7,390 matches
-
De asemenea, nu se poate formulă o concluzie valid] despre ceea ce e bine doar pe baza premiselor derivate din aceste dorințe. Premisa „orice își doresc oamenii e bine” trebuie adugat] la acest raționament. Altfel, principiul utilit]ții nu are nici un fundament. Doar intuiția, s-a mai argumentat, poate suplini premisa lips]. De altfel, au susținut intuiționiștii, nu tot ceea ce oamenii își doresc este și bine. Dup] cum afirmase Reid, exist] câteva principii care cer dreptate, adev]r, precum și bun]voinț] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
realiza fericirea lumeasc] pentru toți oamenii. Este important de menționat ins] c] intuiționismul lor a recunoscut c] fiecare persoan] poate cunoaște cerințele moralei. În lucrarea The Method of Ethics (1874), Harry Sidgwick a încercat s] arate c] perspectiva intuiționist] asupra fundamentelor moralei se poate sprijini în acest aspect pe teoria utilitarist]. El a afirmat c] utilitarismul are nevoie de intuiție că fundament al s]u; dar f]r] metodă utilitarist], intuiționimul nu ar putea rezolva nicicum disputele morale. El a argumentat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cerințele moralei. În lucrarea The Method of Ethics (1874), Harry Sidgwick a încercat s] arate c] perspectiva intuiționist] asupra fundamentelor moralei se poate sprijini în acest aspect pe teoria utilitarist]. El a afirmat c] utilitarismul are nevoie de intuiție că fundament al s]u; dar f]r] metodă utilitarist], intuiționimul nu ar putea rezolva nicicum disputele morale. El a argumentat în detaliu viziunea conform c]reia utilitarismul red] cel mai bine bazele teoretice ale convingerilor legate de simțul comun. Au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
S-a observat o revenire la viziunea aristotelian] asupra moralei că problem] de virtute mai degrab] decât de principii abstracte. Alasdair MacIntyre și Bernard Williams, printre alții, au încercat s] dezvolte o viziune comunitarian] asupra personalit]ții morale și a fundamentelor moralei (vezi capitolul 21, „Teoria virtuții”). 3) În cele din urm], s-a observat o creștere rapid] a interesului pentru probleme ridicate de nevoia de a coordona comportamentul a mai mulți indivizi pentru a acționa eficient. Dac] prea mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
natural în care acesta reprezint] credință meditativ] conform c]reia exist] un cod moral încris undeva în ceruri. Aceste interpret]ri au înțeles ins] în mod greșit sensul central al afirmației potrivit c]reia morală și legile umane „își au fundamentul în natur]” - o eroare deloc surprinz]toare din moment ce pentru cititorul modern expresia e destul de curioas]. Totuși, Cicero susține cu destul] claritate c] a crede în dreptul natural înseamn] a crede c], atât la nivel individual și social, comportamentul uman este guvernat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este atat de grav], dac] nu uit]m de punctul de plecare al teoriilor dreptului natural. Se întâmpl] adesea că unii dintre criticii moderni ai dreptului natural s] considere aceast] teorie ca fiind una dintre multele care încearc] s] explice fundamentele și natura îndatoririlor morale. În formul]rile sale clasice totuși dreptul natural este v]zut că alternativ] la scepticiscmul moral: o alternativ] la viziunea exprimat] în diverse variante conform c]reia nu exist] r]spunsuri corecte la întreb]ri morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
predecesori. Asemeni lui Cicero, el analizeaz] viziunea scepticismului lui Carneades, cel mai faimos critic antic al dreptului natural; r]spunsurile pe care le ofer] sunt, de asmenea, de factur] ciceronian]. Carneades susținuse c] legile umane și morale „nu își au fundamentul în natur]”, ci sunt simple convenții, adoptate datorit] utilit]ții lor. Că și Cicero, Grotius neag] opoziția dintre natură uman] și utilitate, susținând c] doar prin modelarea legilor în funcție de natură uman] utilitatea își poate realiza scopul. (Acest argument general, conform
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
degrab] decât s] accepte pur și simplu diversitatea acestora, propune o viziune pe care nici o teorie a dreptului natural nu o respinge („utilitarismul obiectiv” susținut de David Brink în lucrarea Moral Realism and the Foundation of Ethics [Realismul moral și fundamentele eticii] este un recent exemplu ilustrativ). Totuși, dac] ipoteza uniformit]ții valorilor se dovedește a fi fals], formele mai simple și mai puțin structurate ale utilitarismului - incompatibile cu dreptul natural - vor fi mai dificil de comb]țuț. Aceast] concluzie este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concluzie este susținut] și de formul]rile generale ale teoreticienilor dreptului natural, din moment ce ei afirm] c], desi dreptul natural nu este fondat pe utilitate, el este totuși în armonie cu această sau singurul ghid c]tre utilitate. Eliminarea sau fragmentarea fundamentului natural nu ar l]să astfel decât utilit]ți diverse precum și problema practic] a reglement]rii și armoniz]rii lor. Desigur, așa cum deja am ar]țâț, un posibil r]spuns la aceast] problem] este reprezentat de teoriile drepturilor precum cea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
opoziție, mai ales când una dintre teorii se confrunt] cu probleme controversate precum avortul și eutanasia. Cele dou] teorii sunt de acord asupra unui aspect central. Dreptul natural se bazeaz], în primul rând, pe afirmația potrivit c]reia exist] un fundament natural al credințelor morale care pot fi justificate rațional. Utilitarismul modern accept] aceast] viziune. Deși, în mod obișnuit, utilitaristul va încerca s] revizuiasc] toate credințele morale, el nu este un sceptic din punct de vedere moral; de altfel, utilitarismul accept
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umane. Singurul rol recunoscut raționalit]ții umane este rolul îngust de a descoperi și de a se conforma funcțiilor biologice. Lucru destul de ironic, având în vedere faptul c], inc] de la începuturile sale, teoria dreptului natural a sustinut c] are ca fundament natură rațional] a ființei umane. (Exist], bineînțeles, versiuni mai sofisticate care utilizeaz] o concepție mai adecvat] a rațiunii. Touși, chiar și aceste versiuni exagereaz] în preocuparea lor pentru funcțiile biologice deoarece concluziile lor nu s-ar susține altfel. Plecând de la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a dezvolta ideea c] natură uman] este una rațional]. Dac] argumentul principal definește pur și simplu iraționalitatea că autodistrugere, f]r] a specifică ce înseamn] această din urm], atunci el nu este suficient. În acest caz, nu exist] un fundament fiabil pentru multe dintre afirmațiile standard ale ap]r]torilor dreptului natural. Iat] un singur exemplu: nu se poate susține existența unei leg]turi profunde între cerințele naturii și respectarea normelor de comportament. Concluzie Dreptul natural este o viziune moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
turi profunde între cerințele naturii și respectarea normelor de comportament. Concluzie Dreptul natural este o viziune moral] foarte general] care își propune, în primul rând, s] înving] scepticismul moral. Premisa să de bâz] este c] toate credințele morale au un fundament rațional exprimat prin intermediul unor principii generale de comportament care reflect] o natur] uman] rațional] și ferm]. Punctul slab al teoriei a fost dificultatea de a ar]ta felul în care aceste principii generale pot fi transpuse în maxime cu valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
creștine sunt o relatare temporal] echivalent] cu „un simbol al moralei”. Interpretarea acestei opere, care i-a adus lui Kant probleme cu cenzură prusac], este foarte complicat]. Totuși, se detașeaz] cu claritate faptul c] el nu reintroduce elementele teologice că fundament al moralei, ci c] mai degrab] își folosește propria teorie moral] pentru a interpreta Scriptură. Dac] filosoful nu s-a întors la respingerea inițial] a fundamentului teologic, înțelegerea leg]turii pe care el o vede între natur] și moral] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
complicat]. Totuși, se detașeaz] cu claritate faptul c] el nu reintroduce elementele teologice că fundament al moralei, ci c] mai degrab] își folosește propria teorie moral] pentru a interpreta Scriptură. Dac] filosoful nu s-a întors la respingerea inițial] a fundamentului teologic, înțelegerea leg]turii pe care el o vede între natur] și moral] este problematic]. Un mod de a o înțelege s-ar baza pe ideea prezent] în Întemeierea... c] natură și libertatea nu fac parte din lumi sau realit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar nu ap]r] și nici nu genereaz] aceste adev]ruri. Evaluarea ultim] a contractualismului kantian depinde deci de angajamentul fâț] de idealul egalit]ții morale și de obligația natural] care îl determin]. Pentru hobbesieni, aceste idealuri nu au nici un fundament. Contractualismul kantian pretinde c] exprim] Adev]rurile Morale în timp ce hobbesianismul le neag] existența. A vorbi despre obligații morale naturale este destul de ciudat din moment ce aceste presupuse valori morale nu sunt vizibile și nici testabile. Nu exist] nici un fel de egalitate moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre obligații morale naturale este destul de ciudat din moment ce aceste presupuse valori morale nu sunt vizibile și nici testabile. Nu exist] nici un fel de egalitate moral] natural] care s] fundamenteze (în)egalitatea fizic] natural]; în consecinț], nici kantianismul nu are nici un fundament. Aceast] obiecție explic] în mare parte atractivitatea contractualismului hobbesian, deoarece pare s] ofere un r]spuns acceptabil scepticului moral (deși face acest lucru sacrificând pretenția la statutul de moral] real]). Totuși, contractualismul kantian nu este mai vulnerabil la aceast] acuz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toate teoriile contractualiste fundamenteaz] morală prin intermediul unui acord. Acest lucru se întâmpl] de fapt numai în teoria clasic]. Pentru teoreticienii moderni, acordul este doar un instrument de identificare a cerințelor imparțialit]ții sau ale avantajului reciproc care sunt de fapt fundamentele reale ale obligației. Ideea unui acord social este utilizat] pentru a evalua interesele indivizilor în funcție de criteriul imparțialit]ții sau al avantajului reciproc. Dac] un alt instrument ar furniza evalu]ri mai corecte, atunci ideea contractului ar putea fi eliminat] complet
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contemporani își prezint] propriile puncte de vedere că r]spuns și că m]sur] corectiv] la adresa teoriilor consecvențialiste frecvent discutate la mijlocul secolului. Deși în prim] instant] obiecțiile aduse consecințialismului au avut un caracter normativ, ulterior aceste nemulțumiri au servit drept fundament pentru dovedirea inconsistentei structurale și conceptuale a teoriei. Orice teorie care permite abordarea ființei umane într-o manier] asem]n]toare celei consecințialiste este, în opinia deontologic], o teorie care nu cunoaște cu adev]rât ceea ce reprezint] individul sau ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o serie de prejudec]ți, aspecte provinciale sau punitive legate de natură uman], de diferențele dintre genuri etc. Din moment ce morală tradițional] prezint] anumite puncte slabe, este explicabil scepticismul sau cel puțin precauția în leg]tur] cu alte aspecte și cu fundamentul care menține toate acestea laolalt] (capitolul 42, „Metod] și teorie moral]”). Nici apelul la un principiu fundamental nu este mai eficient. Chiar dac] inc]lcarea oric]ruia dintre elementele care constituie norme deontologice implic] și o lips] de respect, anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
efort de gandire. Dac] nu reușesc acest lucru, ei nu pot fi învinuiți pentru eventuale inadvertente comise. Oricare ar fi meritele sau problemele aferente acestui mod de interpretare a legii pozitive și a cerințelor ei, aceasta nu poate constitui un fundament al înțelegerii cerințelor morale și nici un model în vederea elabor]rii unei teorii etice. Motivele sunt în parte evidente. În absența unui legiuitor cu autoritate și ușor de identificat, nu putem cunoaște cu precizie care sunt normele morale (constrângerile deontologice) care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care tr]im prezența lor se resimte puternic. Din acest motiv, este absolut justificat] ideea utilitarist] de a atribui îndatoriri speciale anumitor persoane și anumite proiecte altor persoane. În sens mai detaliat, aceste obligații speciale amintite mai sus nu reprezint] fundamente etice, ci aspecte derivate ale unor principii utilitariste mai generale. O alt] critic] la adresa utilitarismului este aceea c] însumarea imparțial] a utilit]ților ignor] modul în care este r]spândit] utilitatea în rândul oamenilor. Mai mult decât atât, dac] avem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conflictul dintre utilitarism și deontologie. În al doilea rând, s-a detașat adesea în totalitate de elementele teoretice. Acest lucru a fost posibil fie printr-o abordare „de sus în jos” a problemelor etice și f]r] a se menționa fundamentele teoretice, fie printr-o abordare „de jos în sus” pan] la nivelul termenilor și conceptelor, f]r] a se ține cont de implicațiile asupra acțiunii. Orice preciz]ri privind caracterul sunt absențe din aceste teorii. Dup] cum afirm] Lawrence Blum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
idei în cazul parcului Kakadu depinde, printre altele, dac] ecosistemele sunt sau nu considerate drept viet]ți. Dac] nu sunt considerate astfel, atunci ele sunt obiecte complexe și deci, conform ideii anterioare, dețin valoare moral]. Aceasta ar putea constitui un fundament etic de combatere a exploat]rilor miniere. Sau, am mai putea putea considera c] un alt motiv pentru care li se atribuie valoare moral] viet]ților este frumusețea. În unele cazuri, frumusețea face referire la tr]s]turi generale, externe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea fi identificat] sau c] interesele animalelor și respectiv echilibrul ecosistemului vor fi afectate. În cazul în care acestea constituie bazele ideii noastre, argumentul c] tot ceea ce ține de mediul natural constituie un criteriu al valorii morale este lipsit de fundament. Mai exist] o posibilitate care nu trebuie trecut] cu vederea. Caracterul natural ar putea fi un determinant condițional, si anume, ar mai putea presupune prezența unei alte propriet]ți: complexitatea. Deci, nu obiectele naturale sunt valoroase din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]