KorAP: Find »[drukola/base=hoț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...280 281 282 ...313 >

7,802 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

făcuse cu cărturăreasa, la tinerețe. Oprică n-avea Dumnezeu, știa să umble cu șișul. Când fl bătea vreunul mai mare, îi spunea cu dinții strînși: - Vine el nenea de la pârnaie, o să-ți facă mațele coadă de zmeu! Era legat cu hoții Cuțaridei. Le vindea ponturile: de unde să fure cherestea pe Filantropia, găini, rufe de la boieri. Nu bătea drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți. Punea geana pe ceva

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
câte o palmă, nu se cunoștea, a doua zi erau la gârlă de dimineață. Unii rămâneau fără haine, că veneau sergenții și le strângeau țoalele, trecea vara fără să știe cum, mai cu arșițe, mai cu un joc de-a hoții și vardiștii, era frumos, nu mai uitau... Toamna, în octombrie, i-a strâns școala. Era ordin să nu mai rămână unul acasă, umblaseră învățătorii din poartă în poartă, îi scriseseră pe toți după vârstă, într-o condică. Ceferiștii nu prea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu Oprică și cu Petre, să le văduvească averea... •> Cât despre al Măritei și-al lui Matei, aceștia trecuseră pe lângă școală. Se prinsese învățătura de ei ca apa de gâscă. Când fusese vorba să-i dea la meserie părinții, fugiseră. Hoțul de Oprică n-avea prea mare bătaie de cap. Dar tâmplarul îl mai lovea pe-al lui! - Învață și tu, Petre, o treabă! Fă-te, mă, om! Pe-o ureche-i intra, pe alta-i ieșea. -La dus o dată legat

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
4 j Ramazanul Peste râpele gropii curgeau frunzele rotunde ale salcâmilor. Pe la cinci, gunoierii aprindeau focuri înăbușite și un fum albastru plutea deasupra pământului sterp. Seara cădea, deodată, rece. Sub maluri sclipeau flăcări. Furiș, octombrie urca încordat ca o fiară. Hoții își duceau avutul puțin la ibovnice. Iarna era aproape și presării nu-i mai slăbeau. Pe la răsăritul lunii, umbrele lor urcau potecile sălbatice. Gheorghe căra niște pături vechi, trențuite, și ucenicul pândea la capătul drumului să nu vină cineva. Stăpânul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
frânghii. 148 - Ce ne trebuie nouă casă? N-avem noi casă? Pension, nu altceva! Nu ne costă nimic, mâncare pă gratis, somn pă gratis, bătaie, bătaie... Ehe, colo sus la mânăstire, în dealul Văcăreștilor, abia ne-așteaptă. Aia-i casa hoților. Râse scurt, mânzește. Gheorghe fluieră a pagubă. - De, c-ajungem noi și-acolo... Da barim să trăim, mă, să nu știm că-i rău pe lume... - Da ce, e rău? - Nu. - Nu-ți place pământul pe care dormim? - Cum să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
visez urât, mă chinui în somn... Paraschiv îl privi mai bine. Părul lui ca mălaiul strălucea stins în lumina lunii. Sub buza de jos i se lățise o umbră neagră care-l posomora. Era bătrân, se vedea bine. Cu așa hoț, greu să mai faci treabă. Se mira cum de-l mai ține Bozoncea-n ceata lui. - Mie mi-ar trebui altceva acum-... rosti târziu manglitorul, obosit, obosit, să am o casă, să stau liniștit într-o mahala, unde să nu mă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea Gheorghe. Se ducea până afară. Îi dădea un ghiont lui Paraschiv, care se lungea pe unde apuca: - Fugi, puișorule

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
repede. Pungașii jucau stos la căldură. Căsca Florea de plăcere: - Ce bine e... - Bine, ai? ,,." - Așa să-mi fie toată viața! - Îți zice oasele bodaproste... Auzeau chiotele vântului de afară. Pe geamuri se împleteau florile frigului. - Mă, ce fel de hoț oi fi tu? se mira Oacă. - Hoț pârât, să n-am spor! râdea Nicu-Piele. Și mai răsuceau foițele soioase: - Trei ochi! - Șapte ochi! scuipa Florea. - Doi pe-o coastă! Se înfierbîntau trosnitorii: -Damă! - Bărbosul! Afară se așterneau nămeții. Câteodată se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Florea de plăcere: - Ce bine e... - Bine, ai? ,,." - Așa să-mi fie toată viața! - Îți zice oasele bodaproste... Auzeau chiotele vântului de afară. Pe geamuri se împleteau florile frigului. - Mă, ce fel de hoț oi fi tu? se mira Oacă. - Hoț pârât, să n-am spor! râdea Nicu-Piele. Și mai răsuceau foițele soioase: - Trei ochi! - Șapte ochi! scuipa Florea. - Doi pe-o coastă! Se înfierbîntau trosnitorii: -Damă! - Bărbosul! Afară se așterneau nămeții. Câteodată se mai certau. Oacă începea garagața: - Mă, gloabă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Nicu-Piele. Și mai răsuceau foițele soioase: - Trei ochi! - Șapte ochi! scuipa Florea. - Doi pe-o coastă! Se înfierbîntau trosnitorii: -Damă! - Bărbosul! Afară se așterneau nămeții. Câteodată se mai certau. Oacă începea garagața: - Mă, gloabă bătrână, tu cu Treanță ești rușinea hoților! El tăcea. Așternea cărțile pe patul tare. - Dacă omoară cineva într-o noapte pe toți carditorii, tu mori nevinovat, Floreo, m-auzi? adăuga și Sandu-Mînă-mică. - Faci pe șolticu? Ai uitat că, pe vremea când omoram eu oameni, tu spuneai "uite

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
o încărcătură de gloanțe. Au pândit într-o pădure săniile negustorilor. Când s-a mai zbicit zăpada și s-a făcut pârtie, au ieșit grânarii cu încărcătura spre București. I-au lăsat să treacă. Să fi fost cinci-șase târlii, pline. Hoții au făcut un foc de vreascuri și au așteptat. Pe la patru după masă, zăpada albăstrise. Soarele șters, depărtat și rece, se rostogolea peste coroanele despuiate ale fagilor. În pădurea Munteniei venea o noapte sură și înfricoșătoare. Vântul lovea trunchiurile subțiri

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
negustorii. - Banii! a zis Oacă. Florea le-a descheiat chimirele, le-a deșertat băierile și când le-a strâns sutele în nădragii lui, Sandu-Mînă-mică a lovit caii, și săniile au luat-o razna pe câmpul întins și nesfârșit. În urmă, hoții râdeau cu munile pe burtă. - V-a plăcut? i-a întrebat Florea. - Măi, ai dracului mai sîntem! se mira singur Oacă. Au stins focul și-au plecat pe furiș înapoi la gazda lor. După o săptămână picară și ceilalți doi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
iei câte o mardeală și-un an, doi, de pușcărie, fleac! Nu tu stăpân, nu tu nimic... - Da pe Bozoncea-l uiți? cârâi cu glasul lui dogit ăl bătrin. Paraschiv trăgea cu urechea și nu spunea nimic. Nici în ceata asta hoții nu erau ca degetele de la o mână. Sub vorbele lor, ucenicul le simțea pizma. - Și dacă ar fi la o adică, să nu mai meargă cu prăduiala, de ce să ne luăm? întrebă Sandu. Paște iarba pe care-o cunoști, zicea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
tot ce era împrejur. O dată am horcăit și-am căzut pe spate. Pe gură mi-a ieșit tot sângele din mine, un șuvoi ca miezul vișinei... Oacă tăcuse. Nicu-Piele s-a ridicat cu greutate și 1-a privit. Pe pieptul hoțului se vedea o pată întunecată de sânge. - Mă, ce-i cu tine, mă? a strigat. S-au ridicat și ăilalți. Ciupitul avea un obraz vânăt, înghețat. - -La mâncat fript oftica! a zis Sandu. Trebuie să-l ducem undeva de aici

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a așezat cu polițele și dobânzile pe cartier. Veneau oamenii, se rugau de el, le lua pielea. Stătea singur ca un huhurez în cămăroaia lui de sus, nu dormea, cu frica în sân să nu-l fure careva. Auzise de hoții Cuțaridei, tocmise un sergent de-l veghea noaptea. Ținea cu pâine mahalaua, pe ceferiști, Grantul și Filantropia. Avea un om de credință, robul său, Mielu, un 167 haidamac de ridica un camion în spinare, cu cal cu tot. Credincios, nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
au pus mâna pe valize. Scumpă marfă! Din piele de porc, cu catarămi de aluminiu. Le-au pus pe spinare și-au mers spre ieșire, unde așteptau birjarii. În urmă, pășea liniștit mușteriul, lovind pietrele peronului cu bastonul. Mergea ușure-lușurel. Hoții au mărit pasul. Barosanul abia se ținea după ei. - Mai încet, că vă pierd! gâfâia. Ei, de unde... Când să treacă piața gării, o dată s-a uitat codoșul la Nicu-Piele. -Acu! Au zbughit-o amândoi, unul într-o parte, altul în

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat. Pe sticla umedă se așternuse o brumă subțire de răceală. Hoțul s-a apropiat pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a dat lângă fereastră. În odaie ardea numai o candelă, și când Sinefta i-a văzut chipul în geam, alb ca țuica, a țipat cu mâna la gură. - Deschide! a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Gheorghe, acu scot șișul! - Vezi, mă, vezi c-așa-i? Păi tu nu te uiți la ea ce ochi are? Asta-i curvă descântată, c-un plan te vinde, cu altu te cumpără! Și așa era. Ce nu-i căra hoțul? Mărgele și inele, brățări și câte alea, dar de învins n-o învingea, codana nu-i da carnea ei. N-o slăbea. Seara, grămadă era la "Doi curcani", unde cânta Sinefta. Se uita. Se mai lipea vreun gagistru de avea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lui avea o bănuială. Într-o zi 1-a luat pe neocolite: - Ascultă, Nicule, tu oi fi suferind, nenică?... - De unde-o mai scoseși și p-asta? -De... - Ce de, mă, ce de?! - Nu te-o mai fi ajutând câinele, nenică!? Hoțul s-a făcut roșu tot. - Dacă mai scoți o vorbă, te tai! A plecat Gheorghe. N-a mai răbdat nici Piele. S-a așezat la o masă la "Doi curcani", a privit împrejur și-a chemat cârciumarul. A cerut o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
curgând și prin curți se vedea ultima zăpadă, strânsă grămadă pe lângă pomi, la rădăcini. Aerul mirosea proaspăt și drumurile pline de bălți și noroi se zbiciseră pe margini. Tot orașul era împînzit de o iță de lumină, strălucitoare și veselă. Hoții și-au descheiat paltoanele. Bine era să trăiești! - Parc-am fi conți! zise Nicu-Piele, întinzîndu-se pe pernele de catifea. Gheorghe se uita înapoi la trăsura în care ședea Paraschiv cu Sandu-Mînă-mică. Celălalt rosti, ghicind: 196 - Da ce-o avea ucenicu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Dar balul florarilor? Câți ani trecuseră... Într-o noapte ca asta furase o nevastă și-o dusese în Tei la o gazdă. Ce mai muiere, o făcuse mielușica lui, fura și-i aducea. Altă dată se 197 tăiase cu niște hoți în Dudești pentru o fată de cincisprezece ani, numa bună să guști din ea... - Gata, sosirăm, zise cineva. Trăsurile s-au oprit în fata intrării, și întîi au coborât starostele cu Didina. Cei de la ușă au făcut loc, Bozoncea a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cum bagi bulca-n gură. Saloanele erau luminate de lămpi cu gaz și puteai să joci la ziuă cum voiai - și pe dușumele. Servitoarele nu se supărau dacă le înghionteai pe afară. Se dusese timpul lui! Se ridicau altfel de hoți, mai spălați, mai deștepți. Trase cu ochiul la Nicu-Piele. Nici lui nu-i ședea bucățica-n gât. Parcă-l înțepa cineva în spate, așa se proptise de lemnul scaunului. Îi venea să-l tragă de mână și să-i spună

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
băutură. S-a supărat Bozoncea: - Mă mucosule! De ce faci zaur? Aici eu comand! Vrei molan, vrei crăpelniță? Cere! De plătit, eu plătesc! Ăl mai mare! Și 1-a dilit cu laba lui grea peste gură, să-l învețe că între hoți unul taie și spânzură, nu o sută. Râdeau ceilalți. El de unde să știe? A mai adus cârciumarul o damigeana, au mai cântat guriștii: Toarnă, Leanțo, toarnă! Toarnă vin, toarnă pelin, Pm' la ziuă-așa s-o țin! Căci așa ne

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se înghesuie într-un barosan! I-a făcut un vânt ușor drept în brațele lui Sandu. Acesta i-a băgat mâna în buzunar. Cum s-au încurcat, cum au făcut, că s-a gâdilat clientul și-a început să strige: "Hoții!" Până să se întoarcă, sergenții au pus laba pe lungan. Sandu-Mînă-mică -la urmat prin mulțime, făcîndu-se că nu-l cunoaște. Păgubașul îl lovea peste gură cu pumnii pe Nicu-Piele. S-au oprit tocmai la prefectură. Se dusese libertatea lui! Celălalt

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de dudău și barba-popii. Mărăcinii aveau tulpinile cât sulița. Vântul se încorda în ele ca într-o harfă. Și cădeau niște nopți line, cu stele albe și mărunte. Lângă baltă se aprinseseră iar focurile. Limbile lor lingeau iarba tânără. 226 Hoții veneau la apusul soarelui, se lăsau pe râpi și înnoptau sub maluri. Gheorghe cînta: Mingea mea, Mingea mea, ' S-a ales, bules 7*' De ea. Mînă-mică aducea sacul cu haleală, și ucenicul - trențele de dormit. - Bine mai e! spuse Sandu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]