7,094 matches
-
se observă o scădere netă la nivelul culturii arheologice ca urmare a acestor distrugeri. Nu este însă posibil să demonstrăm că toată țara Canaanului a fost cucerită în această perioadă. Deja un text precum Jud 1 redimensionează mult marea frescă epică pictată de Cartea lui Iosue. Numai în timpul monarhiei a existat o cultură arheologică mai mult sau mai puțin omogenă în întreg teritoriul Israelului biblic. Cucerirea pare să fi fost un fenomen gradual și progresiv care s-a extins pe o
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acest „Israel” s-ar fi format pur și simplu plecând de la populațiile autohtone care trăiau în regiunea centrală a colinelor. Povestirea biblică doar a transformat procesul lent, și în cea mai mare parte pacific, într-o serie de fapte mărețe epice. Teoria este remarcabilă și merită luată în considerație. Probabil va fi necesar să adauge câteva elemente noi sau câteva nuanțe. De exemplu, legătura dintre populațiile Canaanului cu cele din Transiordania și Negheb, și probabil cu unele componente care ar fi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cel mare (1985), iar prima carte de proză, Indiile galante, îi apare în 1993, fiind distinsă cu Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. Colaborează la „Amfiteatru”, „Viața studențească”, „Forum studențesc”, „Aradul literar”, „Vatra”, „Familia”, „Calende”, „Focus Vest” ș.a. Dincolo de formele epice folosite (narațiunea obiectivă, rememorarea, documentul, jurnalul etc.), proza lui P. relevă câteva trăsături ce indică un autor capabil să evite excesele și să controleze efectele asupra cititorului. Formula este, în general, aceea a postmodernismului, cultivat cu nonșalanță, în orice caz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
se identifice. Personajele, sumar creionate, însă memorabile prin destin, limbaj și comportament, își trăiesc, cu resemnare uneori, cu exasperare alteori, existența desfășurată între estetism și trivialitate. Maniera predilectă este aceea a alăturării celor mai diverse tehnici narative, într-un vacarm epic ținut totuși sub control. Chiar într-unul din primele texte ale lui P., Biblioteca antiqua, critica remarcă un „ciudat amestec de «consignație» epică, unde coexistă «pacific» cronica istorică mistificată, decalcul după documentul istoric, jurnalul intim, memorialul de călătorie, crochiul marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
estetism și trivialitate. Maniera predilectă este aceea a alăturării celor mai diverse tehnici narative, într-un vacarm epic ținut totuși sub control. Chiar într-unul din primele texte ale lui P., Biblioteca antiqua, critica remarcă un „ciudat amestec de «consignație» epică, unde coexistă «pacific» cronica istorică mistificată, decalcul după documentul istoric, jurnalul intim, memorialul de călătorie, crochiul marin, poezia idilei rustice etc.” (Radu Enescu). Expresia este frustă, proaspătă, adeseori neașteptată, mizând frecvent pe imaginația parodică, pe estetizarea limbajului științific, ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
Paralela 45”, 2000, 20 iunie; Emilia David, „Imperiul de praf”, OC, 2000, 19-25 septembrie; Adrian Dinu Rachieru, Un moralist, CNT, 2001, 12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 98-100; Magda Răduță, „Băi, profesore...”, OC, 2002, 30 aprilie; Alexandru Ruja, Distilerii epice, „Paralela 45”, 2003, 3 iunie; Țintă fixă: Mircea Pora, VTRA, 2003, 4-5 (semnează Tudor Crețu, Virgil Podoabă, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Eugen Bunaru ș.a.); Ion Arieșanu, „Ieșind din vis puțin îngândurat”, O, 2003, 8; Alexandru Ruja, Un prozator în ascensiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
punct comun cu un fragment de istorie literară.” Aceeași atitudine adoptă comentatorul și în recenzia la romanul Viață dublă de E. Lovinescu (6/1927), în care scoate în evidență „senzația de artificial”, „păienjenișurile abstracte”, „incompatibilitatea între talentul critic și talentul epic”. Ovidiu Papadima se manifestă și ca poet (Flori de mai și Luna, 4/1924), contribuind și cu traduceri din Gérard de Nerval. Imaginea vieții culturale românești a orașului este reflectată în rubrica „Însemnări. Viața culturală la Târgu Mureș”, conținând informații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
ca Gherasim, ca și în Lupii sau în Ceasul reîntoarcerii, accentele narațiunii amintesc de timbrul mai vechilor povestiri sadoveniene sau voiculesciene, cu un aer sămănătorist prea pregnant. Nuvela ce dă titlul volumului propriu sintetizează în puținele ei pagini întregul univers epic al lui B., plecând de la un „pretext” (astfel se și intitulează un text din carte, poate cel mai slab) „istoric” spre a vorbi de inițiere, profanare, ascetism, dragoste și moarte, feciorie și maternitate, dezlănțuire sexuală și aspirație metafizică în dobândirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
Infernului lui Dante, are o statornică încredere în posibilitatea unei lumi mai bune. Meliorist, propunerile lui de combatere a strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o doză de himeric. Mijesc în didahiile lui A.I. și muguri narativi, însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră de spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
narativă, ce se lăsa întrevăzută pe alocuri chiar în versuri. Este o proză de evocare prin excelență, în care filonul liric se descătușează deseori din chingile acțiunii propriu-zise, autorul preferând o relatare și o descripție statică a întâmplărilor narate. Demersul epic amintește de tipul de proză al începuturilor lui Eusebiu Camilar sau Mircea Streinul, cu aceeași stăruitoare preocupare pentru reînvierea tipologiilor specifice satului bucovinean, într-o succesiune de tablouri ce caută să ilustreze trecerea și petrecerea vieții în spațiul carpatic românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
și cantonarea în fragment, fără grijă pentru construcție, înlocuită prin adiționarea episoadelor sau prin intercalarea unor scene retrospective, ce tind să dilate limitele între care scriitorul își propune să nareze, fracturează unitatea romanului în capitole independente, sporind senzația de dezorientare epică. De altfel, nu puține capitole au fost publicate independent, ca nuvele, majoritatea în revista „Vers”. În fine, extrem de variată se dovedește a fi publicistica literar-culturală și eseistica din exil a lui P. Risipite într-o mulțime de publicații, textele transpun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
este în vederea a ceva și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întâmpinare, deschidere către lume și către ceilalți. Convertindu-se în biografie și destin, hotărârea poate genera saga unui erou sau martir. Orice hotărâre deschide un spațiu epic. În schimb, dezbaterea nesfârșită în preliminariile unui gest care nu va avea loc niciodată rupe legătura cu altul. Cel nehotărât trăiește de la bun început - și sfârșește - în singurătatea neacționării sale. Pentru că nu se obiectivează, pentru că este sfâșiere fără rezultat, nehotărârea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe de argint”, dar, orișicât, exprimări ceva mai norocoase. Cu un fir epic încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea, un „răzvrătit” pe care nu îl sperie hărțuielile la care se vede supus, e stăpânit de un ideal, de un „vis luxuriant”. Un proiect utopic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
părea multora o recompensă binemeritată pentru sacrificiile recente ale țării. Dar Însemna și că majoritatea alegătorilor britanici (și mulți membri ai Parlamentului) nici nu-și imaginau cât de săracă era țara lor și ce preț plătiseră pentru victoria În bătălia epică Împotriva Germaniei. În 1945, Marea Britanie era insolvabilă. Englezii se mobilizaseră total și mai mult timp decât orice altă țară: În 1945, 10 milioane de femei și bărbați (dintr-o populație activă de 21,5 milioane) erau Înrolați sau fabricau arme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ș.a.m.d. Aparent, în epicentrul cărții se află destinul lui Acvila Baldovin. Acest Ulise modern își caută vreme de treizeci de ani soția dispărută, care răspunde la numele bizar de Memoria. Peripețiile sale fac însă parte dintr-o tapiserie epică deasă, unde Agamemnon, Clitemnestra, Seneca și Egist trăiesc în devălmășie cu Oreste Mercantil Brâncoveanu, dar și cu specimene de stirpe autohtonă pură, ca Jogginguță, Panait Caragea sau Tudor Crevedia. Conform axiomei „câtă bufonerie, atâta filosofie” - enunțată într-un loc de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
producții colective (de pildă, compunerea în proză Autobuzul de Însurăței), C. publică în 1991 un roman inedit, scris la patru mâini, împreună cu comilitonul său Nicolae Iliescu, și intitulat Dodecaedru, distins cu Premiul Academiei Române. Ultimul Isus, magnificul (1995) ratează un pariu epic cu miză mare, recurent în arta (nu numai literară) a secolului al XX-lea: încercarea de a compune o contra (nu o anti-) Evanghelie modernă. Este scrierea în care C. își pierde total altitudinea ironică și vag malițioasă (de la care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
într-o fază de căutări și de aproximații: de voce, de gen, de registru, pe scurt de identitate. Dar în ce a scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
recurgând alternant la reacția imediată, publicistică, la elogiul imnic al valorilor vieții (Dimineața mărului, 1986), la reflecția meditativă și sentimentală (Monologuri, Liniștea cuvintelor, Ora păsării, 1974), la iluminații spirituale (ciclurile Cuvinte de cretă și Secunde cu munți), la formula baladescă, epică și lirică (Măslinul oglindit, 1983), la dialogurile în care apar personaje negative din „perioada administrării” (Dialoguri banale sau Trist și vesel despre oameni, 1988), la strigătele existențiale și la atitudinile patetice de susținere a idealurilor naționale (Atât de mult al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
mitologice ale strigoilor vii și ale celor morți (acestei dihotomii îi alătură o alta, propusă de Marianne Mesnil: „strigoiul predestinat” și „strigoiul din întâmplare”), de sistemele rituale tradiționale, de riturile prefunerare, de complexul mitologic al strigoiului ca „parte integrantă a epicii fantastice tradiționale”, dând o clasificare a principalelor subiecte narative (cele mai multe găsite în Mitologie românească de Tudor Pamfile). În Pentru o mitologie difuză (2000), autoarea afirmă că reconstituirea mitologiei românești, alcătuită „din mici fragmente, adesea divergente și, la prima vedere, desemantizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
cu aptitudini de reporter și de eseist pe teme civice. Textele de aici sunt montaje dinamice de reportaj, comentariu, interviu, anchetă, incursiune biografică, interferate ingenios. Ulterior, A. este atras de evocarea istorică amplă, minuțios documentată și resuscitând, pe un schelet epic, personaje și evenimente reale. Intervalul de timp subîntins de aceste documente cu tentă literară, situate la granița dintre reconstituirea istorică și roman și având ca liant tematic problema națională, începe cu deceniile luptei de emancipare dinaintea primului război mondial (Sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
1980) și următorii, până la 1 Decembrie 1918 (Duminică, după infern, 1983) și se încheie cu deceniul al patrulea al secolului, care face obiectul unui roman istoric, Ediție specială (1990), reeditat în 1999 sub titlul originar, Noaptea bastarzilor. Este o frescă epică a vieții politice românești (cu trimiteri substanțiale și la contextul european), atinsă de „bizantinism” și de agresiunea totalitară. Remarcabilă literar este radiografia contrastelor sociale ale unui București policrom, a mediilor jurnalistice și a unor figuri politice de prim-plan (I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
au păstrat trei variante, apărute succesiv în calendarele Societății pentru cultura și literatura română (în 1878 și 1879) și în volum (1880), este menționabilă doar pentru utilizarea elementelor de mitologie populară. Într-un studiu introductiv, Unele puține asupra liricei și epicei române poporale și clasice, autorul afirmă că o literatură națională trebuie să-și afle resursele în cercetarea trecutului și a tradițiilor populare. Pentru o cultură în formare, susține el, influențele străine sunt primejdioase. A scris și câteva articole în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
occidentale, de stânga și de dreapta. Cartea Serii și grupuri (1981) făcea o breșă serioasă la vremea apariției în rândul comentatorilor literari tocmai prin ambiția de a inventaria nu atât figuri, cât fenomene literare, nu neapărat reușite individuale, cât tendințe epice, poetice, ideatice. Schițe pentru o retorică a romanului cu teză se intitula secvența în care se află incluși Augustin Buzura, Al. Ivasiuc și D. R. Popescu, George Bălăiță, Norman Manea și Dana Dumitriu. Seismografia critică îi cuprinde pe Alexandru George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
predilecția pentru cronotopul universului închis, prin reprezentarea (schematic) contorsionată a lumii, populată de oameni-voci-manechin. Majoritatea prozelor sunt parabole și par a fi construite, într-o manieră bizară, prin înțesarea metaforelor sau a nucleelor liricoide sau eseistice pe un vag schelet epic. Cultivarea fragmentarismului și a rupturilor epice sau finalul, imprevizibil, obscurizează și mai mult conținutul unor scrieri ce par emanația unei schizoidii auctoriale. În general, aspectul de incoerență vine din amalgamarea mai multor formule tematice și narative, din beția de cuvinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
reprezentarea (schematic) contorsionată a lumii, populată de oameni-voci-manechin. Majoritatea prozelor sunt parabole și par a fi construite, într-o manieră bizară, prin înțesarea metaforelor sau a nucleelor liricoide sau eseistice pe un vag schelet epic. Cultivarea fragmentarismului și a rupturilor epice sau finalul, imprevizibil, obscurizează și mai mult conținutul unor scrieri ce par emanația unei schizoidii auctoriale. În general, aspectul de incoerență vine din amalgamarea mai multor formule tematice și narative, din beția de cuvinte sau din incapacitatea scriitorului de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]