7,039 matches
-
unui numerus clausus, măsură incompatibilă cu democrația 110. S-ar fi putut face mai mult pentru dirijarea indignării acestei mișcări a studenților și tineretului într-o direcție pozitivă. În 1922, Iorga făcea încă parte din opoziție, dar în cadrul regimului. Din nefericire, era rupt de noua realitate românească și nu era la curent cu apariția "Noului naționalism". Ca și Hindenburg și Horthy (într-un sens, chiar și ca francezul Pétain), și ca mulți alți lideri naționaliști din secolul al XIX-lea, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a proclamat singur ca fiind "primul țăran, truditor și primul slujitor civil al tărîmului său". Dar el, în toiul Depresiunii, nu avea nici un fel de cunoștințe economice. Camarila lui îl sfătuia să facă față crizei pe o bază ad-hoc. Din nefericire, nici Iorga nu era economist. Prima Camarilă (identificată întotdeauna cu esența ei) era condusă de Puiu Dumitrescu, ceilalți membri ai ei fiind Felix Wieder, Alexandru Mavrodin și Nicolae Tabacovici, specialiști în finanțe. Pe lîngă acești negustori acționînd din umbră, mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Carol, controlul regelui asupra guvernului era aproape total. Partidul lui Iorga a rămas practic nereprezentat. La căderea guvernului său, Iorga își amintea că, în timp ce se întorcea de pe litoralul Mării Negre, "o fată simpatică" l-a întrebat: "Sînteți fostul prim-ministru?" "Din nefericire, da", a răspuns Iorga. "Cel mai nepopular om din România", a replicat fata. După căderea guvernului Iorga, sloganurile viitoarelor alegeri (în iulie 1932) erau chiar și la Văleni de tipul: "Iorga ne-a mîncat salariile și pensiile și ne-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a lui Mussolini și chiar a lui Hitler"46. Cum putea Iorga să colaboreze cu un astfel de homo regius? Nu prea bine47. Problema acestui "guvern de tehnicieni" în mijlocul unei crize economice era că primul-ministru nu era deloc economist. Din nefericire, nici Argetoianu nu era economist. Ulterior (în iulie 1931), Manoilescu, unul dintre economiștii români buni din perioada interbelică, a ieșit din guvern și a devenit președinte al Băncii Naționale. Iorga voia ca locotenentul său, Dimitrie Munteanu-Râmnic, să fie ministru de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În ceea ce privește universitățile, Iorga susținea principiul autonomiei totale 56. Voia să înființeze pe tot cuprinsul României biblioteci și muzee destinate educării populației. Iată ce prevedea legea lui: "Toate comunele urbane și rurale sînt obligate să aibă bibliotecă și muzeu"57. Din nefericire, măsura aceasta va fi ulterior zădărnicită de lipsa mijloacelor de finanțare 58. Nu erau bani nici măcar pentru plata salariilor profesorilor 59. Fără știrea lui Iorga, Argetoianu reducea fondurile destinate educației 60. După căderea lui Iorga, legile lui din acest domeniu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
leur civilisation (Paris, 1920) și Romania: Land, People and Civilisation (Londra, 1925). Aceste două cărți scrise în grabă din motive politice după Primul Război Mondial, au fost atacate de Noua școală de istorie din cauza inexactităților pe care le conțineau. Din nefericire, ele fuseseră citite de mulți oameni și nu spre binele reputației de savant a lui Iorga. Iată de ce încerca el să-și îndrepte greșeala. Conflictul dintre Iorga și Noua școală de istorie a degenerat, lucru care poate fi parțial explicat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ulterior, Mircea Iorga va face, în timpul desfășurării campaniei electorale, declarații antisemite mai agresive decît făcuse vreodată tatăl lui40. În toamna lui 1937, interesele României în privința chestiunii evreiești reclamau de la el, după părerea lui Iorga, un fel de acțiune prezumtivă. Din nefericire, în vîrtejul confuz al celei de a doua jumătăți a anului 1937, acest om mare, acest titan intelectual își pierduse o mare parte a simțului perspectivei și al proporției. Iorga nu reușea să facă distincție între ceea ce se afla pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
europene, el întreba: Cine ar putea oare accepta înrobirea propriei lui națiuni și pe cea a omenirii?"1 "Luptătorul" Iorga refuza să accepte ideea capitulării! În timp ce germanii "încheiau încercuirea", Iorga scria că "soluția pentru Franța este un mîndru 1792!" Din nefericire, Franța anului 1940 era departe de cea a anului 1792. Iorga a fost profund afectat de capitularea regelui Leopold III al Belgiei, amintindu-și că "suveranii capitulează, așa cum a făcut-o Napoleon III, dar popoarele nu se predau". El îi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
început ultimul act al dramei. Șeful lor (Boeru) i s-a adresat: "Sîntem de la Poliția Legionară. Îi cerem lui Iorga să ne însoțească la București pentru a răspunde la cîteva întrebări". Doamna Catinca a răspuns instinctiv: "Profesorul e bolnav". Din nefericire, în momentul acesta a apărut Aneta Cazacu, care venea de la bucătărie cu o ceașcă de ceai pentru Iorga. Au urmat-o cu toții în biroul lui Iorga. Profesorul stătea la masa lui de lucru, redactîndu-și istoria universală. După ce au intrat, șeful
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sămănătoristă). Acesta este motivul pentru care Brătianu și liberalii îl urau din tot sufletul. După 1918, Iorga a devenit susținătorul evreilor (mai bine zis, al asimilării evreilor). Atunci cînd se referea la asimilarea evreilor, el se gîndea la Franța. Din nefericire, împrejurările din România nu prea semănau cu condițiile oferite de Franța. Și Iorga știa acest lucru. Sămănătorismul era de neconceput pentru mentalitatea evreiască a celor care făceau parte din "Legămîntul de colonizare", iar în regiunea respectivă se aflau foarte mulți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
jurnaliștii priveau cu Încredere spre viitor. Treizeci de ani și două războaie mondiale mai târziu, oamenii fixau cu anxietate un trecut teribil. Mulți observatori anticipau o nouă criză postbelică, alt val de extremism, un al treilea război mondial. Dar uriașa nefericire colectivă pe care europenii și-au provocat-o singuri În prima jumătate a secolului a avut un efect profund depolitizant: departe de a căuta din nou soluții extreme, ca În anii ce au urmat primului război mondial, europenii din această
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care a reușit performanța de a nenoroci pe multe decenii un Întreg popor. Rolul unor astfel de istorii e nu doar să repoziționeze și să redimensioneze evenimentele și personajele, ci să ne și reamintească veritabila lor contribuție la fericirea și nefericirea contemporanilor. Abordând acest subiect, Tony Judt Își permite și un dram de ironie, pentru a marca monstruozitatea proiectului comunist așa cum a fost el ilustrat de corifeii bolșevismului național: „În România, unde zeci de mii de țărani au fost băgați În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schilodiseră studențimea eroică din Piața Universității. Mineriadele lui Iliescu, patriarhul roșu al comunismului în România, sunt unice în istoria crimelor politice, asemenea celor de la Pitești, Gherla, Zarca Aiudului, Canal, care au îngrozit pe tot omul pământean și au adus atâta nefericire și rușine țării noastre. Marea trădare de la 23 august 1944 cu urmările ei, s-a prelungit și în zilele noastre. Cortegiul de suferință nu s-a încheiat. Țara e tot temniță flămândă, românul și creștinul din noi a murit, izvorul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mai ales, erau obligați să predea ateismul. Pe copiii lor nu aveau voie să-i boteze. Nu aveai voie să te cununi religios căci îți pierdeai postul. Spovedaniile erau ascultate și în unele cazuri vândute. Eu, personal, am trăit cruda nefericire de a fi turnat de un preot. Nu vreau să consemnez aici numele lui. L-am iertat și mi-a făcut un bine. Întors din temniță m-am întâlnit de multe ori cu acest preot, ne-am salutat și, în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
imaginea unui erou damnat, fără speranță, cuprinsă în cadrul global al dramatizărilor simboliste pe această temă. Speranța stă pe o sferă care plutește pe ape, imagine a extensiei universale nu a Speranței, ci a scepticismului cu privire la posibilitatea acesteia de a ameliora nefericirea umanității. Cu toate că Verona se considera impresionist, deși nu totdeauna tehnica adoptată îl recomandă ca atare, ca și la Seurat, al cărui impresionism era tratat în termenii sensibilității simboliste, există în pictura sa o dimensiune idealistă care corespunde chemării simboliste, invocă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întrebuințărilor lui ideologice, culminând cu eminescianizarea de un prost gust monumental a cuplului dictatorial, Nicolae și Elena Ceaușescu, de către Sabin Bălașa. De acest tip de idealizare cu o pronunțată notă de abstractizare uscată, convențională, se desolidarizează critic Petru Comarnescu. "Din nefericire, în bustul definitiv, Oscar Han și-a îngăduit o operație de stilizare care a generalizat excesiv trăsăturile, edulcorând efectul ansamblului și abstractizând până la inexpresivitate frumosul (prin particularizări realmente frumosul, nu prin tipic) cap al genialului poet. Omul era lucrat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și posibilitatea de a sublima în artă întreaga suferință a celui care a pierdut orice rațiune de a exista. Totodată, Orfeu apare ca un efeb, frumusețea fizică, cât și extraordinara sa înzestrare artistică Orfeu reprezintă artistul prin excelență -, devin complementul nefericirii și chiar al damnării. Pictorul revine cu un alt tablou în același decor stâncos al unui țărm, unde Orfeu, ținându-și lira la piept și cu o coaroană de lauri pe cap, zace abandonat. Alt tablou, Lira lui Orfeu (1898
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să prepare pe loc o spumă de căpșuni și apoi să o mănânce În fața lui. Ceremonialul avea loc zilnic, chiar dacă căpșunile trebuiau aduse În mod special pentru acest scop. Explicația este că prințul adora căpșunile și mirosul acestora, Însă din nefericire era alergic la acestea și nu le putea consuma. Așadar, atitudinea sa față de „produs” nu se finaliza cu consumul acestuia datorită conjuncturii. Atitudinea pozitivă față de produs nu implică atitudinea pozitivă față de cumpărarea produsului. Consumatorului poate să i placă să se
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
nu ar fi de mirare că foarte mulți din elevii de la liceele de specialitate ar renunța din capul locului la efortul impus de o asemenea disciplină, datorită gradului de dificultate. Se exclud dintre aceștia doar candidații pasionați de disciplină, din nefericire, prea puțini existenți În ultima vreme, datorită unor cauze foarte bine cunoscute. Din păcate, lipsesc inițiativele pozitive și, ori de câte ori se ia câte o hotărâre legată de sistemul de Învățământ, motivul nu are drept țintă latura educațională, ci problemele financiare. Cauzele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lipsesc inițiativele pozitive și, ori de câte ori se ia câte o hotărâre legată de sistemul de Învățământ, motivul nu are drept țintă latura educațională, ci problemele financiare. Cauzele care determină o stare de indiferență față de literatură În general, sunt foarte diferite, din nefericire nu prea ușor de Înlăturat. Tocmai aceste pricini au Îndepărtat pe cea mai mare parte dintre adolescenți și tineri de la lectură, iar faptul În sine a dus la reducerea substanțială, dacă nu cumva la anularea capacității de receptare a mesajului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Întâi de o „condițiune materială” și prin aceasta ea ajunge la ceea ce criticul numește, „condițiune ideală”, potrivit căreia, „ideea sau obiectul exprimat prin poezie (deci literatură) este totdeauna un simțământ sau o pasiune, și niciodată o cugetare exclusiv intelectuală...” Din nefericire, nu Întotdeauna literatura a fost Înțeleasă așa, cum a crezut și a demonstrat autorul acestui important studiu critic, la Începuturile afirmării universale a literaturii moderne. Dubla funcție a limbajului, tranzitivitatea și reflexivitatea au iscat mereu discuții contradictorii, de cele mai multe ori
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
va putea fi niciodată ignorată de cei care vor veni. În cel mai bun caz, ei pot descoperi alte elemente de teorie și istorie literară, alte drumuri pentru a se alătura lor, nu pentru a-i Înlocui, cum pretind, din nefericire, unii dintre contemporanii noștri. Plecând de la considerațiile de mai sus, cele trei direcții ale „științei literaturii”, nu pot exista decât Împreună. Teoreticianul, criticul și istoricul literar se Întâlnesc și uneori realizează adevărate minuni, cum o demonstrează „Istoria literaturii române de la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
peisajul naturii ocrotitoare sau participative. In genul liric se manifestă inovații prozodice și supremația subiectivismului, a pasiunii Înflăcărate, a fanteziei debordante. În epică, prezentarea eroilor excepționali, care acționează În Împrejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericirii acestuia În lume, constituie o preocupare majoră. Personajele romantice nu sunt dominate de rațiune, ci de imaginație și de sentimente. Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului ca proiecție subiectivă a spiritului uman, este o concepție preluată din lucrările filozofilor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deși nu era nici simbolist, nici tradiționalist, „Împrumutând din toate” (C. Ciopraga), se impunea prin geniul său ca unul din cei mai mari poeți ai vremii. El confirma aprecierea lui G. Călinescu, potrivit căruia, „la apariția geniului, școlile tac.” Din nefericire, azi, literaturii i se acordă o mai mică importanță decât dezbaterilor pe tema conceptelor insuficient definite, ori negate de cei care le-au pus În circulație. Revenind la conceptul de postmodernism, trebuie făcută precizarea că subiectul este foarte larg și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cele mai multe ori transformările au loc În câmpul ideologiilor de toate felurile, dar de cele mai multe ori sunt Învinuite schimbările survenite În concepțiile religioase și mai puțin În mutațiile produse În traiul de zi cu zi al indivizilor care compun societatea. Din nefericire, lumea aceasta nu este Întrebată dacă ceea ce se pune pe seama ei stă sub semnul normalității. Din pricina aceasta ea Înghite pe nemestecate toate teoriile, toate comentariile, toate contradicțiile filosofice, pentru că, niciodată o teorie nu exprimă un adevăr absolut, ci un punct
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]