8,564 matches
-
motivic și tipologic, I-IV, București, 1985-1989; Al.I. Amzulescu, Cântecul popular din Muscel, MCF, t. IV, 1990, partea II; Speranța Rădulescu, Cântecul: tipologie muzicală - The Song: Musical Typology, București, 1990; Alexandru Dobre, Folclorul taberei militare. Armata și războiul în folclorul românesc, București, 2001; Gheorghe Oprea, Folclor muzical românesc, București, 2001, 81-211. L.Cș.
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
1985-1989; Al.I. Amzulescu, Cântecul popular din Muscel, MCF, t. IV, 1990, partea II; Speranța Rădulescu, Cântecul: tipologie muzicală - The Song: Musical Typology, București, 1990; Alexandru Dobre, Folclorul taberei militare. Armata și războiul în folclorul românesc, București, 2001; Gheorghe Oprea, Folclor muzical românesc, București, 2001, 81-211. L.Cș.
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
din cauza condițiilor materiale precare ale familiei. Funcționează, începând din 1906, ca institutor la școli românești pentru meglenoromâni, în Oșani și în Criva-Palanca, iar mai târziu în Veria. C. este ceea ce se cheamă un cântăreț popular, un trubadur foarte apropiat de folclor, din care de altfel se și inspiră. El nu se sfiește să prelucreze motive din lirica populară, compunând adesea pe structura prozodică a cântecelor folclorice de la care pornește. În acest fel, s-a făcut repede cunoscut și iubit în întreaga
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
CĂTANĂ, George (20.IX.1865, Remetea-Pogănici, j. Caraș-Severin - 13.VII.1944), culegător de folclor. Este fiul Trăiei și al lui Ion Cătană, țărani săraci. C. urmează școala primară în satul natal, gimnaziul la Lugoj și Școala Normală (Preparandia) din Caransebeș (1880-1883). După doi ani de practică în Brebu, este numit învățător definitiv în comuna
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
doi ani de practică în Brebu, este numit învățător definitiv în comuna Valeadeni. A fost comisar al școlilor confesionale din protopopiatul Caransebeș și a înființat, în 1896, cercul cultural local al Astrei (bibliotecă, săli de lectură și cor). Culege neobosit folclor, avându-l ca model pe Ion Pop-Reteganul. Debutează în 1886, în „Gazeta poporului” din Timișoara, cu un apel către învățători și, în același an, cu Pitic Țințarul. În continuare, colaborează , timp de aproape șase decenii, la un mare număr de
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
Banat”, O, 1961, 6; Gr. Popiți, Folcloristul Gheorghe Cătană (O sută de ani de la nașterea sa), O, 1965, 9; L. Dunajecz, Centenar George Cătană, F, 1965, 3; M. Deleanu, Pe urmele manuscriselor lui George Cătană, „Studii de limbă, literatură și folclor”, 1971, 2; Dumitru Jompan, Folclorul și etnografia în „Foaia diecesană” (1902-1912). Bibliografie, „Studii de limbă, literatură și folclor”, 1971, 2; Vintilescu, Secvențe, 106-107. D.B.-D.
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
Popiți, Folcloristul Gheorghe Cătană (O sută de ani de la nașterea sa), O, 1965, 9; L. Dunajecz, Centenar George Cătană, F, 1965, 3; M. Deleanu, Pe urmele manuscriselor lui George Cătană, „Studii de limbă, literatură și folclor”, 1971, 2; Dumitru Jompan, Folclorul și etnografia în „Foaia diecesană” (1902-1912). Bibliografie, „Studii de limbă, literatură și folclor”, 1971, 2; Vintilescu, Secvențe, 106-107. D.B.-D.
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
9; L. Dunajecz, Centenar George Cătană, F, 1965, 3; M. Deleanu, Pe urmele manuscriselor lui George Cătană, „Studii de limbă, literatură și folclor”, 1971, 2; Dumitru Jompan, Folclorul și etnografia în „Foaia diecesană” (1902-1912). Bibliografie, „Studii de limbă, literatură și folclor”, 1971, 2; Vintilescu, Secvențe, 106-107. D.B.-D.
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
în 1922, o catedră de română la Universitatea din Roma, pe care nu o acceptă, preferând numirea ca docent la Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde, în 1923, va fi avansat conferențiar de istoria literaturii române moderne și folclor, iar în 1929, profesor titular. În 1932 înființează, pe lângă catedra sa, Institutul de Istorie Literară și Folclor. Sub egida acestuia, scriitori de prestigiu (Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Gala Galaction, Liviu Rebreanu ș.a.) au depus, pe baza unui chestionar
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
ca docent la Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde, în 1923, va fi avansat conferențiar de istoria literaturii române moderne și folclor, iar în 1929, profesor titular. În 1932 înființează, pe lângă catedra sa, Institutul de Istorie Literară și Folclor. Sub egida acestuia, scriitori de prestigiu (Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Gala Galaction, Liviu Rebreanu ș.a.) au depus, pe baza unui chestionar, „mărturisiri literare”, publicate ulterior (1941-1942) în „Revista Fundațiilor Regale”, pe care o conduce între 1941 și 1945
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
an der Universität Wien” ș.a. Atent cu prioritate la creația literară contemporană lui, înainte de primul război mondial, s-a concentrat apoi asupra celei din secolul al XIX-lea, cu specială insistență asupra operei lui Eminescu. Preocupat în permanență și de folclor, a adoptat ca principiu abordarea literaturii din perspectivă estetică, nu pe bază de impresie (ca E. Lovinescu), ci cu mijloace științifice. Admițând că profesia de critic și istoric literar presupune simțul artisticului și vocația de a-l comunica, el considera
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
modernă, pe gestaltism, pe rezultatele activității naratologice ale Cercului de la Praga, a înscris, cu toate disfuncționalitățile, un moment decisiv în eforturile de scientizare a studiului literaturii. Stilistica lui anticipează și ea perspective noi metode de abordare a textului literar. De folclor, C. a început să se ocupe, ca doctorand vienez, în 1912, la sugestia lui Meyer-Lübke. Trei ani mai târziu, în „Drum drept”, îi apare serialul Un examen de conștiință în 1915, în care, replicând unor afirmații lovinesciene minimalizatoare cu privire la creația
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
sugestia lui Meyer-Lübke. Trei ani mai târziu, în „Drum drept”, îi apare serialul Un examen de conștiință în 1915, în care, replicând unor afirmații lovinesciene minimalizatoare cu privire la creația populară, formulează și considerații generale ce cuprind, in nuce, concepția sa despre folclor. În 1916 publică în „Convorbiri literare” studiul Miorița în Moldova, asupra căruia va reveni în mai multe rânduri, studiind variantele regionale ale baladei, inclusiv pe acelea „aromânești” și din Timoc. La fel avea să procedeze cu motivul „Lenore”, urmărind, într-
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
reveni în mai multe rânduri, studiind variantele regionale ale baladei, inclusiv pe acelea „aromânești” și din Timoc. La fel avea să procedeze cu motivul „Lenore”, urmărind, într-un studiu din 1929, circulația lui pe tot continentul. Ca profesor, a consacrat folclorului mai multe cursuri, din care a publicat capitole în „Revista Fundațiilor Regale”. Cursul despre balada populară avea să fie editat, împreună cu un vast studiu despre doină, rămas în manuscris, abia după moartea sa (Poezia tradițională română, 1969). Tot postum, în
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Subliniind rolul individului în creația anonimă, el a acordat specială atenție realizării estetice. Aplicând principiul (doar enunțat în studiul despre Galaction) necesității de a integra literatura națională în contextul sud-est european și, pe cât posibil, universal, a contribuit substanțial la studierea folclorului comparat, iar prin interesul acordat variantelor fiecărei creații el a întemeiat geografia folclorică. Analoagă metodei istorico-geografice finlandeze, orientarea se deosebește de aceea a lui Antti Aarne mai ales prin faptul că atribuie egală însemnătate variantelor, negând existența unui prototip originar
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
București, 1926; Personalitatea lui M. Eminescu, București, 1926; Două basme necunoscute din izvoarele lui Eminescu, București, 1926; Un mare critic român modernist, domnul Eugeniu Lovinescu, București, 1927; Izvoarele lui G. Asachi, București, 1928; Lenore. O problemă de literatură comparată și folclor, București, 1929; Opera lui Mihai Eminescu, București, 1931-1932; Balada poporană română, București, 1932-1933; Istoria literaturii române moderne. Epoca Renașterii ardelene, București, 1934-1935; O problemă de versificație românească, București, 1937; Prolegomena argheziană, București, 1937; Arta cuvântului la Eminescu, București, 1938; ed.
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Crăciun, Lucian Drîmba, Grațian Gal, Dumitru Gherghel, Paul Magheru, Elisabeta Rauscher, Maria Tîrla. Anuarul își propune să valorifice în articole și studii „rezultatele muncii de cercetare” a membrilor Filialei Oradea a Societății de Stiinte Filologice. Rubricile revistei șunt „Limba”, „Literatura”, „Folclor”, „Metodica”, „Documente, note, recenzii”, „Cronică”, iar din 1990, „Istorie a culturii și literaturii”, „Limba”, „Analize literare”, „Didactica”, „Texte și documente”, „Note, recenzii”. Cel mai mare interes îl prezintă articolele dedicate lui Mihai Eminescu: Valori stilistice în episodul Greciei antice din
CERCETARI DE LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286167_a_287496]
-
Târnava Mare), București, 1931; Doine de jale din regiunea Cohalmului, București, 1931; Strigături de joc din jud. Sibiu, Sibiu, 1940; Flori sibiene, Sibiu, 1941; Patriotism ardelean, Cluj, 1945; Poezii populare din sudul Ardealului-Târnave, Cântecele Rozaliei Cernea, Nunta la Paloș, în Folclor din Transilvania, II, îngr. Ioan Șerb, București, 1962, 5-195; Comori din Ardeal, în Folclor din Transilvania, IV, îngr. Dumitru Lazăr, pref. Mihai Pop, București, 1966. Repere bibliografice: Ovidiu Bârlea, Gheorghe Cernea, REF, 1965, 4; Dan Botta, Scrieri, IV, îngr. Dolores
CERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
joc din jud. Sibiu, Sibiu, 1940; Flori sibiene, Sibiu, 1941; Patriotism ardelean, Cluj, 1945; Poezii populare din sudul Ardealului-Târnave, Cântecele Rozaliei Cernea, Nunta la Paloș, în Folclor din Transilvania, II, îngr. Ioan Șerb, București, 1962, 5-195; Comori din Ardeal, în Folclor din Transilvania, IV, îngr. Dumitru Lazăr, pref. Mihai Pop, București, 1966. Repere bibliografice: Ovidiu Bârlea, Gheorghe Cernea, REF, 1965, 4; Dan Botta, Scrieri, IV, îngr. Dolores Botta, București, 1968, 364-366; Constantin Catrina, Poeta Târnavelor: Rozalia Cernea, „Albina”, 1968, 1045; Ioan
CERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1954-1959). Între anii 1972 și 1975 și-a făcut stagiul de doctorand la Institutul Poligrafic din Moscova. Doctor în filologie în 1976, din 1991 este cercetător științific superior la Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Științe din Republica Moldova. Colaborează cu studii de istorie literară la „Nistru”, „Limba română”, „Viața Basarabiei” și la reviste în limba rusă. Autor al unor lucrări privind istoria scrisului și tiparului în Moldova, C. a fost preocupat și
CHIRIAC-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286207_a_287536]
-
din Turda (1960-1964), apoi redactor la „Steaua” și din nou la „Tribuna”. Debutează în 1958, la Radio București, cu note de lectură și, în același an, în „Viața românească”, la rubrica „Miscellanea”. Debutul său editorial îl reprezintă volumul Arghezi și folclorul (1966). A colaborat, folosind și pseudonimul C.D. Teodosiu, la „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Revista română” (edițiile în limbi străine), „Steaua” și „Almanahul «Tribuna»”. A semnat prefețe și studii introductive la ediții din operele unor scriitori români, comentarii despre personalități
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Revista română” (edițiile în limbi străine), „Steaua” și „Almanahul «Tribuna»”. A semnat prefețe și studii introductive la ediții din operele unor scriitori români, comentarii despre personalități importante ale culturii românești (C. Brâncuși) și studii de folclor (Folclor în Țara Zarandului, în colaborare cu Ioan Șerb). În Arghezi și folclorul, lucrare considerată o contribuție importantă la bibliografia critică argheziană, C. nu caută să depisteze „influențe” directe, „izvoare” precise, probate factologic, ci relevă analogii între câteva modalități de
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Gazeta literară”, „România literară”, „Revista română” (edițiile în limbi străine), „Steaua” și „Almanahul «Tribuna»”. A semnat prefețe și studii introductive la ediții din operele unor scriitori români, comentarii despre personalități importante ale culturii românești (C. Brâncuși) și studii de folclor (Folclor în Țara Zarandului, în colaborare cu Ioan Șerb). În Arghezi și folclorul, lucrare considerată o contribuție importantă la bibliografia critică argheziană, C. nu caută să depisteze „influențe” directe, „izvoare” precise, probate factologic, ci relevă analogii între câteva modalități de construcție
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Almanahul «Tribuna»”. A semnat prefețe și studii introductive la ediții din operele unor scriitori români, comentarii despre personalități importante ale culturii românești (C. Brâncuși) și studii de folclor (Folclor în Țara Zarandului, în colaborare cu Ioan Șerb). În Arghezi și folclorul, lucrare considerată o contribuție importantă la bibliografia critică argheziană, C. nu caută să depisteze „influențe” directe, „izvoare” precise, probate factologic, ci relevă analogii între câteva modalități de construcție proprii marelui poet și cele proprii speciilor folclorice (de la doină la blestem
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Critica criticii de Ion Vitner, apărută în 1950, și... ne amuzăm!”). În Ipostaze (1970), C. a adunat tot texte de critică a criticii. Un volum de versuri, Celălalt (1982), eclectic și livresc, nu a stârnit ecouri deosebite. SCRIERI: Arghezi și folclorul, București, 1966; Permanențe ale criticii, București, 1968; Ipostaze, Cluj, 1970; Celălalt, Cluj-Napoca, 1982. Repere bibliografice: Mircea Ciobanu, Note de lector, „Scânteia”, 1966, 7108; Dumitru Micu, Periplu, GL, 1967, 21; Mihai Ungheanu, Domițian Cesereanu, „Permanențe ale criticii”, LCF, 1969, 4; Ov.
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]