7,435 matches
-
deci cultură scrisă) multimilenară, și cu rădăcini geografice în Orientul în care a apărut prima dată sedentarizarea (și odată cu ea civilizația), ba fiind chiar o populație cu rădăcini lingvistice care îi leagă de cei care au dăruit umanității, cândva, acum milenii, scrierea alfabetică, este, în sine, mai mult decât suficient pentru a explica atât interesul pentru educație, cât și succesul intelectual și economic, al membrilor evreimii. Fapt rămâne că independent de raționalizările care se pot propune drept explicații acestui fenomen al
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
că elementul cupru a fost al treilea descoperit, după aur și argint. Judecând după obiectele antice de cupru descoperite, se poate afirma că acest metal a apărut în Egipt, cu 5 000 de ani î.e.n. și apoi, cam cu un mileniu mai târziu, în regiunea dintre Tigru (râu) și Eufrat, unde se dezvoltase civilizația sumeriană. În Egiptul Antic, pe vremea faraonului Turmes, cuprul se exploata în Peninsula Sinai și era cunoscută sub numele de "komt". Tot în perioada Antichității, cuprul mai
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
Uniunii Europene. Este situată la sud de Turcia, la vest de Siria și Liban, la nord-vest de Israel și Fâșia Gaza, la nord de Egipt și la est de Grecia. Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din satul neolitic Khirokitia. Deasemenea, în Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din satul neolitic Khirokitia. Deasemenea, în Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n. de către Alexandru
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
Aproape toți înalți și frumoși. Părul le este în general blond și ochii lor sunt înfricoșător de mândri.". Tot Ammianus arată că alanii erau continuatorii triburilor nomade ale massageților, sarmaților și ai sciților, popoare iranice care ocupau de circa două milenii stepa dintre lacul Aral, Marea Caspică și Dunăre. Atacați și învinși de huni în jurul anului 370, o parte dintre alani s-au retras din stepă spre nord-vest, fiind cu timpul asimilați de slavi, și au contribuit la începutul marii migrații
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
chinetoterapie, hidrochinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Din stațiune se pot face excursii la ruinele băilor romane, Peștera Hoților(Grota Haiducilor), Grota cu Aburi, Crucea alba, și altele. Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii de care este legat si numele societății noastre, vine de la zeul Hercules, fiul
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
fie constituite începând cu anul 1922. După al Doilea Război Mondial orașului a fost acordat statutul de oraș și prin hotărârea nr. 1.016 din 12 octombrie 2011, localității s-a acordat cel de stațiune balneară.. Existența neîntreruptă de două milenii a stațiunii Băile Herculane a fost favorizată de eficacitatea miraculoasă a izvoarelor termale, fiind socotite un „dar al zeilor” dar și de pitoreasca așezare a stațiunii într-o vale adăpostită de munți, de o frumusețe aparte. Dotarea tehnico-edilitară de prim
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
de Securitate al Națiunilor Unite. Cele mai vechi urme de picturi rupestre au fost descoperite în peștera Kozarnika și datează de de ani. Culturile preistorice de pe teritoriul Bulgariei cuprind cultura Hamangia din neolitic, cultura Vinča și cultura Varna din eneolitic (mileniul al V-lea î.e.n.). Necropola de la Varna oferă informații pentru înțelegerea ierarhiei sociale a celor mai vechi societăți de pe teritoriul Europei. Conform istoriografiei Bulgariei, redată și de Encyclopædia Britannica, doar trei principale grupuri vechi au populat Bulgaria actuală : tracii (care
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
518 de oameni sau aprox. 491.000 de locuitori. Se presupune că primii oameni care au populat orașul au trăit în jurul locului unde astăzi se află Cetatea Skopje. Cele mai vechi vestigii ale ocupației umane datează încă din epoca cuprului (Mileniul al IV-lea î.Hr.). Denumirea "Scupi" are semnificația de "colibă, bordei, obor". Cu toate că orașul a fost unul important, el a simțit un declin în epoca de bronz. Cercetările arheologice sugerează că așezarea a aparținut întotdeauna aceleiași culturi, care a evoluat
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]
-
progresiv datorită contactului cu, culturile balcanice și dunărene și mai apoi cu cea din apropierea Mării Egee. Localitatea, în cele din urmă, a dispărut în timpul epocii de fier când a apărut Scupi. Scupi a fost la origine o așezare iliriană, fondată în mileniul I î.Hr., dar mai apoi a devenit un oraș dardanian. Ea a fost localizată pe dealul Zajčev, 5 km la vest de cetate. Fiind situată în centrul Peninsulei Balcanice și pe drumul dintre Dunăre și Marea Egee, a fost o localitate
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]
-
au fost identificate un șirag de mărgele confecționate din cochilii de scoici perforate și scheletul unui adult, precum și urmele unei locuințe semiîngropate aparținând perioadei hallstattiene. Locuința cuprindea o vatră de foc și mai multe vase de lut care datează din mileniul II î.e.n.. Alte săpături efectuate în 1958 de profesorul Nicolae Lupu din Sibiu în colaborare cu profesorul Nicolae Drăgan din Mediaș, au scos la iveală un mormânt de inhumație cu numeroase obiecte de inventar: o fibulă, un inel de argint
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
Libertatea". Casă de Presă și Editură "Libertatea" scoate anual aproximativ 20 de titluri. La ediția a 45-a a târgului de carte de la Belgrad, editura a realizat un CD cu noua titluri de excepție sub sloganul "3000 de pagini pentru mileniul trei". În plus, există și alte edituri, care au primit în timp renume, precum este Editură Fundației. În anul 2006 au fost publicat 52 de titluri în limba română constitutind peste cinci procente din totalul titlurilor publicate în întreaga Șerbie
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
de interes național și cultural. Este o clădire cu două etaje în partea istorică a orașului Kabul. Colecția pe care o posedă era cândva cea mai importantă din Asia Centrală cu peste 100.000 de articole, care mărturiseau cultura mai multor milenii, însă în august și septembrie 1996 muzeul a fost devastat de orânduirea talibană. În 2003, comunitatea internațională a investit 350.000 $SUA ca să refacă clădirea și să redeschidă acest muzeu. Pe 29 septembrie 2004 a fost re-inaugurat de președintele ad
Afganistan () [Corola-website/Science/298067_a_299396]
-
vestică aflându-se Marea Roșie. Este numită "Țara celor doua moschei sfinte", o referință la Mecca și Medina, cele mai sfinte locuri ale Islamului. Aderări mai importante: O.N.U. (1945), Liga Arabă, OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol). Locuită din mileniul I î.Hr. de triburi arabe care întemeiază mici regate efemere, Peninsula Arabică este unificată pentru prima dată, între 630 și 635, de Muhammad (Mahomed), întemeietorul Islamului. De aici pornesc cavalerii arabi care vor răspândi noua religie prin Africa de Nord până în Spania
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
O așezare fortificată cu două necropole în preajmă a fost descoperită în Kvazchelebi, tumuli cu manta din piatră sau pământ, în ale căror camere funerare s-au găsit inventare care reflectă statutul social al defuncților, la Martqopi și Bedeni. Pe la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în epoca mijlocie a bronzului, populațiile existente pe teritoriul Georgiei s-au organizat în asociații tribale cu o structură pregnant ierarhizată, în cadrul cărora s-au dezvoltat în mod deosebit agricultura, tehnologiile metalurgice și olăritul. Vasele din
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
peșterii Azîh - unul dintre primele locuri unde a trăit omul, precum și a unor obiecte din epoca de piatra, demonstrează ca Azerbaidjanul a intrat în zona unde au trăit antropoizii. Procesul de formare a triburilor în această zonă a durat din mileniul III î.Hr. până în secolul I î.Hr. Primele formațiuni politice au apărut pe teritoriul Azerbaidjanului în secolul al IX-lea î.Hr. - statul Manna, care avea un nivel ridicat de dezvoltare economică și culturală, ai cărui locuitori credeau în fenomene naturale, Soare
Azerbaidjan () [Corola-website/Science/298073_a_299402]
-
derivat al cuvântului arab "ăkwăt", plural "kūt", care înseamnă „fortăreața construită lângă apă”. Istoria Kuweitului până în secolul al VII-lea este destul de puțin cunoscută. Săpăturile arheologice de pe Insulă Faylakah indică fapul că populația locală se ocupă cu comerțul încă din mileniul III î.Hr. Statul a fost întemeiat în secolul al XVI-lea de membrii tribului Al Aniza, alungați de secetă din Deșertul Arabiei. Localizat în partea de nord-est a Peninsulei Arabe, Kuweitul este unul dintre cele mai mici state din lume
Kuweit () [Corola-website/Science/298113_a_299442]
-
perioadă de Război Civil s-a încheiat odată cu venirea la putere a Partidului Comunist din Laos în 1975. Teritoriul Laosului a fost locuit din vremuri străvechi de diferite populații, ce au atins apogeul dezvoltării lor culturale, sociale și economice în mileniul IV î.Hr. Începând cu secolele IV-V, aici se stabilesc triburile Mon-Khmer, originare din China. Statele Mon, care au fost influențate de civilizația chineză și indiană, vor atinge apogeul între secolele VII și XI, iar după aceea vor fi anexate
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
Capitala și cel mai mare oraș al țării este Nouakchott, localizat pe coasta atlantică. Cu câteva mii de ani îen,partea sudică a Mauritaniei moderne era locuită de popoare de rasă neagroidă, care se ocupau cu vânatul și agricultura. În mileniul I e.n. de la nord a început popularea treptată de către berberi crescători de animale, care le-au împins pe popoarele de culoare spre sud. Începând cu secolul XI a început procesul de arabizare și islamizare a populației. Arabii au ocupat o
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
au condus la cultivarea unor soiuri de dovleci (cum ar fi de exemplu soiurile cucurbita pepo și lagenaria siceraria) în regiuni, cum ar fi valea Tehuacán și Sierra de Tamaulipas. Cultivarea porumbului a avut loc în cel de-al cincilea mileniu înainte de era noastră și a fost o etapă importantă care apoi a condus la apariția satelor sedentare în Mezoamerica. Locuitorii din regiunea cunoscută sub numele de Aridoamérica și-au continuat cultura lor nomadă, dar au menținut contactul cu mesoamericanii. Unele
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
Mării Caspice. Din anul 1949 sunt folosite atât numele „Persia”, cât și „Iran”. „Iran” este utilizat între funcționari și în contextul politic-statal. Numele „Iran” este un înrudit cu cuvântul „arian"” și înseamnă „teren de aur”. În sud-vest se dezvoltă între mileniile III î.Hr.-I î.Hr. regatul Elam, puternic influențat de civilizațiile mesopotamiene. La sfârșitul mileniului II î.Hr. pe teritoriul Iranului se stabilesc triburile indo-europene ale mezilor și perșilor venite din nord (Iran="Țara arienilor"). Regatul mezilor, constituit în secolul VII î
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
este utilizat între funcționari și în contextul politic-statal. Numele „Iran” este un înrudit cu cuvântul „arian"” și înseamnă „teren de aur”. În sud-vest se dezvoltă între mileniile III î.Hr.-I î.Hr. regatul Elam, puternic influențat de civilizațiile mesopotamiene. La sfârșitul mileniului II î.Hr. pe teritoriul Iranului se stabilesc triburile indo-europene ale mezilor și perșilor venite din nord (Iran="Țara arienilor"). Regatul mezilor, constituit în secolul VII î.Hr, atinge apogeul în vremea lui Ciaxare (630 î.Hr.-584 î.Hr.). Triburile perșilor, stabilite
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
este "Malagasy" (pronunțat „mal-gazh”), fiind derivat din cuvântul Madagascar. În limba română "malagasy" este tradus malgaș / malgașă. Limba malgașă este limba cea mai vorbită în Madagascar, fiind totodată și limba oficială. Articol principal Istoria Madagascarului Insula este populată la începutul mileniului I de etnii asiatice originare din Indonezia, Malaysia și Melanesia, care se contopesc cu populația aborigenă dar și cu cea africană și arabă imigrată ulterior. În secolele X - XI se răspândește islamul adus de arabii care întemeiază primele factorii în
Madagascar () [Corola-website/Science/298121_a_299450]
-
în bazinul fluviului Ind se învecinează cu Afganistanul în nord-vest, China în nord, cu India la est, Iran la vest și are ieșire la Marea Arabiei în sud. Capitala ului este orașul Islamabad. Pe teritoriul Pakistanului a înflorit civilizația Indusului (mileniul III î. Hr.); în jurul anului 1500 î. Hr, aici vin triburile indo-europene. Succesiv teritoriul este stăpânit de: perși, Alexandru cel Mare (327 î.Hr.-325 î.Hr.); în secolele IV-III î.Hr. face parte din Imperiul Maurya; în secolele IV-V din Imperiul Gupta
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
în număr de unități este depășită doar de insula britanică Sf. Elena), și anume 74 de ani. "Articol principal: Istoria Libiei" Primele indicații ce apar în istorie despre Libia, se referă la mercenarii libieni angajați în Egiptul antic, în primul mileniu î.Hr. De asemenea armata cartagineză a lui Hannibal Barca, a angajat numeroși mercenari libieni, care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste Alpi în peninsula italiană. Coasta libiană a
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]