8,023 matches
-
de funcțiunile noastre pur obiective, deoarece datorită acestuia putem interpreta senzațiile ce ne parvin din lumea materială. Dar... facultățile noastre subiective, sau mai precis unele dintre ele, sunt acelea care ne permit a avea cunoștință despre ceea ce vedem, auzim, pipăim, mirosim și gustăm în fiecare zi. Fără aceste facultăți, nu vom putea distinge albul de negru, muzica de zgomot, durul de moale, parfumul în comparație cu un miros urât, dulcele de sărat etc. În același timp, așa cum vă vom arăta în cadrul acestui grad
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
timp știm că putem gândi, ne putem aminti sau imagina orice, fără a acorda atenție lumii ce ne înconjoară. Și aceasta având tot timpul ochii închiși și dopuri în urechi. Deci a nu vedea, a nu auzi, nu atinge, nu mirosi sau a nu gusta, nu ne împiedecă să gândim, cu condiția, bineînțeles, ca această ruptură cu lumea exterioară să fie naturală și provizorie. Altfel am putea avea ca și în pilda peșterii lui Platon o falsă percepție asupra celor care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a vorbi despre ele înseamnă că ne îndreptăm cu pași mici în spirala apropierii de iubire, metafora unei nunți alchimice. De aceea vorbim aici, doar de percepția creierului nostru în fața a tot ce creează în noi vibrație. Vedem, auzim, gustăm, mirosim, pipăim și primim printr-un simț nedefinit dar conștientizat de toți o informație. Toate cresc în noi sămânța. În noi liniștea devine neliniște, în noi percepția se decantează, picură în alambicul din athanorul cerebral o nouă stare. Creierul răspândește noul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Atunci când spunem că mediul nostru terestru are un caracter iluzoriu, acest lucru este adevărat numai în comparație cu Marele Arhitect al Universului care l-a conceput și creat. La nivelul nostru, nu este rațional să gândim că tot ceea ce vedem, auzim, pipăim, mirosim și gustăm nu ar exista. În absolut, acest lucru poate fi posibil, dar în viața curentă, trebuie să recunoaștem că diversele senzații ce ne parvin din exterior nu sunt fictive. Când ascultăm muzică, putem pretinde că este o iluzie, dar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
asupra formei simbolice a umbrei. Zămislirea acesteia poate fi concepută ori pe lumina soarelui, a lunii sau a stelelor ori cea a focului și este dovada vieții pe pământ: Ea era frumoasă ca umbra unei idei, - a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigat dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda și plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospețe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
între două faze, prima fiind pur obiectivă, iar a doua subiectivă. Chiar dacă mă repet, în actul creației, faza pur obiectivă a conștienței noastre depinde de ceea ce percepem prin intermediul facultăților senzoriale. Această fază se referă la tot ceea ce vedem, auzim, atingem, mirosim și gustăm și are ca rol esențial recepția vibrațiilor ce emană din lumea materială și transmiterea lor, sub o formă mai subtilă, către centrii cerebrali capabili să le interpreteze. Deci, dacă percepția lumii materiale se bazează pe recepția vibrațiilor, transmiterea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu cea a limbajului, pentru om, o are câinele în zona olfactivă. Câinele are o sensibilitate olfactivă care o depășește cu aproximativ șaptesprezece ori pe cea a omului. Aria lui corticală oftalmică este foarte dezvoltată comparativ cu creierul. Câinele poate mirosi doar câteva molecule dintr-o substanță având un univers al mirosurilor nebănuit pentru noi. La om funcția limbajului, în situațiile de care am vorbit, de accidente cerebrale în hemisfera stângă, poate fi preluată de alte zone răspândite pe cortex și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adevărată suspendare a realității. Dacă mediul nostru terestru are un caracter iluzoriu, acest lucru este adevărat numai în comparație cu Inteligența divină care l-a conceput și creat. La nivelul nostru, nu este rațional să gândim că tot ceea ce vedem, auzim, pipăim, mirosim și gustăm nu ar exista. În absolut, acest lucru este exact, dar în viața curentă, trebuie să recunoaștem clar că diversele senzații ce ne parvin din exterior nu sunt pur fictive. Atunci, când de exemplu, ascultăm muzică, putem pretinde că
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a posibilitățților de răstălmăcire, cu predominanță poetică, a fost progresivă, primele versuri create de poet fiind în limba franceză. Oare cum se poate armoniza această diversitate funcțională pe care ne-o oferă creierul cu principiul logic al identității? Un trandafir miroase altfel pentru fiecare din noi, un câine latră altfel după starea noastră afectivă din acel moment, un tablor are o combinație coloristică diferită pentru cultura noastră diferită. Deci nu numai anatomic sau fiziologic, ci și afectiv sau educvașional ne diferențiem
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noi să o putem percepe așa cum ea apare simțurilor noastre fizice, deoarece numai plecând de la această percepție putem hotărî ce trebuie să facem în viața noastră cotidiană. Orice persoană ce ar fi incapabilă să vadă, să audă, să pipăie, să miroase și să guste, în nici într-un caz nu ar putea să evolueze în contact cu lumea materială. Desigur, ar fi posibil ca aceasta persoană să se mențină sau să fie menținută într-o stare vegetativă, dar ea ar fi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gândi, aminti, imagina, fără a acorda atenție lumii ce ne înconjoară. Putem gândi având tot timpul ochii închiși și urechile acoperite. Aceasta înseamnă că faptul de a nu vedea, de a nu auzi, de a nu atinge, de a nu mirosi și de a nu gusta, nu ne împiedecă să gândim, cu condiția, bineînțeles, ca această ruptură cu lumea exterioară să fie naturală și provizorie. De sus, de dincolo de sus Unde și îngerii-și răpun, Sub caduceu din nuielușă de alun
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adresată familiei Morariu la R. Vâlcea, de către un jurist din București, prieten al celor dispăruți, care a fost martor la cele întâmplate. 493 Centenarul nașterii lui Leca Morariu și I. E. Torouțiu, iunie 1988, Suceava. 377 „macedoromânii” din „Istoria” mea, că miroasă a laudă dar de nu e potrivit, o puteți reduce. O dată cu urările alăturate de Anul Nou 1989, vă rog să transmiteți și Domnului Froicu aceleași urări și mulți ani, ca să ajungă poate să-mi editeze un volum postum, după trecerea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
De ce să-mi impozitați mie pensia pentru fățărnicia voastră? Și, la toată urma, de ce vreți voi să transformați preoții în instrumente politice, situație care s-a mai întâmplat, având urmări negative și asupra bisericii și asupra preoților. Un buget habotnic, mirosind a tămâie și cu un anume misticism calculat, poate să ne ducă cu gândul la un stat teocratic, de republică îmbrăcată în sutană. A doua inovație a actualului buget e tot atât de năucitoare și nocivă ca prima: asigurarea „pensiei” minime de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
seama când am trecut granița dintre măsuri justificate de siguranță și punctul În care imaginația preia controlul și ne paralizăm singuri cu măsuri de precauție. Imediat după 11 septembrie am afirmat că motivul pentru care serviciile noastre secrete nu au mirosit complotul a fost „un rateu al imaginației“. Pur și simplu nu am avut În rândurile serviciilor secrete destui oameni cu o imaginație suficient de bolnavă pentru a o egala pe aceea a lui Bin Laden și Khalid Sheikh Mohammed. Avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a zis șeful secției, care însoțea pe deținutul de drept comun care distribuia masa, dar a mai rămas mâncare! (Va avea Dumnezeu în vedere aceste gesturi la judecata fiecăruia?) Mâncarea, o zeamă lungă de arpacaș amestecat cu frunze de varză, mirosind a ciubăr putred, nespălat, n-am putut s-o mâncăm. Ni s-a dat un bec, vopsit albastru (pentru camuflaj); când să-l montăm în fasungul din plafon a avut loc un scurt-circuit. Luminile din penitenciar s-au stins. Primul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dimineață, o zupă de chimen, apă fiartă cu câteva bucățele de pâine tocate ca anafura, cu miros de chimen și două-trei steluțe de ulei deasupra. Ni s-a părut o minunăție. După atâta înfrigurare ne încălzea stomacul și nici nu mirosea a ciubăr putred. Un deținut de drept comun, același totdeauna pe etaj, distribuia elixirul sub privirile atente ale gardianului. Îl chema Șaramet, era găgăuz, condamnat pentru crimă de omor la Galați. Când scăpa de sub supravegherea șefului de secție, alerga pe la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de asupritori. Familia Albini După Marea Unire din 1920, un notar din Zlatna, pe nume Albină, zis mai apoi Albini, împreună cu alți doi prieteni a cumpărat o mică mină de aur, despre care se spunea că nu mai este productivă. Mirosind pe la foștii mineri că există filoane bogate, mai greu accesibile, a plătit diferența de preț celorlalți parteneri și a rămas singur stăpân. A extras aur suficient, a devenit bogat și a cumpărat prin 1925 de la grofii maghiari castelul de la Galda
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
același nume. El își subordona conceptele estetice celor politice ale Sămănătorismului. (Din fericire, acest lucru este mai puțin adevărat în privința istoricului Iorga). Drept urmare, cele mai grave erori pe care le-a comis Iorga sînt de domeniul criticii literare. Orice îi mirosea lui a curent modern era respins cu violență. Protagoniștii curentelor literare moderne erau persecutați de el, fiind considerați drept inamici publici nu numai ai naționalismului său cultural, ci și ai României. Critica literară sau istoriile literare ale lui Iorga care
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
o leg de ușa bucătăriei sau de stâlpul de la piciorul scării, și seară de seară să trag în bucătărie capătul ud? Și aceste probleme își au partea lor de interes. Funia în sine e de bună calitate, ușor ceruită și mirosind a rășină. Mi s-a spus că se confecționează în sat. Am petrecut o parte din după-amiază zăcând pe „podul“ meu de stâncă, dintre casă și turn, și privind cum se zbăteau valurile sub mine, sinucigându-se în accese de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o convorbire stranie și extrem de importantă. Mă simțeam speriat. Mi-era oare teamă de Fitch? Am așteptat în biserică mai bine de un ceas. M-am plimbat în sus și-n jos. Am citit cu atenție toate lespezile memoriale. Am mirosit trandafirii. Am citit fragmente din noile cărți de rugăciuni (nu-i de mirare că bisericile sunt pustii). Am inspectat pernițele de închinăciune, brodate de femeile din sat. M-am cocoțat pe băncile din strane și am privit pe ferestre. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o barieră menită să mă mâne spre camera deschisă din față. Aceasta era, fără îndoială, un dormitor. O încăpere destul de mică, mobilată cu un divan, un scaun, un scrin. Lumina soarelui făcea să strălucească florile roșii de pe draperiile necăptușite. Odaia mirosea a mobilă nouă, proaspăt lăcuită, a praf și a încăpere nefolosită. Divanul-pat, acoperit cu o cuvertură cadrilată, albastru cu alb, era, evident, încă deranjat după o noapte de somn. Pe perete se afla fotografia colorată a unui motan. Ben intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
electric (pe care preparasem curry), astfel încât îi lăsase Pamelei restul apartamentului. Reșoul era așezat pe un pătrat de ziar, împroșcat cu stropi de mâncare. Femeia de serviciu îi părăsise după ce fusese insultată de Pam. Încăperea era îmbâcsită de praf și mirosea a tigăi arse și a rufe murdare. Dar, în orice caz, așa cum spusese Perry, ușa putea fi închisă și încuiată. După cum am mai arătat, Peregrine Arbellow are cea mai lată față pe care am văzut-o vreodată la o făptură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce e-n stare să facă o femeie sau o mamă pentru un copil! E, asta a făcut-o soția directorului. Dar n-a durat decât vreo lună, două, că dup-aia și directorul o fost schimbat, pentru că l-au mirosit, și informația asta n-o plecat de la reeducați sau de la deținuții de-acolo, de la elevi, ci o plecat de la careva dintre gardieni... Eu doar bănuiesc, nu știu sigur să zic... Ați putea sa-i faceți un portret lui Moș Dumitrache
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acolo în pădure și au încercuit zona sub formă de potcoavă... Era o poiană în mijloc și de jur-împrejur pădure. Mâț ăsta era foarte priceput și la urme, și cu mirosul dezvoltat. Și când ne apropiam de ceva stână, el mirosea fumul de la distanță și avea dreptate, și când ridica frunzele știa ce animal a trecut p-acolo. Ei când au intrat, el a văzut urma de bocanc... Și noi înainte aveam bocanci, da’ a trebuit să îi lăsăm și să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
toate lucruri care nu să puteau vinde. Știți? Și probabil acolo le vindea ieftin, și le cumpăra închisoarea, și n-ar fi fost nimic că punea’ intestinele alea în arpacaș, dar nu le spălau, și erau pline de murdării și mirosea... de nu puteai mânca. De multe ori am dat îndărăt gamelele așa cum ni le-aduceau... Și-o venit ofițerul politic, și ne-o-nșirat așa, și-o zis: Cine n-o mâncat? Cine și-o dat mâncarea înapoi? Noi am spus, și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]