9,132 matches
-
ține cursurile cu Eliade pe masă, fără a-l idolatriza. Deși îl critică pe Eliade, nu se dispensează de el, dimpotrivă, își riscă cariera, cum singur apreciază. Eliade este renegat la nivel internațional datorită trecutului său pe care și-l neagă, apartenența sa la ideile gardiste. Ceea ce face Idel este să demonstreze că Eliade nu este antisemit, dimpotrivă... Eliade atribuie spațiului românesc un spirit cosmic, în contradicție cu ortodoxia... spirit pe care îl regăsește și în scrierile sioniste. Apoi, când banii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
foarte avid de cunoaștere, de cercetare. Este un explorator împătimit al cogniției. Nu admite închiderea în nimic și nici fuga de ceva. Dimpotrivă, iese în întâmpinarea a tot ceea ce cultura oferă și face minunate exerciții de interdisciplinaritate. El nu-și neagă evreitatea. Dimpotrivă, și-o afirmă în repetate rânduri, cu candoare, cu umor, cu insistență. Credința lui de convertit nu apare fulgurant. Este rezultatul unor intense căutări, așteptări, incubații. Jurnalul fericirii păstrează multe întâlniri culturale ale intelectualului încă nebotezat cu creștinismul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
puțin peste 60 de ani) ca să nu suferi sau ca să nu-i împovărezi pe alții cu suferința ta, este sfâșietor, este fără speranță. A eluda astfel de reguli înseamnă a-i juca o festă demonului, a-l înfrunta. Creștinul nu neagă existența diavolului, ci o recunoaște ca fiind acea putere nevăzută care se opune lui Dumnezeu, însă necesară mântuirii. Și ce este mântuirea dacă nu experimentarea iubirii lui Dumnezeu, conștientizarea vieții veșnice, lupta pentru a te întâlni cu Cel Ce este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de la 1848 de la noi? Și ea a fost rezultatul unui act ideologic revoluționar, ce a anticipat multe din realizările istorice zise organice. Toate reformele României moderne au avut ca puncte de plecare acte de imitație și sincronizare ideologico-politică. Oricât ar nega acest fapt în mod profund irealist, utopic ideologia antiliberală, antidemocratică, antieuropeană, de extremă dreaptă, în frunte cu Nae Ionescu, scos inoportun și cu elogii neîntemeiate de la naftalină. Că s-au făcut și se pot face și erori, nu negăm. Că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar nega acest fapt în mod profund irealist, utopic ideologia antiliberală, antidemocratică, antieuropeană, de extremă dreaptă, în frunte cu Nae Ionescu, scos inoportun și cu elogii neîntemeiate de la naftalină. Că s-au făcut și se pot face și erori, nu negăm. Că pot interveni și corecții necesare, nu mai puțin. Dar fără o proiecție energică a unui ideal, cât mai bine studiat, nici o acțiune constructivă, regeneratoare, nu este posibilă. Deci, idei precise, idei precursoare, idei novatoare. Cât mai multe. Trebuie repetat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
funcționar literar și în instrument docil de propagandă. I s-au aruncat câteva avantaje materiale. Dar în schimb i s-au impus odiosul cult al personalității, omagii servile, teme și eroi pe linie, proiectul său creator personal i-a fost negat în esență. A fost constrâns mai ales la cei ce păstrau încă un reflex de independență la duplicitate și ipocrizie, la oportunism și cinism. Aceste ravagii au viciat aproape întreaga conștiință literară a țării. Ele sunt vizibile și azi cu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
n-a respins niciodată sistemul însuși, ca atare. Literatura sa poate fi deci clasată la rezistența anticomunistă doar în măsura în care Ceaușescu și clanul său reprezentau simbolul sistemului comunist. Dar nu mai mult. Dar cazul falșilor dizidenți și rezistenți? Nu se poate nega, de pildă, că Adrian Păunescu a publicat, înainte de 22 decembrie, unele poezii de rezistență, Analfabeților, de pildă. Poate fi socotit, totuși, un scriitor de rezistență, cum încearcă acum să pozeze? Evident că nu. Un gest izolat, calculat și mai ales
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
precizări în sensul de mai sus 4. Culegere semnificativă, în felul său, totuși, pentru întregul echivoc al întrebărilor și răspunsurilor. Ce se dădea cu o mână se lua cu alta. Noțiunea de rezistență culturală apăruse deja. Nu mai putea fi negată și respinsă. Dar nici acceptată integral și mai ales de toți comentatorii. De unde, multe oscilații și ambiguități, de formule dilatorii. Tendința aproape generală era de a turna cât mai multă apă în vin. Pe scurt, un concept foarte incomod și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
niciodată vreo șansă. Pentru simplul motiv că acceptarea lor ar fi reprezentat recunoașterea publică a fracționării, deci ruperea unității frontului ideologic, existența intolerabilă a grupurilor și aripelor în Partid etc. etc. Ceea ce regimul urmărea să anihileze și, mai ales, să nege cu orice preț, din rațiuni de pură propagandă. într-o altă formulare, mai nuanțată foarte apropiată de ceea ce se poate numi cultura alternativă aceeași teză reapare și sub forma: Rezistenței armate față de comunism din anii '50 i se poate adăuga
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sau de respingere într-un domeniu oarecare; 2) O atitudine, o poziție, o acțiune împotriva unui anumit curs al unor evenimente, acte, desfășurări de idei, etc. Reacțiunea, în acest sens, de abia acum devine într-adevăr și esențial negativă, contra. Negăm, de pildă, existența progresului (cum au făcut-o atâția gânditori); 3) O atitudine de conservare, apărare etc. a ordinii existente împotriva a tot ce o atacă, într-o direcție sau alta, de la dreapta sau de la stânga și, în sfârșit, 4
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a gândi. De unde, a doua concluzie (poate și mai iritantă pentru mulți decât prima): România opoziției nu este încă adaptată, mai mult: este, deocamdată cel puțin, total incapabilă să asimileze și să se adapteze la aceste schimbări radicale. Ea a negat în bloc întreaga perioadă comunistă dintre anii 1947-1989. Această contestare globală a realității a stat la baza marelui eșec persuasiv al opoziției românești. Mesajul n-a fost ilogic, dar a fost nerealist și ca urmare impopular (pp. 61-62). Analiza, pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nou cultură română poate camufla foarte bine în mândrie și tradiție națională, în apărarea independenței și suveranității naționale. Orice aliniere, impusă prin convenții, la standardele internaționale poate fi denunțată ca amestec în afacerile interne. întreg spiritul totalitar al comunismului este negat, în esență, de mentalitatea și politica supranațională a organismelor internaționale existente. De întreg spiritul de deschidere și liberă circulație al ideilor și persoanelor, de întreaga ideologie anticolectivistă, anticomunistă, antitotalitară, predominantă în vest și care pătrunde și la noi. Național comunismul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Procedăm, în ce ne privește, doar printr-un expedient total nedorit și în disperare de cauză. Dacă prestigiul criticii românești, de tip teoretic, de idei, este atât de mic, aceasta se datorește și faptului că impresionismul dominant a disprețuit, bagatelizat, negat radical orice altă orientare și cu atât mai mult teoria literară. Iar sucursalele sale din străinătate au făcut totul ca să oculteze astfel de apariții. Chiar și faptul că acest ansamblu de lucrări a fost conceput și a fost publicat în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Că el a produs un sistem de cadre și o nouă clasă, care nu cedează încă puterea, este foarte adevărat. Dar tot atât de adevărat este că circulația liberă a acestor scriitori cosmopoliți de intensificat cât mai mult posibil sfidează, sparge blocada, neagă în mod fundamental întreg sistemul de idei și practici totalitare comuniste. Ei poate nici nu-și dau seama cât de mult au ajutat, prin chiar simpla lor prezență (de mesajul cultural nici nu mai vorbesc) gândirea civică, liberă, antitotalitară din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
perfect aplicabilă acestei situații: nimeni în literatură, mai mult: nici o literatură din lume nu mai este, nu mai poate pretinde a fi, buricul pământului. Un prim punct câștigat, deci. Tradusă în termenii teoriei literaturii și ai literaturii comparate, această concepție neagă existența centrului literar unic. Deci exemplar, canonic, model absolut etc. Decolonizarea înseamnă policentrism cultural și literar. Nu ar trebui să mai existe literaturi majore și minore, centre absolute și periferii obscure, pentru a traduce aproape cuvânt cu cuvânt pe Armando
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și nici măcar parțial) cu ale lui Sorin Antohi. Lucrarea s-a elaborat succesiv, și cam în zig-zag, prin comenzi ocazionale (participări la congrese, colocvii, volume omagiale etc.), ilustrând pe un plan și o anume formă de mondenitate intelectuală. Imposibil să negăm, să refuzăm și o astfel de activitate și participare culturală. Dar riscul împrăștierii se cere nu mai puțin semnalat cu claritate. El există în mod incontestabil. Și se dovedește cu atât mai mare în cultura actuală unde, pe de o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
vorba, mai întâi, de o circulație, așa zicând, în circuit închis. Ierarhia nu are valabilitate și eficiență decât în interiorul unei ordini totalitare, bine specificate, respectiv țări socialiste, partide etc. în al doilea rând, caracterul său este dogmatic și deci represiv. Neagă și tinde să distrugă întregul sistem de valori nu numai ce i se opune direct, dar care se vrea doar paralel, marginal, deci liber și independent. Cu alte cuvinte, valorile oficiale neagă în mod radical teoretic și practic totalitatea valorilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rând, caracterul său este dogmatic și deci represiv. Neagă și tinde să distrugă întregul sistem de valori nu numai ce i se opune direct, dar care se vrea doar paralel, marginal, deci liber și independent. Cu alte cuvinte, valorile oficiale neagă în mod radical teoretic și practic totalitatea valorilor autentice. Heteronimia lor este imperativă, abuzivă și represivă, expresie directă a statului polițist în domeniul cultural. Teoria valorilor pure pare o aberație scandaloasă și intolerabilă. Ceea ce un sociolog român, uitat pe nedrept
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fost și mai numeroase. Le am evocat anterior, cu mai multe detalii. Deși nu se poate pune, în nici un caz, semnul egalității integrale între soarta culturii alternative într-un regim liberal și totalitar, unele identități de substanță nu pot fi negate. Totul decurge din posibilitatea definirii și manipulării, în toate sensurile, a libertății teoretice și practice. Ea poate fi invocată din toate direcțiile. Toți cei care contestau și contestă, de pildă, societatea de consum occidentală, the affluent society, de tipul hippy
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sunt stocate, aliniate, nivelate, egalizate. Deci, chemate la ordine, disciplinate, extirpate de orice agresivitate și violență practică de tip contestatar-politic. Blestem sau situație riguros obiectivă, cum ne place să credem? Păcat originar, ereditar, ori alternativă inevitabilă? Este foarte greu să negi existența sau să condamni radical și definitiv și astfel de împrejurări. Cine n-a fost ca să folosim și noi o astfel de expresie existențialistă în situație poate fi absolutist și inclement în judecățile sale definitive. Ele nu pot fi decât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
noastre interioare. Individualism nu colectivism Două condiții prealabile, elementare, dar fundamentale, se cer îndeplinite. Dintre acestea, cea dintâi este, în mod indiscutabil, primatul valorilor individuale și personaliste asupra valorilor colectiviste de orice tip: familie, sat, comunitate, clasă, etnie etc. Nu negăm, în nici un caz, realitatea și funcționalitatea și a unor astfel de structuri. Ceea ce contestăm cu toată tăria este doar primatul, mitizarea, idealizarea și manipularea lor exclusivistă. Respectiv, orice formă de cultură închisă asupra celei deschise; orice formă de cultură tradițională
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în Le mot sablier (1984), probabil cea mai bună carte a sa. Un scriitor se poate salva, emigra, realiza într-o altă limbă. Cazurile sunt frecvente. Dar o întreagă literatură nu poate, totuși, să plece. Poate fi ea condamnată, refuzată, negată în bloc, doar pentru că își păstrează condiția sa lingvistică, istorică și organică? O concluzie ar fi că o limbă trebuie cultivată, în continuare, în mod natural, fără nici o preocupare imediată de receptare internațională. Ea vine sau nu vine. Traduceri? Cât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
anexare a unor teritorii cheie din Persia și Turcia asiatica; nici de Finlanda și încartiruirea Rusiei aproape în suburbiile capitalei Suediei nu spunem nimic. Dar să ne limităm la Polonia și la spațiul dunărean până la Dardanele, s-ar putea oare nega că acum 20 de ani Imperiul Rusiei nu era nici pe jumătate european, în vreme ce acum aproape jumătate din Europa e rusească? Nu este nici o minte sănătoasă în Europa, care să privească cu satisfacție la această imensă și rapidă creștere a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
și de capitanul englez Vyner. Colquhoun redă și „vânătoarea” de revoluționari pașoptiști în care se lansaseră austriecii. El îl adăostește pe revoluționarul ungur Berczenczey, prilejuind un schimb de note diplomatice între Buol și Westmoreland, ambasadorul Angliei la Viena. Deși Colquhoun neagă implicarea sa în acest caz, el recunoaște că ar fi avut contacte cu această persoan. în octombrie 1855 Colquhoun ajută un alt revolutionar ungur, Istvan Türr. Acesta stătea la sudul Dunării, de unde o dată la două zile trecea la Giurgiu, unde
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
insulinei exogene) sau a autoanticorpilor anti-insulinici (produși împotriva propriei insuline, devenită imunogenă din motive necunoscute) poate explica unele hipoglicemii, prin mecanismele care sunt descrise pe larg în alte capitole; -un titru de anticorpi insulinici crescuți, la pacienții cu hipoglicemie, care neagă administrarea exogenă de insulină, poate sugera sindromul hipoglicemic prin administrare secretă sau nemărturisită de insulină (1). Întrucât metodele de determinare a insulinei plasmatice utilizează un antiser care reacționează și cu anticorpii anti-insulinici, în prezența acestora valorile IRI pot fi mult
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]