7,693 matches
-
la subsol se aflau 15 pivnițe boltite, la parter existau 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucătarii și un tunel în care încăpeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeți. În curtea interioară există o cafenea și o mică grădină cu fântână arteziana. Între fațadă dinspre Dâmbovița și rău se costruise un chei de piatră, lat de peste un metru. Mai tarziu, după ce Dâmbovița a fost canalizata pentru deschiderea Halei de
Hanul Manuc () [Corola-website/Science/302062_a_303391]
-
influențeze pe rege cu aceste idei noi. A fost criticată pentru luxul pe care l-a expus. Oficial, marchiza stătea la etajul doi al Palatului Versailles într-un apartament mic însă confortabil. Acolo ea a organizat mese pentru rege, cu oaspeți aleși, departe de fastul și eticheta Curții. Regele, care aprecia stilul de viață burghez mai mult decât strămoșul său Ludovic al XIV-lea, descoperea în apartamentul privat al marchizei de Pompadour, situat deasupra propriul său birou și a dormitorului, intimitatea
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Vasilescu la „Alhambra” și apoi la „Gioconda”, unde lansează zeci de cântece, care s-au bucurat de mare popularitate până în ziua de azi. În 1946, la barul-gradină „Arizona”, s-a introdus ultima noutate tehnică, microfonul. Într-o seară vine ca oaspete marele violonist Yehudi Menuhin. Gică Petrescu i-a cântat șansonete, șlagăre americane, dar... l-a entuziasmat și emoționat cu cântecele "La margine de București", "Suflet candriu de papugiu" și "Costică, Costică". Menuhin l-a bisat îndelung, așa că acesta i-a
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
făcut de propaganda nazistă a fost extrem de „sofisticat” în regizare, întrucât au fost create tot felul de clădiri, inclusiv magazine și cafenele false, pentru a sugera că evreii locuiesc într-un confort relativ față de situația existentă de război generalizat european. Oaspeților li s-a oferit până și un spectacol de operă pentru copii, "Brundibar", scrisă de unul dintre deținuți, Hans Krása. Pregătirea vizitei Crucii Roșii din iunie a fost îndelung regizată și continuu îmbunătățită. Minciuna sfruntată a propagandei naziste a dat
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
inscripția "Casa Centrală a Armatei". După 1989, aceasta a fost înlocuită cu inscripția "Cercul Militar Național". Legea 346 din 21 iulie 2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, prevede, între altele: O impresionantă scară din marmură, în dublă pantă, conduce oaspeții către etajul al doilea și către sălile de recepție. Scările de acest tip nu sunt doar simple elemente de legătură, ci sunt gândite ca parte din regia unui ceremonial. Pe durata parcurgerii sale, vizitatorul are prilejul să vină în contact
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
este o clădire istorică din localitatea Mogoșoaia, județul Ilfov, România, aflată la circa 15 km de centrul orașului București. Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea pământul pe care a fost construit. a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 119 de ani, trecând
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
hramul "Înălțarea Domnului" și a fost cunoscută sub numele de "Galata din deal") a început în 1583. Tot atunci au fost construite și alte clădiri cu destinație monahală: corpul de chilii pentru adăpostirea călugărilor, stăreția, trapeza și arhondaricul pentru cazarea oaspeților. Domnitorul a înzestrat mănăstirea cu sate și domenii, dăruindu-i acesteia valoroase odoare, obiecte de cult și veșminte, astfel că mănăstirea a ajuns a fi ""întru mare pohvală și cu multă cinste, mergându toți domnii în acea svântă dumnedzăiască mănăstire
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
clădire foarte frumoasă, iar lăcașul milosârdiei dumnezeiești e clădit minunat; când patriarhul sosește în Țara Volohă, se așază în acea mănăstire"". Câțiva ani mai târziu, patriarhul Antiohiei, Macarios al III-lea Zaim, a asistat la liturghia din biserica mănăstirii în calitate de oaspete al domnitorului Vasile Lupu (1634-1653). Această vizită a fost prezentată de arhidiaconul Paul de Alep în însemnările sale, acesta lăudând slujba religioasă. În anul 1735, a fost construit zidul de incintă care înconjoară actualmente Mănăstirea Galata de către egumenul Nectarie, cu
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
spre deosebire de stângiști și de sovietici. El a spus că în Kissinger nu avea încredere, deși consilierul pe probleme de securitate națională a spus despre întrevedere că a fost o „întâlnire cu istoria”. S-a ținut un banchet oficial în cinstea oaspeților prezidențiali la . A doua zi, Nixon s-a întâlnit cu Ciu; prin comunicatul comun de după întâlnire, Taiwanul a fost recunoscut ca parte a Chinei, iar problema reunificării a fost abordată în speranța unei soluții pașnice. În afara întrevederilor oficiale, Nixon a
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
încăpere, într-un fel de dulapuri. Vara toată casa rămânea deschisă în permanență. Podeaua era acoperită cu rogojini groase făcute din pai de orez - numite "tatami", așezate una lângă alta. Fiecare locuință nobilă avea o încăperea în care erau primiți oaspeții. Casa japoneză n-avea mobile fixe, nici paturi, mese, scaune sau dulapuri. Mâncarea era servită pe măsuțe joase sau pe tăvi de lac. Locul scaunelor era ținut de perne rotunde de pai. Se dormea pe saltele subțiri sau pe cuverturi
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
camere, săli și galerii erau încălzite la o temperatură atât de înaltă încât atunci când afară erau mai puțin de zero grade, în interior înfloreau plante exotice, în timp ce iluminatul strălucitor dădea camerelor o lumină apropiată de cea din zilele de vară. Oaspeții de la evenimentele ceremoniale și de stat trebuiau să urmeze un traseu pentru procesiuni, ajungând în curtea palatului pe sub arcada centrală a fațadei sudice și intrând apoi în palat prin intrarea de stat (numită uneori intrarea ambasadorilor) "(38)". Ei treceau apoi
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
unei podele între sala de mese și subsol nici nu a mai contat. Încărcătura explozivă urma să fie detonată în seara zilei de 5/17 februarie 1880, când țarul și familia imperială luau cina. Din fericire pentru Romanovi, sosirea unui oaspete de la Berlin a fost amânată, iar cina a fost amânată pentru prima dată în ultimii ani. Bomba a explodat exact când familia imperială își părăsea apartamentele pentru a merge în sala de mese. Atât de mare a fost explozia încât
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
palat, asasinul lui Banco îl informează pe Macbeth că misiunea a fost îndeplinită. Toată lumea se simte bine, mai putin proaspătul înscăunat Macbeth, care este urmărit de fantomă lui Banco. Îngrozit de imaginea celui ucis, noul rege reușește să-și contrarieze oaspeții prin comportamentul bizar. El decide să consulte vrăjitoarele pentru a afla ce-i mai rezervă viitorul. Vrăjitoarele se întâlnesc din nou pentru a profeți. Spiritele invocate de ele îi spun lui Macbeth că „Nici un om născut din femeie nu te
Macbeth () [Corola-website/Science/304537_a_305866]
-
muzician german, Friedrich von Flotow (1812-1888) l-a scos până la urmă din încurcătură, oferindu-i posibilitatea să participe alături de el la concertele din saloanele plutocrației pariziene. Datorită virtuozității la violoncel și ușurinței cu care compunea romanțe, Offenbach a devenit un oaspete agreat în salonul contesei Bertin de Vaux. Frecventarea acestui salon, care se bucura de un bun renume în lumea elitelor muzicale, i-a înlesnit lansarea ca violoncelist, la nouăsprezece ani. Primul concert în public l-a susținut alături de Jules, în
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
istorice. După ce a trăit câțiva ani la München și a fost, în anii 1858 - 1859, bibliotecar al Prințului Egon von Fürstenberg la Donaueschingen, Scheffel se îmbolnăvește în 1860. A stat pentru o anumită vreme la Meersburg, pe malul lacului Constanța, oaspete al baronului Joseph von Lassberg, iar apoi, la castelul Wartburg, din Turingia, oaspete al marelui duce Karl Alexander von Sachsen-Weimar. Scheffel s-a stabilit apoi în orașul său natal, Karlsruhe. În 1864 s-a căsătorit cu Caroline Freiin von Malzen
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
1858 - 1859, bibliotecar al Prințului Egon von Fürstenberg la Donaueschingen, Scheffel se îmbolnăvește în 1860. A stat pentru o anumită vreme la Meersburg, pe malul lacului Constanța, oaspete al baronului Joseph von Lassberg, iar apoi, la castelul Wartburg, din Turingia, oaspete al marelui duce Karl Alexander von Sachsen-Weimar. Scheffel s-a stabilit apoi în orașul său natal, Karlsruhe. În 1864 s-a căsătorit cu Caroline Freiin von Malzen (1834 - 1904), fiica ambasadorului Bavariei la curtea din Baden. Căsătoria a avut loc
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
de război și încă alți zece ani de peripeții în drumul său de reîntoarcere pe mica insulă Itaca. După multe aventuri, acesta ajunge acasă îmbrăcat ca un cerșetor, nefiind recunoscut de pețitorii soției lui credincioase, Penelopa. Aceasta primise veste de la oaspeți despre moartea lui Ulise, fiind asaltată de pețitori. Penelopa opune rezistență pețitorilor, refuzând să se recăsătorească, fiind sprijinită în aceasta de Telemah, fiul lui Ulise. Pentru a crea o atmosferă încordată, Homer recurge la un complex de istorisiri paralele, cu
Odiseea () [Corola-website/Science/304624_a_305953]
-
anume "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Atât Istrati, cât și Sahia au fost simpatizanți ai socialismului și comunismului, dar Sahia era un naiv care nu a perceput că realitatea vieții cetățenilor sovietici nu era ce li se arăta oaspeților străini în URSS. Cu un an înainte de deces, el se înscrie în Partidul Comunist Român (PCR). A murit la numai 29 de ani ca urmare a unei tuberculoze netratate. În 1946, după preluarea puterii politice în România, PCR l-a
Alexandru Sahia () [Corola-website/Science/304642_a_305971]
-
nu au vrut să împartă puterea cu Nicolai. A fost în special cazul generalului Anton Denikin. Marele duce Nicolai și soția sa au fugit din Rusia la bordul cuirasatului britanic HMS "Marlborough". După ce a stat o vreme în Genova ca oaspete al regelui Italiei Victor Emanuel (care-i era și cumnat), marele duce Nicolai și soția sa s-au mutat într-o mică casă de țară la Choigny, 35 de kilometri de Paris. Era păzit 24 de ore de poliția secretă
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
al exploziilor solare. Vreme de 30 ani ei și-au perfecționat tehnicile de cercetare pe care le-au inițiat în anul 1967. Ramaty a fost principalul cercetător în cadrul a patru inițiative ale NAȘĂ bazate pe teorie, si a fost cercetător oaspete în mai mult misiuni științifice spațiale. Pe parcursul anilor 1970-1980 interpretările date de Ramaty datelor cu prvire la radiațiile gamma obținute din misiunile COS-B, SAS și HEAU-C au călăuzit dezvoltarea Observatorului de radiații gamma Compton. Lui Ramaty i se datorează în
Reuven Ramaty () [Corola-website/Science/303508_a_304837]
-
ne-am simți grozav împreună.” În 2009 a avut o apariție cu clienții Flo Rida și au scos un nou album,ROOTS,care a fost lansat pe 31 martie,2009.Piesă este intitulată "Jump".Furtado a avut,de asemenea,un oaspete pe Divine Brown Cronici de Dragoste,co-scris și cântat pe fundalul piesei "ochelari de soare".La începutul lunii martie,un cântec numit "Gotta Know",a avut scurgeri pe internet și a fost declarată ca fiind a lui Nelly.Ca răspuns
Nelly Furtado () [Corola-website/Science/303505_a_304834]
-
debarcat la Southampton, de acolo a mers la Portsmouth și apoi la Londra (11 aprilie), fiind de fiecare dată primit cu entuziasm, aproape triumfal ( la Londra). A fost primit de cele mai înalte autorități publice, primari, aristocrați, lorzi. A fost oaspetele iar primarul l-a făcut cetățean de onoare. Acest entuziasm a fost împărtășit de toată lumea cu excepția părților celor mai conservatoare ale societății, regina Victoria declarând că: „Onest, dezinteresat și curajos, cu siguranță este Garibaldi, dar este un lider revoluționar.” Pe
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
-lea Înecatul, Vlad al VII-lea Vintilă și nu în ultimul rând Radu cel Mare și Neagoe Basarab. Acesta din urmă a ridicat aici Biserica Sf. Nicolae, chilii, trapeza (sala de mese), pivnița, brutăria, bucătăria, hambarul, bolnița, arhondaricul (pentru primirea oaspeților) și alte construcții, a acoperit biserica cu plumb și i-a pus geamuri, a construit port întărit cu zid și a numit Cutlumușul „Lavra cea Mare” a Țării Românești. Au contribuit, de asemenea, Elisabeta Movilă si Gavril Movilă, urmați de
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
lemnului și a pietrii de Albești, olăria, fierăria etc. O bucătărie țărănească, smulsă parcă din pânzele lui Grigorescu și Luchian; casa mică sau camera de lucru, semănată cu obiecte de tors și țesut, și, alături, casa mare sau casa de oaspeți, amândouă având pereții îmbrăcați cu scoare în vărgi, chilimuri și zavestre în romburi, meșterit colorate, cu ștergare la ferestre, paturi largi acoperite cu poclade mițoase, refac un întreg tablou de viață. La etaj, obiecte de ceramică musceleană, lucrate la Costești
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
10 clopote: cel mai mare avea 120 puduri și respectiv: 64 puduri; 20 puduri; 8 puduri; 5 puduri; 5,30 puduri; 1,15 puduri și un clopot de 8,23 puduri. De asemenea, Ieromonahul Erax a zidit un arhondaric pentru oaspeți. Începînd cu 6 aprilie 1905 la conducerea mănăstirii a ajuns egumenul Ioachim. La 21 mai 1906 acesta este ridicat la treapta de arhimandrit și decorat cu ordinul “Împăratul Alexandru” clasa III. El a condus mănăstirea timp de 13 ani. Între
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]