte știm noi, toamna trecută Betty a stat în trei locuri diferite - toate în Hollywood. De ce se tot muta? Marjorie Graham scoase un șervețel din poșetă și îl mototoli. — Păi, nu știu sigur. — O urmărea cumva vreun iubit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
trecută Betty a stat în trei locuri diferite - toate în Hollywood. De ce se tot muta? Marjorie Graham scoase un șervețel din poșetă și îl mototoli. — Păi, nu știu sigur. — O urmărea cumva vreun iubit gelos? — Nu cred. Atunci ce credeți, domnișoară Graham? Marjorie oftă. — Domnule polițist, Betty se folosea de oameni. Împrumuta bani, le spunea diverse povești și... ei bine, aici locuiesc o mulțime de inși pe care nu poți să-i duci prea ușor și cred că au citit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mai târziu avea să fie descoperită de cineva. Aiurelile astea mă enervau, pentru că eu urmez niște cursuri de actorie la Pasadena Playhouse și știu că nu-i deloc ușor. M-am uitat peste însemnările mele de la discuția cu Sheryl Saddon. — Domnișoară Graham, v-a spus cumva Betty că a apărut într-un film pe la sfârșitul lui noiembrie? — Da. Din prima seară când a venit aici, s-a și lăudat cu asta. Spunea că a avut unul din rolurile principale și ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Hideaway, - o făptură impresionantă, într-o rochie verde de mătase. M-am strecurat afară din mașina pe ușa din dreptul pasagerului chiar când ea a coborât de pe trotuar. Mi-a aruncat o privire cu coada ochiului. — Vă plimbați prin mahala, domnișoară Sprague? Madeleine Sprague se opri. Am micșorat distanța dintre noi. Ea scotoci în poșetă și scoase cheile de la mașină și un teanc de bancnote. — Deci tati mă spionează din nou. Iar se crede într-una din micile lui cruciade calviniste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și banii și am îndesat totul în poșetă, pe care am trântit-o apoi pe capota Packardului. Știind că s-ar putea să am în fața mea o pistă importantă, i-am spus: — Puteți discuta cu mine aici sau în centru, domnișoară Sprague. Dar să nu mă mințiți. Știu că o cunoșteați, așa că dacă încercați să mă fentați, vă așteaptă secția de poliție și multă reclamă, de care sunt convins că nu aveți nevoie. În cele din urmă fetița de bani gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Ieși afară, Fritzie! Vogel făcu trei pași înapoi. Se lovi cu călcâiele de peretele, făcu stânga-mprejur și ieși valvârtej, trântind ușa în urma lui. Se auzi un ecou lung. Harry dezamorsă rămășițele bombei: — Cum e să fii în centrul atenției, domnișoară Martilkova? — Mă numesc Linda Martin, spuse fata, aranjându-și pliurile fustei. M-am așezat la masă, i-am prins privirea lui Millard și i-am făcut semn spre geanta de pe masă, din care ieșea cutia cu rola de film. Locotenentul dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de la brâu a fost găsit pe un teren viran din Los Angeles. Adjunctul procurorului districtual, domnul Loew, nu a dorit să dezvăluie detaliile legate de mărturia caporalului Dulange, dar a precizat că acesta făcea parte din cercul prietenilor intimi ai domnișoarei Short. „Vor urma și alte detalii“, a promis el. „Lucrul cel mai important este că acest om diabolic este reținut de poliție și nu va mai ucide niciodată.“ Am izbucnit în râs. — Ce i-ai spus de fapt lui Loew

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
zilei, mai ales când o găseam pe Kay lângă mine. Pe 4 aprilie, la aproape două luni și jumătate de la dispariția lui Lee, Kay a primit o scrisoare cu antetul Departamentului de Poliție din Los Angeles: 03.04.1947 Stimată domnișoară Lake, Vă informăm prin prezenta că în cu data de 15.03.1947 Leland C. Blanchard a fost demis oficial din cadrul Departamentului de Poliție din Los Angeles, pe motiv de imoralitate. Dumneavoastră sunteți beneficiarul contului său de la banca Los Angeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Sally Stinson? — Nu, sunt Eleanor Roosevelt. Uite ce e, în ultimul timp i-am tot plătit șerifului, așa că sunt cam pe geantă. Vreți să vă plătesc în natură? Am dat să-mi croiesc drum înăuntru. Russ mă apucă de braț. — Domnișoară Stinson, este vorba despre Liz Short și Charlie Issler. Aveți de ales: discutăm aici sau la închisoarea femeilor. Sally Stinson își strânse partea din față a halatului și o apăsă de corsaj. — Uitați ce e, i-am spus deja celuilalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Russ și cu mine am intrat în camera din față a unui hogeac clasic - mobilă veche, pereți goi, valize aliniate într-un colț, pentru cărăbăneală în caz de urgență. Sally zăvorî ușa. — Cine-i tipul de care ne-ați pomenit, domnișoară Stinson? am întrebat eu. Russ își aranjă nodul de la cravată, iar eu am făcut ciocul mic. Sally ne făcu semn spre canapea. Haideți s-o rezolvăm rapid. Zgândărirea vechilor răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Sună de parcă aș avea cumva de ales. — Ai de ales. Discuți cu noi aici sau cu o matahală de gardiană din centru. Russ își aranjă nodul de la cravată cu un gest nervos. Îți amintești unde ai fost în perioada aceea, domnișoară Stinson? Sally își scoase din buzunar pachetul de țigări și cutia de chibrituri și își aprinse o țigară. — Toată lumea care a cunoscut-o pe Liz își amintește ce-a făcut în perioada aia. Știți, e ca atunci când a murit FDR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
atunci când a murit FDR. Îți dorești să dai timpul înapoi și să schimbi totul. Am dat să-mi cer scuze pentru stilul meu de interogatoriu, dar Russ mi-o luă înainte: — Partenerul meu n-a vrut să pară al dracului, domnișoară Stinson. Cazul ăsta îl înrăiește. Era abordarea perfectă. Sally Stinson își aruncă țigara pe podea, o stinse cu piciorul gol, după care bătu ușurel cu palma valiza pe care stătea. — De-ndată ce ieșiți pe ușă, adio și-un praz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
zbura porcu’“, și-atunci el... — A pomenit ceva de niște filme porno? am întrerupt-o. Filme cu lesbiene? Sally pufni: — Vorbea numai de baseball și de daravela lui. Îi spunea Șnițelul Baban... și știți ceva? Nu era deloc baban. — Continuă, domnișoară Stinson, o îndemnă Russ. Păi, ne-am tras-o toată după-amiaza și am ascultat balivernele puștanului despre Brooklyn Dodgers și Șnițelul Baban până mi s-a acrit. Apoi eu zic „Hai să luăm cina și o gură de aer curat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
luni în urmă, însă el a continuat să mă lovească și m-a amenințat că o să mă omoare dacă suflu ceva la poliție despre fiu-său și Dalia. M-am ridicat și-am dat să plec, dar Russ rămase nemișcat. — Domnișoară Stinson, ai spus că atunci când John Vogel ți-a pomenit numele tatălui său, te-ai speriat. Din ce cauză? — Din cauza unei povești pe care am auzit-o cândva, șopti Sally. Brusc arăta mai mult decât trecută - bătrână de-a binelea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
te acuze că ai obstrucționat justiția. Roach îmi aprecie replica cu o grimasă. — Bravo, domnule detectiv Bleichert. Vă dați seama, desigur, că motivul pentru care mi-am întipărit în memorie atât de bine aceste date este publicitatea legată de moartea domnișoarei Short. Așadar, vă rog să aveți încredere în memoria mea. Mi-am scos stiloul și carnețelul de notițe. — Dă-i drumul, Willis. — În anul 1947, pe lângă activitatea mea de bază, aveam și o mică afacere lucrativă: comercializarea unor produse farmaceutice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
apreciază exclusiv plăcerile whisky-ului Johnnie Walker Red Label. — Unde v-ați întâlnit? — La barul Yorkshire House, la intersecția dintre 6th și Olive, adică în apropiere de cabinetul meu. — Continuă. — Ei bine, asta a fost joi sau vineri, înainte de decesul domnișoarei Short. I-am dat caporalului Dulange cartea mea de vizită - mare greșeală, după cum s-a dovedit - și mi-am închipuit că nu-l voi mai vedea niciodată pe individ. Din păcate, m-am înșelat. Pe vremea aceea o duceam rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

privire injectată și ostilă. Privi uniforma agentei Watson. — Era și timpul să apăreți, neisprăviților! spuse el, Încrucișându-și brațele și fără a se da la o parte. Logan Închise gura. Nu era tocmai ce se așteptase. — Vreau să vorbesc cu domnișoara Reid. — Chiar așa? Ați ajuns cam târziu! Nenorociții ăia de reporteri au fost aici acum un sfert de oră pentru declarații! Vocea lui creștea cu fiecare cuvânt pe care Îl rostea, până când bărbatul Începu să-i urle În față lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În cameră. Avea privirea ațintită În gol către televizor, unde Dumbo era chinuit de zor de clovni. Logan privi Întrebător către consiliera pe probleme de familie, Însă aceasta făcea tot posibilul să Îi ocolească privirea. Trase adânc aer În piept. — Domnișoară Reid? Nici o reacție. Logan se așeză vine, chiar În fața canapelei, blocându-i astfel vederea televizorului. Ea privi prin el, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo. — Domnișoară Reid? Alice? Nici acum nu se mișcă, Însă femeia În vârstă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
făcea tot posibilul să Îi ocolească privirea. Trase adânc aer În piept. — Domnișoară Reid? Nici o reacție. Logan se așeză vine, chiar În fața canapelei, blocându-i astfel vederea televizorului. Ea privi prin el, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo. — Domnișoară Reid? Alice? Nici acum nu se mișcă, Însă femeia În vârstă se Încruntă și Își dezveli dinții. Ochii Îi erau roșii și umflați, iar lacrimile Îi străluceau pe obraji și pe bărbie. — Cum Îndrăznești? mârâi ea. Împuț... — Sheila! Bărbatul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe covor. Titlul cu litere de-o șchioapă anunța: „PSIHOPATUL PEDOFIL LOVEȘTE DIN NOU!“. Logan Închise ochii și respiră adânc. Femeia asta bătrână și nesărată Începea să-l calce pe nervi. — Trebuie să Îmi spuneți numele tatălui lui Richard, doamnă... domnișoară Erskine. — Nu Înțeleg de ce! Vecina sări În picioare. Acum o făcea pe apărătoarea nobilă care o proteja pe vaca amărâtă de pe canapea. Nu e treaba lui ce se Întâmplă aici! Logan se Întoarse către ea. — Stai jos și taci din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
stai jos și taci din gură, o s-o rog pe polițista drăguță de aici să te ducă la secție și să te pună sub acuzare pentru că ai dat o declarație falsă. Ai Înțeles? Femeia se așeză și tăcu din gură. — Domnișoară Erskine: trebuie să știu. Mama lui Richard Își termină băutura și se ridică În picioare, clătinându-se. Se aplecă spre stânga și apoi porni În partea opusă, spre perete, unde Începu să cotrobăie Într-un sertar, Împrăștiind foi de hârtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]