8,202 matches
-
mai și colindat alte țări, restaurantele românești, cu meniurile și serviciul lor, nu reprezintă nicio ispită. Nu am voie să trec cu vederea nici pe cei ce ți se postează în apropiere, pe stradă, pe plaje, în restaurante ori prin holurile hotelurilor. Dacă îi înjuri într-o limbă străină, așa, cu totul impersonal, se topesc imediat. într-o seară, la un restaurant de lux unde luam masa cu niște prieteni români, l-am auzit pe chelner când i-a spus altuia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
doi agenți de Securitate care ne-au brutalizat pe mine și pe soția mea în primele zile ale anului 1985 în fața a numeroși cetățeni pentru că am vrut să felicităm o rudă de la un telefon public? De luni de zile, în holul blocului în care locuiesc stau zi și noapte trei milițieni; alți trei la un capăt al străzii, iar la celălalt capăt alți trei. Ei legitimează orice persoană care intră în hol, o însoțesc până la apartamentul la care merge, iar dacă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de la un telefon public? De luni de zile, în holul blocului în care locuiesc stau zi și noapte trei milițieni; alți trei la un capăt al străzii, iar la celălalt capăt alți trei. Ei legitimează orice persoană care intră în hol, o însoțesc până la apartamentul la care merge, iar dacă vine la noi, o trece într-un registru și îi interzice să urce, cu excepția rudelor sau a unor cunoscuți foarte apropiați. Trei mașini ale Securității, cu câte doi sau trei agenți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de centralizare din Policlinica de cartier, de mașinile care consumă zi și noapte combustibil ca să se încălzească agenții din ele, înseamnă că lunar se cheltuiesc minimum 100 150.000 de lei, în mod absolut inutil, căci un singur milițian în hol ar putea face același lucru. Acum, când se psalmodiază pe toate tonurile sloganul economiei de combustibil, când se taie lumina și se oprește căldura, când oamenii muncii stau ore întregi în stații înghețând, până reușesc să prindă un loc într-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
masca morții. Călătoria de acum marca necunoscutul altei vârste: 50 de ani!... Alt sunet de gong, altă viteză a timpului. Altă destinație. * Sâmbăta dinaintea plecării suprimasem orice Întâlnire. Afară de una, la care nu puteam renunța. Mi-am așteptat musafirul În holul de la parter, lângă lift. A apărut la 11 și 20. Un bărbat scund și slab, părul rar, blond, zâmbetul timid. Obrazul palid, ochii albaștri, mereu umezi. Uniforma albastră era, ca de obicei, mototolită, mâinile Îi tremurau ușor. Se clătina sub
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este acest domn, dacă misiunea cu care l-a Învestit hazardul nu se servește de o prea simplă și anodină travestire. * Îl văd ieșind din nou din mașină, scoțând geanta, Îndreptându-se spre poartă. Cobor, grăbit să-l Întâmpin În holul de la parter. A și ajuns În fața ușii, În fața mea, În dreptul panoului În care repartizează, fiecăruia, cota de hazard. Mă salută, Îi răspund. Îi zâmbesc, Îmi zâmbește. Îi Întind cartonul roșu: avizul pentru pachet. - Când l-ați primit? - L-am găsit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
destule de spus, presupun. Îl văzusem, În treacăt, În vizita mea la Paris la Începutul anilor ’80, În seara pe care aveam s-o petrec cu Marie-France, grațioasa și devotata sa fiică. Apăruse, pentru câteva clipe, Însingurat și vulnerabil, În hol, să mă cunoască. Nu am schimbat decât cuvinte fără importanță. O afectuoasă absență pe chipul tristului Charlot, o amețeală, parcă, nu neapărat alcoolică. „Îmbătat repede, după câteva cocktail-uri (sâmbăta dimineața) se pornește să-mi vorbească despre mama sa”, scria
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
noastră din primăvara trecută, când tăcuserăm Împreună mai mult de o oră, prea plin de neîmpliniri și negație. „Nu mai suport, dragă Norman, epoca În care trăim. Mă Îngrijorează Irakul, cum mă Îngrijora acum câțiva ani Iugoslavia”, spusese atunci, În holul hotelului de pe Budapester Strasse. Acum, am băut o „tărie” pentru noua revedere. Am petrecut, apoi, seara, tensionați, Împreună cu Cella și Ingrid, nu la restaurantul grecesc din apropiere, ca de obicei, ci la unul portughez. Atracția sa spre minoritari și exotic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
loc e luat imediat de vânturile aspre ale iernii. De-a lungul pantei cunoscute sub numele de dealul de vest se înșiruie reședințe oficiale albe cu un singur etaj. Clădirile fuseseră prevăzute pentru trei familii și de aceea au un hol comun. Totul e vopsit în alb: pereții laterali, ușile, ferestrele. Pe dealul de vest se văd o mulțime de nuanțe de alb: alb strălucitor, alb mat, alb îngălbenit de soare, alb bătut de ploi și de vânturi, un alb care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dat într-un capăt al luminișului trăda o fostă construcție. Analizând-o atent, am tras concluzia că fusese o clădire înălțată cu meticulozitate, după un plan foarte bine pus la punct. Avusese trei camere separate, o bucătărie, o baie și holul de la intrare. Încercam să-mi imaginez cum a arătat pe vremea când a fost locuită, cu ce scop fusese înălțată în inima pădurii, de ce a fost abandonată. Nu mă simțeam în stare să răspund la asemenea întrebări. În spatele bucătăriei am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
găzduia era plin de mucuri de țigară și bețe de la înghețată pe băț. Arbustul arăta la fel de jalnic ca și mine. Am rămas cu impresia că toți cei care treceau pe-acolo își băteau joc de el. Oare de când era în holul acela? O fi fost de mult, dar nu l-am observat eu până n-a trebuit să stau și să aștept taxiul. Când mi-a văzut rana, doctorul m-a întrebat imediat cum de-am reușit să mă tai atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mers, am schimbat dispozitivul de îndepărtare a Întunegrilor și după încă zece minute s-a terminat drumul acela sinuos și îngust și am ajuns într-un loc cu plafonul înalt. Liniște mormântală, întuneric și miros de mucegai. Ca într-un hol de clădire veche. Drumul se bifurca și am simțit un curent de aer dinspre dreapta spre stânga. Fata lumină ambele direcții cu lanterna ei mare, dar nu se zărea decât beznă. Beznă totală. — Încotro o luăm? — La dreapta, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la ceea ce eram cândva, să ne deschidem inima și să lăsăm speranțele să ne conducă spre lumina divină prinsă de domnul învățător cu atâta dragoste în tăcerea tablourilor sale. Maria Cojoca CURIER PLASTIC Expoziția de pictură “Ulița copilăriei” , deschisă în holul Bibleotecii “Gh. Asachi”, relevă dorul copilăriei petrecute pe meleagurile de basm ale satului. Ionel Spânu, învățător la Școala Scânteia probabil îndemnat de colegul Dan Hudescu, profesorul de desen a îndrăznit a transpune plastic o parte a vieții, păstrată în tainițele
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
la ceea ce eram cândva, să ne deschidem inima și să lăsăm speranțele să ne conducă spre lumina divină prinsă de domnul învățător cu atâta dragoste în tăcerea tablourilor sale. Maria Cojoca CURIER PLASTIC Expoziția de pictură “Ulița copilăriei” , deschisă în holul Bibleotecii “Gh. Asachi”, relevă dorul copilăriei petrecute pe meleagurile de basm ale satului. Ionel Spânu, învățător la Școala Scânteia probabil îndemnat de colegul Dan Hudescu, profesorul de desen a îndrăznit a transpune plastic o parte a vieții, păstrată în tainițele
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
mai solidă, iar legătura cu fiecare dintre răspunsurile anterioare va fi din ce în ce mai slabă. În mod similar, dacă o serie de răspunsuri sunt date pe baza unei serii de indicii (de exemplu, atunci când un băiat înfometat își dă jos pălăria în hol, se năpustește spre bucătărie, trecând prin sufragerie, deschide frigiderul și înghite ceva), legăturile cele mai îndepărtate de recompensă sunt întărite mai puțin decât cele care sunt mai aproape. În cazul exemplului nostru, legătura dintre vederea dulapului din hol și răspunsul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pălăria în hol, se năpustește spre bucătărie, trecând prin sufragerie, deschide frigiderul și înghite ceva), legăturile cele mai îndepărtate de recompensă sunt întărite mai puțin decât cele care sunt mai aproape. În cazul exemplului nostru, legătura dintre vederea dulapului din hol și răspunsul concretizat prin atârnarea pălăriei va fi întărită mai puțin decât legătura dintre vederea ușii frigiderului și răspunsul concretizat prin deschiderea ei. În experimentul cu fetița, a fost necesar ca ea să dea răspunsul legat de apropierea de etajeră
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
apă cu sare. Apa cu sare o primeam ca să nu mă deshidratez. C. I.: Vă rog să mai povestiți despre minunea macaroanelor cu brânză care s-a petrecut la Jilava! S. Ț.: Am ajuns la Jilava și acolo era un hol care avea un metru jumătate, nu avea mai mult, care ducea către cele trei camere, cu o cameră în spate care era wc-ul, dar era totul deschis, nu erau uși. Erau cinci wc-uri separate, cu cabină, în ultima cameră. Și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
un metru jumătate, nu avea mai mult, care ducea către cele trei camere, cu o cameră în spate care era wc-ul, dar era totul deschis, nu erau uși. Erau cinci wc-uri separate, cu cabină, în ultima cameră. Și la acest hol era ușa și vizeta. În fine, a venit mâncarea. Caraliul era de partea cealaltă a ușii. Unul dintre noi lua castroanele de la cel care distribuia mâncarea. Sergentul era cel care număra castroanele, eram cam 200 de oameni. La un moment
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
creată de mine. Se înțelege că prezentarea a fost făcută în spiritul luptei de clasă, adică m-a prezentat ca fiind un dușman periculos al orânduirii socialiste și inclusiv al poporului. În plus, cu cine credeți că mă întâlnesc pe holurile Institutului?, ca să vedeți ce înseamnă un destin: cu Roșca Adrian, denunțătorul meu, care era cu un alt coleg, Tomulescu. Când m-a văzut, Roșca a încremenit, nu i-a venit să creadă că e real și a venit și mi-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
foarte civilizat, care avea ceva de lucru. L-am întrebat de toaletă și mi-a dat indicații. Când am ieșit pe culoar am dat de o ușă largă, despre care am intuit imediat că trebuie să se deschidă către vreun hol, că nu se putea ca o ușă așa largă să se deschidă doar către o cameră. Am crăpat ușa și într-adevăr era un hol imens. M-am întors și am intrat în toaletă. De pe suportul de pahare am luat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o ușă largă, despre care am intuit imediat că trebuie să se deschidă către vreun hol, că nu se putea ca o ușă așa largă să se deschidă doar către o cameră. Am crăpat ușa și într-adevăr era un hol imens. M-am întors și am intrat în toaletă. De pe suportul de pahare am luat un pahar și l-am pus sub jetul de apă, pe care l-am potrivit în așa fel încât să curgă încet, dar să facă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mi-a făcut pe o foaie o schemă și mi-a explicat cum să ajung, din punctul în care eram, la o clădire cu două etaje de culoare maronie-verzuie. Am găsit-o imediat. Am urcat la etajul 2 într-un hol mic în care dădeau trei uși și de la una dintre ele au ieșit doi tineri gălăgioși vorbind românește. Eu, bucuros, către ei: "Măi, băieți, sunteți români!" și le-am spus că abia sosisem din țară și că vreau să mă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
firmei au durat foarte puțin: am intrat la un birou și am lăsat actele necesare. De fapt, o cerere completată pe loc și dovada garanției în bani. Mi s-a spus să mă duc la un alt birou, pe același hol, iar acolo la ghișeu, după ce m-am prezentat, mi s-a și înmânat autorizația de funcționare. C. I.: Simplu. S. Ț.: Atât a durat. După ce am înființat firma, am luat cu mine un neamț, Günter, care avea 4 copii - le
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
S. Ț.: Am fost urmărit și acolo. Și m-am întâlnit cu ei și acolo, la un hotel, Arabela. Mi-au dat întâlnire la hotel indicându-mi și camera. N-am ezitat să mă duc. Dar când am ajuns în holul hotelului am văzut niște indivizi care nu păreau deloc clienți obișnuiți. Trebuie avut în vedere că eram încă pe timpul Războiului Rece, iar mișcările cetățenilor străini erau atent monitorizate. M-am dus pur și simplu la unul dintre acești indivizi (era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o polițistă din acelea care ne păzeau: "ce faceți cu noi? Ne mai țineți mult pe aici?" Da, vă ducem să vă facem săpun", a fost răspunsul. Eu eram pe aproape când a venit răspunsul acesta, că mă plimbam pe holul acela mare și plângeam. O femeie gardian a venit și m-a luat de după umeri și mi-a spus: "Puiule, nu mai plânge că o să vă dăm drumul de aici!" Să știți că de multe ori m-am rugat pentru
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]