7,151 matches
-
fost introdus tariful poștal unic, a fost emisă o a doua serie de mărci poștale cu „capul de bour” în noiembrie 1858, cu valorile de 5, 40 și 80 de parale. Diferențele constau în steaua cu șase colțuri, legenda „porto gazetei” și scrierea cu litere latine a valorii. Forma nu mai este rotundă, ci dreptunghiulară rotunjită ușor la colțuri. Mărcile poștale au fost tipărite tot pe hârtie străină, transparentă sau gălbuie, tot la Atelia Timbrului și au fost și ele valabile
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
sunt moldoveni. Între 1909 și 1913 ieromanahul Inochentie a condus în Transnistria la Balta o "mișcare" pentru reintroducerea limbii române în biserică. Zeci de mii de moldoveni veneau în pelerinaj la Balta unde li se vorbea și li se împărțeau gazete în limba lor. Apărat de țărani (60 vor cădea uciși), Inochentie este ridicat de cazaci și închis. Autoritățile vor permite însă folosirea limbii române în biserici. În Sfatul Țării creat la Chișinău la 21 noiembrie 1917, zece locuri erau prevăzute
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
reprezintă un exemplu pentru toți cei ce consideră arta ca o formă de rezistență. Acesta este condus și administrat de palestinieni din tabăra de refugiați din Jenin, cărora li se alătură voluntari din toate colțurile lumii. Într-un interviu oferit Gazetei de Artă Politică, Faisal Abu Al Heija, spune: ""dacă n-ar fi existat acest teatru, n-am fi fost conectați acum și n-ai fi auzit de mine. Avem copii aici care se gândesc cum să se ducă la un
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
Cetatea lui Bucur, Dacologica, Neamul Românesc, Universul literar, Noul Orfeu, TABOR, Slova Creștină, Glas Comun, Luceafărul românesc, Reflex, Helis, StarPress,Haemus , Vatra Veche, Antares, Analize și Fapte, Glasul Națiunii, Limba română, Florile Dalbe, Revista Română, Alunelul, Tinerimea Moldovei, Tineretul Moldovei, Gazeta Tineretului, Gazeta liberă, Viața Basarabiei, Basarabia Literară, Baaadul literar, ExPonto, Argeș, Totuși Iubirea, Flacăra lui Adrian Păunescu, Caietele Columna, Acolada, Dunărea de jos, Familia, Orizont literar contemporan, Gînd românesc, Literaria, Climate literare, Pietrele Doamnei, Portal Măiastra, Steaua Dobrogei, Meandre, Vitralii
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
Bucur, Dacologica, Neamul Românesc, Universul literar, Noul Orfeu, TABOR, Slova Creștină, Glas Comun, Luceafărul românesc, Reflex, Helis, StarPress,Haemus , Vatra Veche, Antares, Analize și Fapte, Glasul Națiunii, Limba română, Florile Dalbe, Revista Română, Alunelul, Tinerimea Moldovei, Tineretul Moldovei, Gazeta Tineretului, Gazeta liberă, Viața Basarabiei, Basarabia Literară, Baaadul literar, ExPonto, Argeș, Totuși Iubirea, Flacăra lui Adrian Păunescu, Caietele Columna, Acolada, Dunărea de jos, Familia, Orizont literar contemporan, Gînd românesc, Literaria, Climate literare, Pietrele Doamnei, Portal Măiastra, Steaua Dobrogei, Meandre, Vitralii, Graiul Maramureșului
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
tineretului, o viață întreagă închinată luminării neamului său, prin vorbă, prin faptă și prin scris, Al. Lupeanu-Melin a lăsat pilda unei vieți puse în slujba școlii și culturii românești. Împreună cu colegul și prietenul său, Iuliu Maior, a întemeiat în 1919 gazeta Unirea Poporului din Blaj, al cărui director a fost (1919-1937) fiind în același timp și membru în comitetul de redacție al revistei Cultura Creștină din Blaj. A descoperit și în 1927 a tipărit, parțial (162 de piese), manuscrisul de Cântări
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
boală lungă și chinuitoare, s-a stins la vârsta de 50 de ani la Cluj, joi 7 octombrie 1937. A fost înmormântat sâmbătă 9 octombrie în cimitirul orașului Blaj, unde i s-a ridicat în 1941 un monument din partea cititorilor gazetei Unirea. A mai avut un frate, Octavian Lupeanu, hirotonit preot la 3 octombrie 1912 de către episcopul Vasile Hossu. Octavian Lupeanu a activat ca preot la Săcărâmb și profesor la Aiud, fiind și directorul Liceului Titu Maiorescu în perioada interbelică. În
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
un an de la moartea fratelui său Alexandru, fiind înmormântat la Ocna Mureș. Piese de teatru: Colaborări: Conferințe: Activitatea ziaristică și-a început-o în 1906 la revista Răvașul din Cluj, semnând cu pseudonimul A. Melin, apoi publică în Comoara satelor; Gazeta Transilvaniei (Brașov), Tribuna (Arad), Solia satelor (Cluj), Cosânzeana (Orăștie), Ramuri (Craiova), Foaia Scolastică, Cultura creștină, Unirea și Unirea Poporului Blaj (aceasta din urmă a întemeiat-o împreună cu colegul și prietenul său, Iuliu Maior, în 1919), Luceafărul (Sibiu), Revista politică și
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
oameni cu entuziasm. După afacerea în jurul președintelui țării Anton Graf Pace von Friedenberg 1892 în cele din urmă "tinerii" au fost de acord cu conservatorii și au fondat clubul politic, "Concordia". În anul 1898 Gheorghe a fost co-fondator al ziarul "Gazeta Bucovinei", purtător de cuvânt politic al partidului. Baronul a devenit deputat al Dietei Bucovinei și ales la 8 martie 1895 în Consiliului imperial (Reichsrat), ca succesor al baronului Victor de Stârcea (până în 1904). În acest timp, el s-a alăturat
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
viață la numai 27 de ani neîmpliniți. Încă din liceu s-a distins pentru talentul său matematic. Studiile universitare le-a parcurs la București. A fost numit asistent la Catedră de Matematică. A făcut parte din comitetul de redacție al Gazetei Matematice, unde s-a distins printr-o deosebită activitate. În 1965 urma să fie trimis la Paris pentru specializare sub îndrumarea profesorului Paul Germain, în domeniul mecanicii fluidelor și magnetoaerodinamicii și a profesorului Henri Cabannes, specialist în teoria cinetica a
Ion I. Cristea () [Corola-website/Science/329388_a_330717]
-
un an mai târziu se căsătorește cu Leman Hanım, sora lui Burhan Asaf Belge. Trei ani mai tarziu este nevoit să se reîntoarcă în Elveția la tratament pentru încă doi ani, de unde colaborează cu revista "Milliyet" (Națiunea). Articolele trimise acestei gazete aveau să fie ulterior adunate și tipărite în volumul "Alp Dağları’ndan". Între 1931 și 1934 reintră în Parlament cu funcția de deputat de Manisa. De-a lungul vieții a colaborat cu foarte multe publicații precum "Resimli Kitap" (Revista cu
Yakup Kadri Karaosmanoglu () [Corola-website/Science/330930_a_332259]
-
azi, apărând din anul 1951 și fiind publicația tuturor românilor din Ungaria. Revista a fost, de-a lungul celor peste 65 de ani de apariție, principalul organ de presă care a dus la afirmarea intelectualilor români din Ungaria, a fost gazeta de afirmare culturală și literară a creatorilor români din Ungaria. Foaia românească informează și propune dezbateri ample asupra problematicii situației limbii române în comunitate, având și rubrici de îmbunătățire a limbii, punând accentul cu regularitate prin scrieri și articole pe
Foaia românească () [Corola-website/Science/334968_a_336297]
-
protagonistul o transferă într-un sicriu pe care-l avea în gospodărie. Dar efectele negative ale plantei încep să se extindă la animalele și oamenii din jur, iar încercarea de a o distruge dă greș. Povestirea a fost premiată de "Gazeta SF" în 2013 și a fost publicată sub pseudonimul Christian Lis. Aparent o utopie în care oamenii au atins nemurirea, schița aduce în discuție accentele neplăcute ale acestui lucru și încercarea disperată a omenirii de a redescoperi bolile și moartea
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
a fost publicată sub pseudonimul Christian Lis. Aparent o utopie în care oamenii au atins nemurirea, schița aduce în discuție accentele neplăcute ale acestui lucru și încercarea disperată a omenirii de a redescoperi bolile și moartea. Publicată în 2012 în "Gazeta SF", povbestirea prezintă călătoria unei nave spațiale prin sistemul solar răvășit de război, cu planete care nu mai sunt propice vieții și o populație îmbătrânită. În periplul ei, întâlnește două personaje stranii, întruchipându-i pe Dumnezeu și pe Satan, a
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
dintre cei mai importanți poeți români Poetul Nichita STĂNESCU, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, a încetat din viață la 13 decembrie 1983, la vârsta de 50 de ani. Debutează cu poezie simultan, în martie 1957, în revistele „Tribuna" și „Gazeta literară", iar debutul editorial are loc în 1960 cu volumul Sensul iubirii, inaugurând colecția „Luceafărul" a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București este pentru o perioadă corector și apoi, până în
Ce se va afișa în toate Oficiile Poștale din Capitală, din 21 martie by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101311_a_102603]
-
Sensul iubirii, inaugurând colecția „Luceafărul" a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București este pentru o perioadă corector și apoi, până în 1968, ocupă funcția de redactor la secția de poezie a „Gazetei literare". În 1969 este numit redactor șef adjunct al revistei „Luceafărul", iar din 1970 până în 1973 este redactor șef adjunct la „România literară". Nichita Stănescu călătorește mult peste hotare. Primul său contact cu exteriorul a fost în 1963, când ajunge
Ce se va afișa în toate Oficiile Poștale din Capitală, din 21 martie by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101311_a_102603]
-
de Securitate. A fost judecat de Tribunalul Militar București pentru uneltire contra ordinii sociale, dar a fost achitat din lipsă de probe (sentința 44/15 februarie 1960). Aurel Martin a revenit, după eliberare, în redacția revistelor "Luceafărul" (până în 1967) și "Gazeta literară" (1963-1967). În paralel, a lucrat ca redactor principal la Editura Politică (1963-1968), redactor-șef la Editura Enciclopedică (1968-1969) și director al Editurii Minerva (1969-1989). Este pensionat forțat de la Editura Minerva pentru că a permis apariția unor lucrări ce nu corespundeau
Aurel Martin () [Corola-website/Science/336956_a_338285]
-
pentru că a permis apariția unor lucrări ce nu corespundeau cu ideologia partidului. Aurel Martin a debutat publicistic cu critică literară în paginile ziarului "Lupta Ardealului" din Cluj (1949) și a publicat periodic în revistele "Almanahul literar", "Viața militară", "Tînărul scriitor", "Gazeta literară", "Luceafărul", "România literară", "Viața Românească", "Steaua", "Tribuna" etc. A desfășurat o bogată activitate de critic și istoric literar, publicând mai multe volume de analiză a operelor literare românești clasice și moderne, colaborând la coordonarea generală a "Micului dicționar enciclopedic
Aurel Martin () [Corola-website/Science/336956_a_338285]
-
un colaborator al Securității, cu care a încheiat un angajament în 1973. A debutat ca ziarist în 1962 în paginile revistei "Luceafărul", colaborând apoi cu articole și studii despre cultura românească veche și modernă și despre spiritualitatea ortodoxă românească la "Gazeta literară", "România literară", "Ateneu", "Scînteia", "Scînteia tineretului", "România liberă", "Săptămîna", "Flacăra", "Viața studențească" ș.a. În 1990 devine director al Editurii Roza Vânturilor, care va publica lucrările unor scriitori ca Nichifor Crainic și Mircea Eliade, prefațate de Dan Zamfirescu. În anul
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
viitor. "Jurnalul unei cititoare" este de părere că răsturnările de situație și conjuncturile în care sunt puse personajele fac din acest volum unul care nu trebuie ratat. Mai mult, își exprimă speranța că seria nu se va încheia, totuși, aici. "Gazeta SF" apreciază cartea, în ciuda unor mici scăpări, afirmând că „firele importante se leagă, conflictele majore se rezolvă plauzibil, dar rămân și întrebări despre ce se va întâmpla mai departe cu unele planuri secundare, lăsându-i cititorului posibilitatea să viseze.”.
Ultima privire () [Corola-website/Science/336982_a_338311]
-
1971; "Portul pustiu", 1997), proză scurtă ("Lișița", 1965; "Fotografii mișcate", 1967; "Soarta altuia", 1970; "Alături de foc", 1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus două cărți. Publicistica sa a apărut în revistele "Luceafărul", "Convorbiri literare" și "Gazeta literară", fiind distins în 1964 cu Premiul revistei "Gazeta literară". A dramatizat mai multe scrieri literare românești pentru Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna Alba" de Gib. I. Mihăescu, "Tănase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, „În
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
mișcate", 1967; "Soarta altuia", 1970; "Alături de foc", 1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus două cărți. Publicistica sa a apărut în revistele "Luceafărul", "Convorbiri literare" și "Gazeta literară", fiind distins în 1964 cu Premiul revistei "Gazeta literară". A dramatizat mai multe scrieri literare românești pentru Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna Alba" de Gib. I. Mihăescu, "Tănase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, „În vreme de război” de I.L. Caragiale și "Podul de
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
editorial în 1940 cu volumul de versuri "Muguri", intitulat după numele cenaclului literar al liceului. A colaborat în decursul timpului la revistele "Bucovina literară", "Revista Bucovinei", "Universul literar", "Miorița", "Națiunea", "Scrisul bănățean", "Tânărul scriitor", "Scânteia tineretului", "Iașul nou", "Iașul literar", "Gazeta literară", "România literară", "Flacăra", "Convorbiri literare", "Viața românească", "Steaua", "Luceafărul", "Tribuna", "Argeș", "Familia", "Contemporanul" etc. A devenit un scriitor extrem de prolific după război, publicând volume de versuri ("Reportaj liric", "Poem în marș", "Ctitorie în albastru", "Voievod de stea", "Poemele de-
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
Premiul Herder. Legătura sa cu poezia datează din anii liceului. A făcut parte, ca elev, din cenaclul literar din Craiova, condus de Elena Farago (1945-1947), debutând cu versuri în 1947 în "Revista elevilor". A publicat versuri începând din 1957 în "Gazeta literară", debutând editorial în 1965 cu volumul de poeme "Spirale". A continuat să scrie poezii, publicând periodic și alte plachete: "Ochiul adâncului" (1968), "Identitate" (1970), "Suflet în spațiu" (1973), "Ferigă sub stâncă" (1975), "Uimitorul răstimp" (1977), "Rug de septembrie" (1979
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
apoi în principal la Chișinău în Basarabia, precum și în Sankt Petersburg. 1840 a câștigat mare reputație în metropola țaristă, câștigând procesele pentru marele logofăt al Moldovei Grigore Lupu Balș împotriva statului rusesc. În 1848 el a fost co-editor al ziarului "Gazeta Bucovinei" publicat in limba română și germană. Împreună cu fratele său, el se angajează pentru independența și autonomia Bucovinei față de Regatul Galiției și Lodomeriei în cadrul monarhiei habsburgice. După o ceartă cu tatăl său într-o poveste de dragoste Constantin a părăsit
Constantin Hurmuzaki () [Corola-website/Science/328475_a_329804]