7,611 matches
-
de cap "părintele" aista al Domniei tale. Pe tatăl meu, iartă-l, bâiguie ea, gata să izbucnească în plâns. Iaca, ți-i dor, grăiește Ștefan domolit, cu blândețe chiar. Te-nțeleg... Și pe mine, în pribegie, mă pălea un dor nebun. Acu, ce ți-i Țara Românească, ce ți-i Țara Moldovei? Am bătut-o cu piciorul în anii pribegiei și am văzut aceiași oameni, muntenii tot un fel de moldoveni îs, doar vorba lor e olecuță mai repezită. Să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mi-ai împuiat urechile cu Sfinții tăi Platon și Aristotel. Și noi avem un Mântuitor ce ne învață mai mult: iubirea... Dar, până atunci, nu cu vise de aur și vorbe frumoase îi vom apăra pe oameni de acei despoți nebuni ce numai subjugarea Lumii prin foc și sabie visează. Ascensiunea lui Mahomed poate și trebuie oprită. Europa trebuie să se apere cu sabia, nu cu busuiocul și cu ramura de măslin. Uniți, să aducem pacea, veacul de aur al Sfințiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce domn mare ar fi fost... Mă urmărește icoana lui... Parcă îl văd... A fost cumplit... Deși mă doare amintirea, o să-ți povestesc. Trebuie să știi și tu, spune Ștefan cu ochii închiși și ascultându-și gândurile ce se învălmășesc nebune. Văd... și acum îl văd, murmură înfiorat Capul lui taica rostogolindu-se printre blide și pocale... Și... și ochii lui albaștri, albaștrii lui ochi, căscați, mirați parcă de ce i se întâmplă... Țipătul ascuțit al miresei și acum îmi străpunge creierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
umple și ulcica lui Alexandru, pomenește și bea cu sete să-și stingă focul, să stingă greața. Și, încă, n-ar fi fost cel mai mare rău, se curăța țara și neamul de niște domni netrebnici. Dar, în setea lor nebună după putere, și-au pus patima mai presus de țară. Răul cel mare a fost că au țipat după ajutor străin și, astfel, ploconindu-se în dreapta și-n stânga, umblând cu pâra la Înalta Poartă, au dat cale liberă oștilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu mai răspund de mine! Da... Măritul Domn și-a plecat ochii asupra mea, păcătoasa... Sunt atât de fericită și... și nefericită totodată! Mai... mai bine să mor! Să mor! și o îneacă plânsul. Voichiță! strigă Ștefan sever. Asemenea gânduri nebune nicicând nu voi să mai aud! Doamne! Atâta tinerețe! Ce comoară! Și tu vorbești de... Vorbești prostii! Voichița continuă înfrigurată, tremurând: "Voichițo! Înțelege! mi-a șoptit Sfânta. Pleacă! Pleacă, până nu-i prea târziu! Pleacă! Din inima ta nu va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sarcastic. Să simtă pe pielea lor usturimea iataganului! Să cunoască moartea și pârjolul la ei acasă! Mă bate un gând: Ce-ar fi să cădem la pace cu turcii?"... Nu! spune el repede. Nu! Uitați-l! A fost un gând nebun! L-am și uitat. "Pacea cu turcii"! Îmi stătea pe limbă! sare Stanciu. Ți-a dat Dumnezeu gândul ăl bun. "Cruciații" aiștea prea se spală pe mâini ca Pilat din Pont! izbucnește Duma. Dacă le-or fi murdare!? nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arunca cu sabia, întărește Alexa. De afurisit ce-i nici moartea nu-l vrea, mormăie Cupcici. Trag nădejdea că acu i s-o-nfunda, zâmbește Isaia mefistofelic. O să-i dăm și noi o mână de ajutor. E de un curaj nebun, spune Alexa în admirație. Să recunoaștem, e un viteaz! Ce-i al lui e-al lui... Priviți mărețe umbre! Boier Alexa a căzut în cur de admirație în fața "vitejiei" Măriei sale! îl ia peste picior Isaia. De aici și până la trădare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
blestemată de Mușatin. Parcă poți știi ce venin de năpârcă zace și-n gușa aistuia... Ne-am fript în ciorbă, suflăm și-n iaurt"... Oricum, ne-a fost învățătură. Ochii pe el! Alexa înfierbântat, ia cuvântul: Mă bate un gând nebun. Adică, nebun n-ar fi el, dimpotrivă... La o adică, de ce noi, marii boieri, de ce n-am ridica în Scaun pe cel mai vrednic dintre noi? Că doar ne cunoaștem de-o viață și știm ce zace-n gușa fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
venit ei!... Și?! Și cum au venit, așa au plecat! Le-am pus sare pe coadă, se hlizește Mihail. Așa-așa! I-am mai batjocorit noi... De nimic nu se teme Mahomed mai mult ca de batjocură. Ascensiunea acestor despoți nebuni care numai cucerirea lumii visează trebuie și poate fi oprită! Să începem dar cu batjocura. Hai să râdem! Strămoșii noștri daci aveau un obicei tare sănătos: când le era mai rău, în loc să plângă râdeau. Da, râdeau! Și, deodată, parcă li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigă Voichița. I-am spus și Sfintei Fecioare!... Din cel mai înalt turn al cetății, îmi voi lua zborul spre... spre înaltul Ceriului! Și vom fi împreună până la sfârșitul veacurilor! Împreună! Am jurat! Voichiță! se răstește el sever. Ce gânduri nebune-s aistea? Voichița îl vedea tulbure prin lacrimile ce stăteau grele să se prăvălească. Și eu?! Eu ce să fac?! Eu cum să trăiesc?! Să trăiesc numai și numai ca să-ți ud lespedea cu lacrimi?! O vezi tu pe Voichița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldova... Și fără libertate nu se poate. Libertatea e ca aerul: respiri au mori. Merită să mori pentru aiasta... De douăzeci de ani mă străduiesc să fac din Moldova o țară liberă, o țară nouă... A fost aiasta un gând nebun? Oare nu era dreptul nostru? A trăi liber, a trăi frumos, a trăi cu demnitate... Am cerut prea mult? Dar ai făcut o țară nouă! se repede Daniil. O! Nu! Nu! spune cu durere Ștefan. Nu e ce-am visat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
opinci? întreabă Daniil intrigat. Ce vrei să faci? întreabă din nou, dar Ștefan tace. Să nu faci vreo nebunie, se frământă Daniil îngrijorat. Nebunie?! hâhâie Ștefan. Am făcut destule la viața mea, una în plus nu mai contează. Orice gând nebun ți-ar da prin minte, să te gândești că tu nu-ți mai aparții! De blestemele Moldovei nu te temi?! Ștefan îi zâmbește cu blândețe: Fii pe pace, Părinte... Daniil se descarcă: O! Doamne! Trufie, numele tău e Ștefan! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a ajunge la capătul tunelului. Surprins, m-am oprit și eu. „Vrei să-ți arăt ceva?”, mi-a spus, în șoaptă și zâmbind (deși era întuneric, nu mă înșelam: zâmbea, aiuritor, și tocmai acest zâmbet mi-a dat fiori). „E nebună”, mi-a fulgerat ca o bănuială prin minte. Stătea lipită cu fața de gardul cimitirului și privea într-o direcție precisă. „Aici e tăticul”, a rostit de abia auzit, după un timp, ca și cum mi-ar fi dezvăluit o taină, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să ies . Am destulă putere. Cu unghiile și cu dinții voi roade scândurile sicriului, voi băga pământul de deasupra mea sub mine, și încet, încet, mă voi ridica la suprafață! A zis: „Doamne ajută- mi” și a început truda omului nebun. A ros din sicriu. Mai mult s-au rupt unghiile decât scândura sicriului. A sângerat dar și-a făcut loc între capac și sicriu. A tras pămînt în sicriu, și-a făcut loc în beznă, și a pornit în sus
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Aș spune furtuna. Aș spune fluviul. Aș spune uraganul. Aș spune frunza. Aș spune arborele. Voi fi udat de toate florile, umezit de toți trandafirii. Mă voi roti ca sângele frenetic pe curentul lent al ochiului de cuvinte, în cai nebuni, în copii fragezi, în pietre de acoperit focul, în vestigii de timp, în pietre prețioase, destul de departe în adânc, descurajându-i pe mineri. Cine nu va înțelege nu va înțelege nici răgetul de tigru.” Aștept să regăsim secretul marilor comunicări
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de iubire superioară. Învăț de la Vaslav, mă simt bine în cartea lui Vaslav Nijinski, în jurnalul lui, singurul spațiu în care era cu adevărat un om liber - toți, inclusiv soția lui care-l înșela cu doctorul, fără scrupule, considerându-l nebun. Vaslav se găsea într-o profundă criză existențială, provocată de schimbarea radicală a vieții lui - despărțirea de Diaghilev, relația cu el fusese cu mult mai mult decât homosexualitate. Vaslav scrie: „E important pentru mine să-l înțeleg pe Dumnezeu. Deși
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Am carne pe mine. Sunt carne. Dar nu sunt descins din carne. Carnea e creată tot de Dumnezeu. Sunt Dumnezeu. Sunt Dumnezeu... Sunt fericit. Am iubire. Am iubire de Dumnezeu și deci pot să-mi zâmbesc. Lumea crede că sunt nebun, că mi-am pierdut capul... Sunt în situația teribilă de a înțelege pe toată lumea, fără rațiune, care m-ar face să-i critic și să-i condamn pe toți”. Sunt satisfăcută de cuvintele lui Vaslav, de încrederea lui în intuiție
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
el îmi dau aceleași sentimente puternice ca și scrisorile lui René. Cu Andrei (Bart), vorbind de prietenul meu dispărut. Apoi, el îmi povestește istoria actriței Nelly Feifer, care a simulat nebunia ca să rămână în Suedia până când a devenit cu adevărat nebună. O istorie care trebuie scrisă, dar mai întâi trăită, cu riscul luat chiar de personajul recreat. Dis-de-dimineață, un vis îngrozitor: aveam gura plină de sânge, și un băiat mă amenința cu cuțitul, lângă două cupe de cenușă. La dentist, urgent
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pote de Dieu” se descurcă miraculos de bine, ajutându-i chiar și pe cei săraci sau îndatorați ca mine. Visez la acea zi în care nu va fi nevoie să fac nici o datorie și să nu mă îngrijorez de fluctuațiile nebune ale dobânzilor de la bancă. A apărut cu întârziere și recenzia Carinei W., în Dagens Nyheter, asta după strălucitele articole din celelalte ziare. Ei bine, sunt criticată pentru „fapte” extraliterare: pentru avorturile făcute (ea însăși, în loc să avorteze copilul nedorit de iubitul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
încât nu mai există loc pentru vise. Cerșetorii, cei care nu au un acoperiș deasupra capului, sunt oameni instruiți în mare majoritate, niște revoltați care au ales să iasă din „șuvoiul” stresant al vieții robotizante, cotidiene. E ușor să devii nebun când vezi că toate porțile sunt închise, și „capitalul” și grija pentru creșterea lui sunt preocuparea dominantă a unei mari părți a populației. Andrei (Bart) îmi povestește cum tatăl lui, de Yom Kipur, își lovea cu pumnul inima, cerând iertare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Andrei un pahar de vin în amintirea poetului. Citesc mai departe (în suedeză) din extraordinarul poet persan Attar, Conferința (sau Dialogul) păsărilor. Este vorba mereu despre iubire, obsesia mea de o viață. Se scrie negru pe alb: „Trebuie să fii nebun ca să iubești”. Adevărul pur: de aceea foarte mulți oameni se feresc de iubire, de catastrofalele urmări ale faptului de a „permite” acestei „nebunii” speciale să intre în corpul și sufletul tău. Cicatricele mele de iubire (văzute și nevăzute) sunt numeroase
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ziua am fost fericită din cauza acestui vis. Paștele ortodox. Am primit telegrame și flori de la prietenii români. Am visat că eram în mare dragoste cu un bărbat. Cine era? Nu știu, dar îl iubeam mult, era parcă ultima dragoste, la fel de nebună ca și prima îndrăgostire, când eram copil, aveam cinci ani și păstram pâine proaspătă ca să-i dau acelui băiețel care s-a mutat peste un timp de pe strada noastră și pentru care am suferit îngrozitor, refuzând să mai mănânc, fiind
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de necunoscuții de la bar. Madeleine (Grive), șefa faimoasei reviste 90-talet, era gravidă (în ultima lună!), dar atât de curajoasă și cu cizme cu „diamante” plus burta ca un măr cosmic! Gala s-a încheiat la miezul nopții, cu un succes nebun! Li Li a recitat superb, fascinând publicul nu numai cu frumusețea lui de tânăr „împărat” chinez! Ce rămâne din toată seara care ne-a preocupat atâta, repetând tot timpul? Pentru mine, un anume curaj de a mă arunca în „dinții
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
intri în case ba că pe deasupra, din leafa dumitale mai faci și pomeni de caiete, covrigi și alte cele pe la copii. Îți mulțumesc din partea lor, că ei nu știu s-o facă. De mine se zice c-aș fi puțin nebun, dar nici cu dumneata nu-i altfel.Tot ce nu intră în obișnuințele celorlalți e neapărat lucru de nebun”. Era un bărbat foarte frumos, înalt, cu păr bogat și ochi iscoditori care împreună cu fruntea lată și bombată dovedeau multă inteligență
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
lemnele? Sigur că prost!” A scris pe o foaie de bloc-notes cu litere mici, nervoase: ”Vasile, cauți 2-3 tânjale cu boi voinici și duci la școală la domnul învățător atâtea lemne cât să ardă trei ani și el și școala”. Nebun, nebun, cu dorința de a-și arde existența de-a-ntorsul calului, ultimul coborâtor din spița de acolo a Calimachilor avea o inimă de aur. Având oarece stare m-am dus la Plopana, călare, vai de capul meu, și am făcut prima
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]