8,741 matches
-
și ea afară. — Da, și În felul ăsta a lăsat zona nesupravegheată. Și deodată Își dădu seama de ce era atât de supărat: pentru că-i fusese teamă. Într-un moment de mare primejdie pentru el, Beth Îl abandonase. Rămăseseră doar trei inși acolo jos și aveau nevoie unul de altul - trebuiau să se bazeze unul pe celălalt. Dar pe Beth nu te puteai baza și asta Îl făcuse să-i fie teamă! Și Îl supărase, — Mă auziți? se auzi vocea ei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
doi? Ilie Sârbu și Vasile Dâncu, din grupul de la Cluj, plus două tinere speranțe, George Maior și Dan Mihalache, cer deschis ca „unii“ să se pensioneze. Iliescu a înțeles imediat despre cine era vorba și le-a lungit urechile acestor inși care confundă administrația cu politica. „În munca politică nu există pensionare, omul moare pe baricadă“, i-a repezit el, „cine vine în politică cu această mentalitate funcționărească moare dinainte.“ Și a conchis că toate astea „îl lasă rece“. Observați cum
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
acestea în viața, în creația unui scriitor? C.C.: Încerc... până la "capătul firului". E bine să nu încetezi a fi om pur și simplu. Poetul cată să fie și el unul dintre oameni... "omul, ce frumos sună acest cuvânt"-clama un ins mai din vechime. O părere strict personală: nu "sună" chiar așa de "frumos", e un cuvânt ca toate celelalte.... firește, sunt oameni și oameni..." A fi sau a nu fi"...om! "Alcool", "droguri", "fără droguri"...când și când câte un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
vinului, berii, cafelei și ceaiului și altele, până la cele ale filmului, ale muzicii de tot felul și, nu în ultimul rând, la festivalurile literare. Ce rost mai au festivalurile literare astăzi? Mai consacră ele valori? Sau sunt sărbători pentru câțiva inși orgolioși, buni cheltuitori de bani publici? C.C.: Da, am fost la unele "literare". Am și participat ca la momente de divertisment...Au rost, se mai cunosc oamenii între ei, mai schimbă idei, își dau cărți cu dedicații... nu cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Mary după ea și eu la urmă. Când colo, Mazilescu după mine.Venea după mine și țipa. Eu mă aflam exact la un an după ce mai făcusem un masacru...Cu un an în urmă, duminică, de Florii. Erau vreo cinci inși. Toți din gașca lui Fănuș Neagu, cu Mircea Micu în frunte. Mi se dusese buhul. Portarii de la Mogoșoaia făceau în pantofi când mă vedeau. Mazilescu țipa la mine: te provoc, te provoc! Portarii făcuseră ochii mari cât cepele. Gândeau că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
însuși se vedea drept „Un creier plin de visuri și-o inimă de rând” (O, stingă-se a vieții ...). Însă versul acesta trebuie interpretat în contextul dramaticei întrebări asupra adevăratului sens al vieții, asupra valorilor ce trebuie astfel trăite încât insul să învețe „Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Scrisoarea V). Postuma citată, ca și variantele Ca o făclie... și Urât și sărăcie (toate datând din 1879), marchează un moment definitoriu pentru meditația unui moralist care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
conștiință istorică și vocație metafizică Prin ceea ce a gândit și a scris, ca și prin întâmplările vieții sale, M. Eminescu se definește ca o personalitate marcată decisiv de două mărimi vectoriale: conștiința istorică și vocația metafizică. Conștiința istorică este proprie insului care cunoaște, înțelege, participă la viața comunității și o servește în mod responsabil, la înălțimea calității sufletești și a instinctului social filtrat prin cultură. Afirmarea publică a unor idei și atitudini personale, inevitabil încărcate cu o anume sarcină afectivă, implică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
idei și atitudini personale, inevitabil încărcate cu o anume sarcină afectivă, implică în mod necesar apelul permanent la principii morale învățate și asumate rațional. Vocația metafizică (gr. fisis = natură, lume, materie; gr. meta = dincolo, alături) este un potențial spiritual specific insului de geniu (creator), dedicat valorilor superioare ale vieții și înclinat să le restructureze în construcții imaginare sau teoretice originale, așezate sub cupola finalității clasice: binele, frumosul, adevărul. Menționez în paranteză că dacă ar fi fost studiat cu mijloacele științei din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Hyperion privește în jos, iar între cele două lumi ochiul apare drept „cumpănă de lumini”, altă metaforă pentru echilibrul între viață și moarte, efemer și etern, noroc și nemurire. Dacă nu ar părea că forțăm biografia, am spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în acord cu ideea de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între fericire și durere, între speranță și desperare, între patimă și dezgust. Să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
după dulcile-i lumine... Demon este un alt nume al Arheului, ascuns și în ipostazele de excelență ale umanității: Prințul, Regele, Voievodul, Poetul, Călugărul, Ascetul. Arheul, potențialul acesta primordial, tinde să iasă la suprafața lumii, să se manifeste într-un ins, care devine astfel un „organism central” (în cunoscuta scrisoare trimisă de la Viena lui Iacob Negruzzi), capabil să rezume „potențele omenirii întregi”. Din numeroasele texte mai sus citate se poate conchide că prezența în lume, conștiința istorică, pe de o parte
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în mijlocul nostru...” (Ibid.). Așadar, împlinirea întru spirit impune, până la urmă, imersiunea în istorie, pentru a compensa, prin muncă și sacrificiu, darurile primite de la Dumnezeu. Iese în evidență, din nou, ideea ne47 cesarului echilibru dintre conștiința istorică și vocația metafizică a insului superior, așa cum îl proiectează jurnalistul de la Timpul. Vă veți întreba dacă Eminescu, intelectualul atât de informat, care a făcut eforturi uriașe să și articuleze un sistem propriu de gândire, își pune în valoare vocația metafizică pentru a ajunge la ultima
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cei plecați au trăit exilul ca predestinare. Nimic mai ușor decât să spui că izgonirea din rai, „exodul” este un fel de exil primordial. Așa că asumarea unei culpe ancestrale, a păcatului originar, ar putea face o ființă tragică din orice ins supus agresiunilor istoriei. Suferința capătă dimensiune metafizică. „Înnobilat” astfel, izgonitul aproape că ar trebui să mulțumească prigonitorului. Doar el l-a ajutat să se înalțe întru spirit. Dar aceasta este literatură... Exilul se opune neantului. Exilul ca idee trăită, acceptată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
desțărare” în cazul mitropoliților Petru Movilă și Dosoftei. Viața întru spirit refuză circumscrierea strictă în limite statale. Cu atât mai mult sunt excluse acestea de actul slujirii lui Dumnezeu. Se poate vorbi aici de un exil motivat de conștiința libertății. Insul nu se simte expulzat, ci eliberat. Eliberat mai întâi de „pohtele” lumești: bogăția, onorurile, domnia. Dar să nu intrăm pe terenul supozițiilor, ci să adăugăm încă două nume importante pentru tema în discuție. Pribegia unei familii boierești din Moldova l-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Se poate vorbi, pentru ultima jumătate de secol, de un exil exterior și de un exil interior. Primul n a fost aventură, al doilea nu poate fi confundat cu sedentarismul. Deși trebuie spus, sentimentul exilului nu-l poate avea decât insul aparținând civilizației de tip sedentar. Ești izgonit dintr-o casă, dintr-o grădină, dintr-o țară, nu dintr-un pustiu. Cei puternici își adună forțele și reclădesc o altă țară din ceea ce au luat cu ei. Exilul este trăit efectiv
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sunt uciși cu gaze lansate de forțele guvernamentale. Sute de morți și nici o responsabilitate, la fel ca în cazul marinarilor de pe submarinul atomic Kursk, sacrificați în numele așa-zisului „secret militar”. În Rusia neostalinistă viața individului nu contează: dacă moare un ins, e o „tragedie”; dacă moare un milion, e o statistică (!) - cam așa cugeta tartorul „raiului” bolșevic, supranumit Stalin. Lupta contra islamismului separatist se duce cu kalașnicovul. În Cecenia, Daghestan, Ingușeția, Kabardino-Balkaria, KaracevoCerkazia, credința religioasă este tot una cu identitatea națională
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de tip contondent creează o atmosferă dezolantă, de mizerie... spirituală; se induce marasm și descurajare în rândul profesioniștilor, împinși să renunțe a mai ieși în public. Nu este exclus ca atacurile cu țintă precisă să fie inițiate și orchestrate de inși cu exercițiu în acțiuni de dezinformare și intimidare, calomniatori de serviciu puși să reducă la tăcere unele „voci”; sunt „agitatorii” care provoacă dezlănțuirea indivizilor din același aluat sau din aceeași „rețea” cu ei, pentru a chema cu „bărbată strigare” ( G.
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
problema” la care nu s-a gândit nici unul dintre cei doi este aceasta: ce este legal este totdeauna și moral? Plecăm de la premisa că orice acțiune este morală dacă implică respectarea valorilor comunității umane la care ne referim. Fapta oricărui ins este „morală” dacă se conformează unui principiu rațional, acceptat liber și sprijinit pe conștiința datoriei. Nu știu cât de „morale” sunt reglementările actului notarial. Ce se știe sigur este că în România există multe legi ticluite neprofesionist sau cu lacune și ambiguități
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
stat, specularea extraordinar de profitabilă a pasiunii pentru sport, pentru jocurile de noroc, în timp ce românii dedicați muncii cinstite au plecat din țară într-un număr de-a dreptul îngrijorător. Față de toate acestea nu pot să tac: scriu! Mă revoltă și inșii care judecă după schema „ce nu am cunoscut eu nu a existat!”. În optica lor, crimele comunismului nu ar fi decât invenția unor intelectuali frustrați, povestea cu cenzura ar fi mult exagerată, ca și mărturiile scrise, audio și video ale
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
verbale și ritmuri. Construiesc o meta realitate ce desfide orice lapsus existențial. Forțele malefice colcăind în subsolurile lumii rămân departe de spațiul ideal al poeticului, acolo unde miracolul devine posibil: recreata frăgezime a limbii conferă o nouă consistență trăitului. Acești inși sunt „nebunii” istoriei, individualități consemnate documentar acum două mii, două sute de ani, sau acum două-trei zile... Unii au avut puterea să incendieze o epocă, alții au rămas pentru 164 totdeauna acoperiți de „cenușa imperiilor”. Dar toți au trăit, au iubit, au
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
însuși se vedea drept „Un creier plin de visuri și-o inimă de rând” (O, stingă-se a vieții ...). Însă versul acesta trebuie interpretat în contextul dramaticei întrebări asupra adevăratului sens al vieții, asupra valorilor ce trebuie astfel trăite încât insul să învețe „Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Scrisoarea V). Postuma citată, ca și variantele Ca o făclie... și Urât și sărăcie (toate datând din 1879), marchează un moment definitoriu pentru meditația unui moralist care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
conștiință istorică și vocație metafizică Prin ceea ce a gândit și a scris, ca și prin întâmplările vieții sale, M. Eminescu se definește ca o personalitate marcată decisiv de două mărimi vectoriale: conștiința istorică și vocația metafizică. Conștiința istorică este proprie insului care cunoaște, înțelege, participă la viața comunității și o servește în mod responsabil, la înălțimea calității sufletești și a instinctului social filtrat prin cultură. Afirmarea publică a unor idei și atitudini personale, inevitabil încărcate cu o anume sarcină afectivă, implică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
idei și atitudini personale, inevitabil încărcate cu o anume sarcină afectivă, implică în mod necesar apelul permanent la principii morale învățate și asumate rațional. Vocația metafizică (gr. fisis = natură, lume, materie; gr. meta = dincolo, alături) este un potențial spiritual specific insului de geniu (creator), dedicat valorilor superioare ale vieții și înclinat să le restructureze în construcții imaginare sau teoretice originale, așezate sub cupola finalității clasice: binele, frumosul, adevărul. Menționez în paranteză că dacă ar fi fost studiat cu mijloacele științei din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Hyperion privește în jos, iar între cele două lumi ochiul apare drept „cumpănă de lumini”, altă metaforă pentru echilibrul între viață și moarte, efemer și etern, noroc și nemurire. Dacă nu ar părea că forțăm biografia, am spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în acord cu ideea de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între fericire și durere, între speranță și desperare, între patimă și dezgust. Să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
după dulcile-i lumine... Demon este un alt nume al Arheului, ascuns și în ipostazele de excelență ale umanității: Prințul, Regele, Voievodul, Poetul, Călugărul, Ascetul. Arheul, potențialul acesta primordial, tinde să iasă la suprafața lumii, să se manifeste într-un ins, care devine astfel un „organism central” (în cunoscuta scrisoare trimisă de la Viena lui Iacob Negruzzi), capabil să rezume „potențele omenirii întregi”. Din numeroasele texte mai sus citate se poate conchide că prezența în lume, conștiința istorică, pe de o parte
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în mijlocul nostru...” (Ibid.). Așadar, împlinirea întru spirit impune, până la urmă, imersiunea în istorie, pentru a compensa, prin muncă și sacrificiu, darurile primite de la Dumnezeu. Iese în evidență, din nou, ideea ne47 cesarului echilibru dintre conștiința istorică și vocația metafizică a insului superior, așa cum îl proiectează jurnalistul de la Timpul. Vă veți întreba dacă Eminescu, intelectualul atât de informat, care a făcut eforturi uriașe să și articuleze un sistem propriu de gândire, își pune în valoare vocația metafizică pentru a ajunge la ultima
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]