12,993 matches
-
a fost. Am vrut să găsesc data la care a pomenit de copil - acum știu cînd a fost conceput. (Privi lung la valurile care veneau rostogolindu-se dinspre nordul Africii și se năpusteau spre țărm cu crestele lor reci ca gheața.) Vine cocaină, Charles... mii de doze. Din Africa, Întotdeauna, un alb-strălucitor.... Sprijinit de parapet, am lăsat pulberea de apă să-mi răcorească fața. Pagini desprinse din jurnal se Învîrtejeau În spuma de sub noi, petale roz aruncate printre blocurile de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fără nori. Am scăpat din mînă mingea pătată, am Îngenuncheat și am ridicat pistolul, apoi am privit Îndelung la omul ucis. Buzele lui Crawford erau Întredeschise, ca pregătite să ia forma primei grimase a morții. Îi Întrezăream dinții de albeața gheții și coroanele de porțelan despre care Întotdeauna spunea că fuseseră cea mai valoroasă investiție a lui de pînă să-și Înceapă cariera tenisman profesionist. CÎnd se lovise cu capul de sol, coroana incisivului din stînga crăpase și se desfăcuse, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
muzică idioată! Dar nu mai contează... — Ești altfel decât fetele pe care le știu, îmi spune Eduard, după primul dans. Am rămas în continuare în picioare amândoi, așteptând următoarea melodie. Stăm față în față, ca o pereche de dansatori pe gheață care așteaptă nemișcați să înceapă melodia lor de concurs: el - calm și cu un zâmbet abia schițat în penumbra din cameră (nu, nu mi se mai pare îngâmfat, e chiar un zâmbet plăcut); eu - încordată, răsuflând anevoie, de parcă aș fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nefiresc de cald. Bătea ușor vântul, dar nici urmă de ninsoare. Acum, însă, spre surprinderea mea, văd o natură dezlăn țuită afară: copaci înfiorându-se deznădăjduiți sub un bici ho hotitor, fulgi azvârliți care-ncotro din niște pumni nevăzuți de gheață, oameni contorsionați spasmodic de viscol, ca niște copaci dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându-se contra vântului, aflat parcă într-o bătălie crâncenă cu un vrăjmaș multiplicat, care îl asediază din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în parc. M-am prăbușit efectiv pe prima bancă de la intrare. Nu mai aveam suflu. M-am verificat mecanic: aveam o gaură mare în ciorapi, chiar în dreptul genunchiului stâng, și o cogeamite julitură la genunchi. îmi simțeam mâinile reci ca gheața și înce pusem să tremur, dar nu mă puteam ridica de pe bancă. Trebuie să-mi revin, mi-am spus, continuând să privesc, par că hipnotizată, gaura mare și rotundă din ciorap, exact în dreptul genunchiului julit. Parcă mă lovisem în semn
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard, care de-abia a început să ardă? Dar ce mă înspăimânta dincolo de orice era căderea. Cum să cadă un om căruia îi plac înălțimile? Poți să cazi de pe scaun, ca mine, când te bâțâi prostește, poți să aluneci pe gheață în mijlocul străzii și să cazi în mod caraghios, stârnind hohote de râs în jur, poți să ți scrântești piciorul când dai peste o denive lare neașteptată pe trotuar... Dar asta-i o nimica toată! Eu m-am gândit întotdeauna la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
greșise cumva transmițându-i Clarei un mesaj prea dur. Un mesaj mincinos, de veridicitatea căruia el aproape că ajunsese să se convingă. Peste o oră, Clara îl sunase acasă. Am omis să-ți spun ceva, rostise, cu o voce de gheață. Făcuse o pauză lungă. Atât de lungă încât Bobo crezuse că s-a întrerupt legătura și o întrebase neliniștit dacă mai e la celă lalt capăt al firului. — Mă mut în vacanța asta, îl anunțase ea, dintr-o răsuflare. Plec
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum îl cuprinde exasperarea. Se năpusti asupra pereților, dând jos toate portretele care îi împânzeau. Le smulse cu furie și totuși cu o oarecare grijă, chiar cu un soi de sfială în furia dezlipirii - ca și cum sfiala era un cub de gheață care sclipea tăcut în miezul lavei incandescente a furiei; până la urmă, erau munca lui, erau singurul lui mod de a le vorbi curgător și frumos celor din jur. Când termină de dezlipit ultimul portret, cel al Clarei, contemplă pentru o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era extrem de viu. Le privea și se pierdea în ele, îi venea să vorbească întruna cu chipurile acelea întrebătoare, ironice, visătoare sau zâmbitoare, care îl urmăreau cu privirile lor. Furia începu să i se do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu grijă desenele și le puse într-o mapă albastră. Apoi rămase multă vreme pe gânduri, șezând pe cuvertura mițoasă de pe patul îngust
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
seamă pe trotuar. Nu se înșelase, ningea dens și persistent, straturile de zăpadă creșteau văzând cu ochii și asta îi crea un mare disconfort, mai cu seamă că era și ceață în aer. Dacă sub zăpadă erau ascunse porțiuni de gheață? Putea să alunece, mai știi, dacă nu era atentă, și să cadă! Se opri pe trotuar, cercetând cu privirea de jur împrejur, prin ceață. Strada era pustie și îi părea străină de tot sub stratul de omăt. Și parcul era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
închidă fereastra din sufragerie. Dar era prea târziu. Intră în bucătărie exact când rafala turbulentă izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o clipă, crispat, apoi se frânse în zeci, sute de cioburi cristaline, care se prelinseră ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei gresie portocalie, pătată ieri de cafea, era acum acoperită (și cu siguranță zgâriată sau chiar zdrelită) de resturile de geam. Pe gura știrbă a ferestrei pătrundeau cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apă și vânt. Apă cu miros de vânt turbat și vânt cu miros de apă rece de ploaie. Frumoasa ei bucătărie nu mai era frumoasa ei bucătărie! Era ceva străin și vrăjmaș, care o pândea cu zeci de ochi de gheață din pardoseală și de pe bufet și de pe aragaz... Frumoasa ei bucătărie devenise un nevăzut monstru cu ochi răi și vicleni, gata să sară în orice clipă asupra ei. închise ușa brusc, spunându-și: „Nu s-a întâmplat nimic. Cu rentul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
devenise un nevăzut monstru cu ochi răi și vicleni, gata să sară în orice clipă asupra ei. închise ușa brusc, spunându-și: „Nu s-a întâmplat nimic. Cu rentul a spart un geam. Un mic ghinion.“ Dar ochii răi, de gheață, o pândeau încă, de dincolo de ușă, neîndurători. Atunci auzi telefonul și se repezi să răspundă. Alergă într-un suflet spre sufragerie și apucă receptorul gâfâind. Era convinsă că este Ion la telefon. Ea o să-i spună dintr-o răsuflare ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ce i se întâmplase. Domnul Neacșu avea o firmă de construcții și cu siguranță îi putea oferi un sfat. îi povesti cu lux de amănunte despre bucătăria ei devastată - fără să-i pomenească, însă, despre monstrul cu nenumărați ochi de gheață care o pândea de după ușă. îi mulțumi, recunoscătoare, când îl auzi oferindu-se să vină s-o ajute, la gândul că nu mai trebuie să și tulbure soțul cu întâmplarea asta nefericită. Fugi în dormitor să se îmbrace. Familia Neacșu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un an fast, cu multe împliniri și satisfacții! Tăcu, cu același zâmbet îmbujorat și misterios pe buze, și îi contemplă pe Ionești. — Dar voi ce făceați acum 20 de ani? întrebă el, curios, cu glasul lui nazal, inconfundabil, zornăindu-și gheața în pahar. Domnul Ionescu își frecă nasul, meditativ. — Ehe... Acum 20 de ani eram deja în câmpul muncii. Fă ceam facultatea la seral, ca să mă pot întreține, pentru că ai mei nu aveau de nici unele... De asta am și făcut-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în sus, îno tând printre bagaje și urându-se de moarte. I se părea că ziua de 1 Mai 1975 nu va mai trece niciodată. — Dar de ce te-ai simțit atât de mândru? întrebă Codrin Neacșu, zornăindu-și mai tare gheața în pahar, cu privirea în continuare lipită de obrazul îmbujorat al Clarei. Până la urmă, ce mare scofală să mergi la mare câteva zile, de 1 Mai! — Pentru că a fost un angajament pe care mi-l luasem la în ceputul anului
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o fată, țin minte, ne-am crucit cu toții, normal, când am văzut-o. O inconștientă! Clara își simțea obrajii arzând și capul bubuind. Se uita de jur împrejur, nemaiștiind unde se află. Vedea un bărbat rumen care-și zornăia înfiorător gheața în pahar, sfredelind-o cu o privire bădărană, un alt bărbat care își mișca întruna maxilarele și pe bărbia căruia se prelingeau grețos un strop de salivă și un strop de vin roșu și căruia totul i se părea normal
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi fost spre sfârșitul anului 1946, când mă aflam În tabăra de la marginea Dartmoor-ului, ca locotenent În infanteria marină. Nu făcea parte din terenul nostru de antrenament și cu siguranță nu eram de gardă. Era iarnă; aerul avea ace de gheață, ceața atârna ca o perdea, iar eu eram singur. Cred că, tot Încercând să Împușc becațe, am Înaintat aiurea și În ultima clipă am făcut un ocol, poate ca să mă pot orienta. Cel puțin era pe măsura reputației pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
în Goldana și pe toată Baisa, anume înainte de înjunghierea porcului. Nicanor intră pe ușă, cu un trosnet de aburi înghețați și albi, ca o rămurică de cireș înflorit, având o față solemnă și îngândurată. Zise scurt, în tăcerea nopții de gheață: Sunt ușor ca o pană, 'tu-i tămădăii 'mă-sei de viață! Cum vine asta, Nicanor? Ce înseamnă că "ești ușor ca o pană"? Auzi, Petronie! S-a spus și la radio: "Socialismul a învins deplin și definitiv, la orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
glas, rugându-ne, cum n-am mai auzit, de zilele mele: fraților, salvați-mă! Fraților, nu mă lăsați! Atunci eu mi-am cârmit cu grijă nasul, prin puhoaie, către înapoi, cu grijă, să nu-mi intre apa cea rece ca gheața în nări și numai ce m-am crucit, când l-am văzut pe Ilarion Cărare, care nu se mai știe de unde apăruse și care nu degeaba chema Că era agățat cu un cablu electric de după gât pe niște bușteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca, din asemenea încontrări și vorbe iuți, să nu se întâmple vreo belea între noi Iar timpul ne năpădea cu herghelia lui de cai negri ai grijilor, care ne zdrobeau cu copitele și clipele ne băteau cu ropote reci de gheață și numai de lipsa luminii din nișa de mină, în care ne găseam, nu se vedea că, la față, eram, toți, vineți ca porumbrelele de pădure Toți tăceam, muți cu minutele, cu orele sau, poate, cu mai multă trecere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scară. Îi zisei: ce e fă? Dacă se rupe scara de kilele mele?! Ia zi: tu răspunzi pentru asta? Ai? Tu răspunzi?... Își arătă cu degetul burta enormă care-l făcea să evoce o morsă tolănită pe o banchiză de gheață, lăfăindu-se lenevos, cu mustața năclăită de vin basarabean roșu și vârtos. Hohoti îndelung, bătând aprig din picioare și când îi reveni sufletul se răsti, ca și cum îi vorbea doamnei Bleotu: Răspunde, fă, îi zisei eu, muierii. Tu răspunzi, ai? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de morsă, sări în picioare, spre a porni glonț în sala de chef, dând deșteptarea generală prin lovituri de picior în părțile moi ale celor ce nu făcuseră încă ochi. Răsturnă răcitoare de șampanie și baterii, pline cu apa și gheața topită din seara precedentă, vărsând-o drept în fața damelor somnoroase și a celor ce nu se supuneau de îndată îndemnurilor sale. Când simte cum whisky-ul îi pune sângele în mișcare și-i vine nevoia de visare, Vladimir contempla, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în inimă insuflarea fraternității, dar numai o fracțiune de timp. Instantaneu, îndărătul Vânătorului, desluși conturul acela: un cap cioplit în unghiuri dificile, ca la statuile de piatră din Insula Paștelui... Nu mai apucă să constate cum îl inundă frisoanele de gheață ale incomensurabilelor sentimente ale fricii. I se păru doar că distinge un tunet prelung, urmat abrupt de un scrâșnet în țeastă și de un dangăt care purta în el întunericul. Toată succesiunea, toată această rapidă serie de sonuri, mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]