7,304 matches
-
celor protestante. Imaginea de astăzi a bisericii este rezultatul unei ample transformări care au avut loc în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului XIX. După ce a trecut prin faza greco-catolică, după 1948, comunitatea și lăcașul sunt ortodoxe. Un program parțial de restaurare (cercetări arheologice și reamenajări de paramente și pardoseli) s-a derulat acolo la începutul anilor ' 90. Localitatea Ostrov este așezată în sud-vestul Hațegului, pe vechea șosea romană care făcea legătura dintre Sarmizegetusa și
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
apar menționați și clericii ”Petrus, archydiaconus de Oztro [Ostrovo n.n.], Zampa de Clopotiva, Balk de Possana [Peșteana n.n.], Dalk de Domsus [Densuș n.n.] et Dragomyr de Tusta [Tuștea n.n.], ecclesiarum sacerdotes Olachales”. La fel, nu sunt cunoscuți nici ctitorii sfântului lăcaș, aparținătorii, cu siguranță, vechii familii cneziale locale, atestată în documente tardiv, în anii 1409-1411, printr-un Stanciu, jurat al districtului Hațeg, fiul lui Dionisie de Ostrov. Biserica trebuie să fi fost în vechime acoperită de frumoase fresce, dovadă cele câteva
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
tardiv, în anii 1409-1411, printr-un Stanciu, jurat al districtului Hațeg, fiul lui Dionisie de Ostrov. Biserica trebuie să fi fost în vechime acoperită de frumoase fresce, dovadă cele câteva fragmente deteriorate, provenite atât din interiorul, cât și de la exteriorul lăcașului. De o parte și de alta a portalului, fațada apuseană era decorată cu picturi murale, distruse odată cu adosarea turnului-clopotniță. Capetele unui brâu decorativ, viu colorat, sunt singurele mărturii ale acestui veșmânt mural, despre a cărui valoare artistică dă mărturie fosta
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
s-a organizat sub forma unei filii a parohiei maghiare din Râu de Mori; o dublă uzitare liturgică, ortodoxă și calvină, nu este, așadar, exclusă. După 1701, potrivit datelor cuprinse în tabelele comisiilor de catagrafiere din anii 1733 și 1750, lăcașul a fost preluat de uniți, rămânând în această situație până la izbucnirea cunoscutei mișcări de redeșteptare religioasă (1759-1761), condusă de călugărul Sofronie de la Cioara. În conscripția ordonată de generalul austriac Niccolaus Adolph von Buccow în anii 1761-1762, lăcașul, închinat la acea
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
1733 și 1750, lăcașul a fost preluat de uniți, rămânând în această situație până la izbucnirea cunoscutei mișcări de redeșteptare religioasă (1759-1761), condusă de călugărul Sofronie de la Cioara. În conscripția ordonată de generalul austriac Niccolaus Adolph von Buccow în anii 1761-1762, lăcașul, închinat la acea dată ”Sfintei Treimi”, reapare ca unit, statut confesional păstrat cu scurte întreruperi, până în 1948. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și conscripția din anii 1829-1831 îi atestă, de asemenea, existența. Ca urmare a multiplelor calamități abătute asupra ei
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
XV-lea, probabil reparației capitale din 1863 îi corespund atât înlocuirea vechiului altar și a peretelui de pe latura nordică, cât și supraînălțarea celorlalte ziduri conservate. Alte reparații s-au executat în anii 1971 și 1996-2000, ambele succedate de sfințiri ale lăcașului. Biserica, închinată praznicului „Pogorârii Duhului Sfânt”, este înconjurată de 208 pitre romane cu epigrafe latine, deliberat rânduite într-o veritabilă colecție în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Lăcașul, fostă capelă de curte, are aspectul unei construcții dreptunghiulare alungite
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
în anii 1971 și 1996-2000, ambele succedate de sfințiri ale lăcașului. Biserica, închinată praznicului „Pogorârii Duhului Sfânt”, este înconjurată de 208 pitre romane cu epigrafe latine, deliberat rânduite într-o veritabilă colecție în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Lăcașul, fostă capelă de curte, are aspectul unei construcții dreptunghiulare alungite. Nava (4,50 x 5,20 m), boltită cu scânduri, este prelungită spre răsărit printr-o absidă semicirculară nedecroșată; la apus este mărginită de un turn suplu.
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
Valea Mare de Criș (în 2009 mai erau doar patru locuitori) prezintă ca planimetrie un dreptunghi, cu terminația răsăriteană nedecroșată, poligonală, cu trei laturi. Întrucât nici conscripțiile epocii moderne și nici harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu atestă existența vreunui lăcaș de cult în dreptul acestei localități, se poate presupune că biserica, cea dintâi a obștii, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XIX-lea; prezența câtorva icoane valoroase, atribuite zugravului zărăndean Constantin din Rișca, ar putea modifica însă această
Biserica de lemn din Valea Mare de Criș () [Corola-website/Science/327270_a_328599]
-
din Târgu Mureș este Biserica Bob, cunoscut și sub denumirea "Biserica de Piatră", ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea pe cheltuiala episcopului greco-catolic Ioan Bob de la Blaj. De această biserică se leagă activitatea protopopului și istoricului Petru Maior. Planul lăcașului cult are o formă simplă, cu un turn pătrat pe latura vestică, un naos dreptunghiular spațios și absida semicirculară a altarului. Naosul este acoperit cu o boltă întărită de arcuri dublouri, în timp ce pentru absidă se adoptă sistemul semicalotei. Pereții sunt
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
și Liceului de Artă, alte centre sociale. Prima biserică a ortodocșilor din Târgu Mureș a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în anul 1793. Construită pe terenul cumpărat de la Mária Ilyés și finalizată în întregime în anul 1814, lăcașul de cult, denumit Biserica de lemn, atestă prezența comunității românești. De această biserică se leagă un episod din viața poetului Mihai Eminescu, care a poposit o noapte în clopotnița bisericii în drum spre Blaj. Construirea celei mai mari biserici ortodoxe
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
susținut de coloane mici și robuste, având sorgintea în stilul brâncovenesc. Comunitatea ortodoxă, având cel mai mulți credincioși, deține un șir de biserici în aproape toate cartierele din oraș, între care se numără și Bisericile Bob și Buna Vestire. Amândouă lăcașurile de cult au fost date în folosința Bisericii Ortodoxe Române în anul 1948, odată cu desființarea Bisericii Române Unite cu Roma. Reprezentanții ortodocșilor au refuzat restituirea lor până în prezent. Cultul unitarian a fost înființat la Cluj în contextul reformei protestante. Anul
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
de populație tolerată, fără drepturi egale cu restul naționalităților și fără a i se recunoaște religia ca fiind oficială în stat. Până în acest moment comunitatea română din Târgu Mureș, fiind una mică și fără putere economică, n-a avut un lăcaș de cult. În 1750 românii catolici au primit o parcelă de la oraș în urma intervenției călugărului iezuit József Balogh. Cu ajutorul economic al unui comerciant român a fost ridicată aici o biserică de lemn. În 1792, după ce vechea biserică arsese într-un
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
intervenției călugărului iezuit József Balogh. Cu ajutorul economic al unui comerciant român a fost ridicată aici o biserică de lemn. În 1792, după ce vechea biserică arsese într-un incendiu, episcopul greco-catolic Ioan Bob a acordat sprijinul material necesar pentru ridicarea unui lăcaș de cult din cărămidă în stil baroc, devenind astfel ctitorul bisericii, așa cum o demonstrează și inscripția aflată deasupra ușii. Lucrările au fost conduse de János Topler. Reprezentanții Școlii Ardelenești, cum ar fi Petru Maior și Gheorghe Șincai au fost de
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
Biserica de lemn „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Dumbrava, cunoscută și ca Biserica de lemn din Dumbrava-Găureni, este un lăcaș de cult ortodox construit la mijlocul secolului al XVIII-lea sau în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în satul Dumbrava din comuna Grănicești aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are două
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
Dumbrava-Găureni. Unele surse indică existența unei biserici de lemn în satul Dumbrava încă de la 1742, însă nu există informații că acea biserică ar fi cea care s-a păstrat până în prezent. Alte surse indică anul 1749 ca an al construcției lăcașului. Bătrânii din satul Grănicești știu că biserica din Găureni este mai veche decât biserica din Grănicești, cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" și construită în 1758, așa cum reiese din cronica parohială a comunei și din lucrarea istoricului Nicolae Stoicescu
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" și construită în 1758, așa cum reiese din cronica parohială a comunei și din lucrarea istoricului Nicolae Stoicescu intitulată "„Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova”". O altă variantă de datare a lăcașului din Dumbrava-Găureni este anul 1872. Este cunoscut faptul că în acel an actuala biserică exista. De asemenea, se știe că Vasile Zorniciuc este ctitorul lăcașului. De-a lungul timpului au avut loc lucrări de restaurare, acoperișul din șindrilă fiind înlocuit
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova”". O altă variantă de datare a lăcașului din Dumbrava-Găureni este anul 1872. Este cunoscut faptul că în acel an actuala biserică exista. De asemenea, se știe că Vasile Zorniciuc este ctitorul lăcașului. De-a lungul timpului au avut loc lucrări de restaurare, acoperișul din șindrilă fiind înlocuit cu unul din tablă zincată. La intrarea în curtea bisericii a fost înălțat un turn clopotniță cu etaj. Preotul paroh Marius Balan a explicat că
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
zincată. La intrarea în curtea bisericii a fost înălțat un turn clopotniță cu etaj. Preotul paroh Marius Balan a explicat că nu există date despre sfințirea acestui edificiu religios și a precizat că ultimele date sunt din anul 1955, când lăcașul de cult a fost resfințit de Sebastian Rusan, mitropolitul Moldovei și Sucevei între 1950-1956. În perioada 2009-2011, pe parcursul a doi ani, au avut loc lucrări de restaurare a edificiului, atât pe exterior cât și în interior, cu sprijinul câtorva credincioși
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
ușii de intrare și a ferestrelor. De asemenea, pereții din bârne au fost înveliți cu lambriu vopsit în culoarea albă. Tot atunci, a fost ridicată o casă socială pentru agapele frățești. După finalizarea lucrărilor, la data de 13 noiembrie 2011, lăcașul de lemn a fost resfințit de Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Pimen Zainea. Biserica din Dumbrava este filială a parohiei din Românești, având în păstorire doar 50 de case. Biserica de lemn din Dumbrava-Găureni este construită în totalitate din bârne de
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
Ea are două ferestre de dimensiuni mai mici decât cele din pereții naosului: una în peretele sudic, de formă pătrată, și alta în axa absidei, de formă dreptunghiulară. Accesul din pronaos în naos se face printr-un gol de trecere. Lăcașul nu este pictat pe interior, pereții de lemn fiind vopsiți în culoarea albă și decorați cu icoane atârnate. Din punct de vedere arhitectural, acest edificiu se aseamănă cu Biserica de lemn din Grănicești, fiind însă de dimensiuni mai reduse.
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
și floră sălbatică), printre care: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus")) și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); precum și o specie floristică rară, cunoscută sub denumirea populară de capul-șarpelui ("Echium russicum"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective (lăcașuri de cult, castele, situri arheologice, arii naturale protejate) de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Fânațele Pietroasa - Podeni () [Corola-website/Science/330689_a_332018]
-
podbal ("Tussilago farfara"), tătăneasă ("Symphytum officinale"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), mentă ("Mentha piperita"), păpădie ("Taraxacum officinale") și gălbinare ("Serratula radiata"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, cetăți, conace, situri arheologice, arii naturale); astfel: Reportaje
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
5-7 membri aleși pe o perioadă de timp. este relativ nouă și destul de cosmopolită, având în vedere componența etnică diversă a membrilor săi. Este de menționat faptul că, în general, o comunitate musulmană se structurează în jurul unei moschei, care reprezintă lăcașul de cult unde sunt îndeplinite zilnic ritualuri de grup specifice religiei islamice. Pentru foarte multe sute de ani, Bucureștiul nu a avut o comunitate musulmană, chiar dacă se afla la limita “spațiului Islamic”, fiind secole chiar sub suzeranitatea Imperiului Otoman. De
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
în diferite organizații neguvernamentale - înființând asociații și fundații având drept scop dezvoltarea de servicii religioase pentru comunitate. Astfel, a luat naștere o adevărată societate civilă musulmană în București, ale cărei eforturi s-au concretizat prin construirea, în 1994, a primului lăcaș de cult construit de musulmanii din București, Moscheea Ar Rahman, cunoscută ca și Moscheea din Crângași. Moscheea Ar Rahman este situată în cartierul Crîngași, pe strada Munții Gurghiului nr. 50-52, sector 6. Specific pentru moscheile din București este faptul ca
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
București, Șoseaua Fundeni nr. 9, sector 2, administrată de Fundația de Servicii Islamice din România. - Moscheea din “Timpuri Noi” cu sediul în București, strada Nerva Traian nr. 27-33, sector 3 - administrată de asociația Centrul Cultural Islamic Al Taqua. Pe lângă aceste lăcașuri de rugăciune - construite de la început cu destinația de moschee, societatea civilă musulmană a închiriat diferite imobile din București, ce nu au destinația de moschee, lăcașuri ce deservesc musulmanii din zonele unde nu există un lăcaș de cult. Printre aceste locații
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]