8,125 matches
-
ucraineancă. Are în jur de 50 de ani. Am început să vorbim în stația de autobuz și m-a întrebat de cât timp sunt aici. Spun că de un an și jumătate. — Puțin! Eu am nouă ani de Italia. Am obosit! — Cum, nouă ani? Cel puțin ai familia cu tine? — Da, am un băiat cu nora aici. Dar am și-acasă un băiat, o noră și doi nepoți. Nu mai pot. N-ajung banii niciodată. Avem copii, ei au la rândul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
muncă. Cum să plătească o îngrijitoare pentru tata, cum să-i ia medicamente? E chin pentru sufletul tuturor. O româncă mi-a povestit că bunica ei era paralizată; au făcut toți ce au putut timp de nouă ani. Apoi au obosit! Au închis-o într-o bucătărie de vară și fiul ei a lăsat-o să moară de foame și de sete. Bătrâna gemea și bolborosea, dar nimeni nu a deschis ușa. E vina fiului? Și a mai cui? Scrisoarea 35
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
știi, vorba aia, toți pentru unul și unul pentru toți! Ei bine, a părăsi țara și a pleca să muncești în altă parte nu e o trădare? Mă întreb câți români destoinici or fi plecat! Pentru că leneșii nu rezistă aici, obosesc repede să lupte. La un moment dat, cu ani în urmă, făceam o socoteală, la două din trei case de la țară era cineva plecat. La oraș procentul era mai mic, cam una din trei case, dar orășenii mai puteau munci
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
datoare, datoare... Nici nu le mai deschideam, oricum nu puteam face nimic. Mi se făcea somn la fiecare sfert de oră, căscam mereu și nu eram în stare să fac nimic. Doar gândul de a mă ridica în picioare mă obosea. În timpul ăsta eram bombardată de infor mații despre Italia, eram împinsă spre drumul ăsta, mi se căuta loc muncă, mi se căutau bani de drum. Mult mai târziu, când primeam vești rele de acasă sau când mi se reproșa ceva
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lăsa condusă de nimeni!” M-am temut, pentru că ochii ei mă sfredeleau. Al doilea loc de muncă oferit a fost pentru o... „stafidă”. Avea 94 de ani, fata ei - 75 de ani - nu mai putea s-o îngri jească și obosise. M-am trezit în casa lor: — Uite-o pe mama! — Unde? — Uite, în fotoliu! Crede-mă, la 94 de ani era atât de uscată, de neagră și de mică, încât nu se vedea că ar fi cineva în fotoliu. O
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mi-a arătat pe ecran toată oferta de cărți scrise de autoare. — Le-am citit pe toate! Ceva scris de curând nu aveți? M-a privit. — Ce naționalitate ești? m-a întrebat. — Sunt româncă. — Complimente! Scrisoarea 145 Draga mea, Am obosit. De-o viață de trudă. Mi-aș dori să am măcar două zile ale mele, să stau la o pen siune modestă pe malul unui lac, să am cu mine două cărți și ceva dulciuri. Îmi amintesc că pe la 16
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ocazia doar de vreo patru ori să mă odihnesc câteva zile. În concedii văruiam sau spălam covoare, prășeam în grădină sau puneam zarzava turi. Nu-mi pare rău, sunt o persoană care suferă dacă nu este utilă, atât c-am obosit. De când n-ai mai privit norii? Scrisoarea 146 Am descoperit de curând că Nino nu putea nutri afecțiune sau atașament. Ceea ce eu consideram că este grijă pentru persoana mea era de fapt pentru el însuși. Exemplu: dacă eu nu veneam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
acolo mi se îndreaptă gândurile. Uite, de exemplu, pe terasă am un ghiveci în care vara tre cută am avut doi ardei grași. Desigur, ar fi nevoie de mine acasă, mama e bătrână și nu mai poate plivi plantele. Mă obosesc furnicuțele. Italia este o țară minunată, datorită ei trăiesc și muncesc. România este însă în sângele meu, bunica și tatăl meu sunt înmormântați acolo, puii mei vor să mă-ntorc să le fac ciorbică. Tulpinile uscate ale celor doi ardei
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ceilalți. De prieteni... De când n ai invitat un prieten sau o prie tenă acasă? Nu mă refer la întâlniri de afaceri, la discuții de comun interes. Mă refer la simpla plăcere de a sta în compa nia unui prieten. Suntem obosiți, sărăciți sufletește... Dar cred că dacă am putea ieși din „ghemul” nostru ne-am simți mai puțin siguri în țara și în lumea asta! Scrisoarea 176 O victorie povestită în amănunt nu mai știi cum s o deose bești de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nenumărate lucruri frivole; societatea acestor oameni îi este comodă, pentru că îl scapă de gânduri; dar nu-l pot salva de un plictis pro fund, care îi trezește o nevoie imperioasă de a participa la treburi importante. Treburile acestea nu-l obosesc, pentru că nu se lasă stăpânit de ele pe de-a-ntregul; rar se întâmplă să-și lase cuprins tot sufletul de ceva. Vede lucrurile de sus, adesea corect; vede adevărat, dar acțio nează fără forță. Suferă de un fel de moliciune
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
gusturi, trecătoare, care îl dominau adesea pe acesta. Cu aceste prilejuri, Benjamin voia să rupă; atunci ea se lega de el mai puternic decât oricând și, după scene înspăimântătoare, se împăcau. Pentru a defini această situație spunea el că era obosit de a fi mereu necesar și niciodată suficient. A sperat îndelung să se căsătorească cu Doamna de Staël. Vanitatea și interesul îl îndemnau la asta tot atât cât și sentimentele, însă ea refuza cu încăpățânare. Pretindea să-l țină legat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pe la barierea Puieștiului ... și negăsind nici o ocazie (căruță, mașină), am pornit-o voinicește pe jos în speranța că mă va ajunge ceva din urmă. Deșartă speranță ... Circulația rutieră era pe atunci foarte anemică, neorganizată. Am ajuns acasă pe la miezul nopții ... obosit frânt ... dar mulțumit că de acum înainte voi fi în mijlocul familiei și al consătenilor mei ... Chiar de a doua zi am intrat din plin în treburile gospodărești și câmpenești, pentru a o lăsa pe mama doar cu treburile casei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
inexplicabil. Unii autori se aventurează în efuziuni lirice, alunecă în poezie, visare, compătimirea personajului, atragerea lectorului în emoție. Există pagini care aduc nostalgie, duioșie, compasiune, în proza Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru sensibilitatea unui lector obosit de mistere, descifrări ingenioase și victorii intelectuale. Ishiguro e un autor hipersensibil. Până și ironicul Barnes are un roman de participare afectivă (Staring at the Sun). Naratorul prin excelență Graham Swift se scufundă din vreme-n vreme în sufletul eroului
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și el până când reușise la concurs. După ce i se promiseseră câte și mai câte, la sfârșitul studiilor, a fost trimis ca muncitor la uzinele Astra, lângă Brașov. Băiatul acela era un om primitiv, dar citise mult, prea mult, ceea ce-l obosise. Avea o cultură de autodidact. Muncise în uzină și spunea că muncitorii urau regimul comunist. Când acesta a vrut să-și creeze intelighenția, au văzut că el avea școală și, din muncitor, devenise student muncitor. Dar și acolo era o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
constă în preluarea necritică a unor judecăți de valoare fără acoperire în textul articolelor: "Publicistica eminesciană, pe cât este de "citată", blamată sau înălțată, pe atât este, în fapt, de puțin cunoscută pe text și în context. Mai nimeni nu se obosește a o citi, dar mai toți sunt gata a apela la idei primite de-a gata, vehiculate în perioada interbelică sub o anumită grilă ideologică, grilă schimbată în anii stăpânirii bolșevice. Din păcate, în ambele cazuri, fără apelul responsabil la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în care ne aflăm o rază din vremea lui Mircea cel Bătrân și a lui Ștefan cel Sfânt, pe noi ne-ajunge încă amintirea lui Mateiu Basarab..." 270. Termen de raportare pentru prezent, trecutul istoric trezește admirația gazetarului care nu obosește în a o exprima în paginile de ziar. Conștient însă de imposibilitatea întoarcerii vechilor stări de lucruri, jurnalistul notează în 9 decembrie 1882: "Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta la care se mărginește
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Mașek, acest proces implică “o judecată de valoare ... aceea că naivitatea, ca stare de spirit, nu reprezintă o deficiență, o formă de retrogresiune sau de dezvoltare Întîrziată, ci un dar și o vocație, un “atavism” ce readuce În civilizația noastră obosită de fățărnicie, de convenții și norme artificiale, ceva din spontaneitatea și sinceritatea originară a comuniunii omului cu lumea și cu semenii săi” (4, pag. 22). Anatole Jakovsky, care inițial era un critic al picturii abstracte, devenea din 1942 (cînd l-
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
două tipuri de roboți operatori: sistemul DaVinci și sistemul Zeus, cu care poate fi executată o paletă largă de intervenții chirurgicale, proceduri specifice chirurgiei cardiace, toracice, generale, ginecologice sau ortopedice. Principiul operator constă în efectuarea de către „brațele robotului, care nu obosesc”, a timpilor operatori, prin transmisie de la sistemul central de comandă reprezentat de consola de control, la care chirurgul execută mișcările cu ajutorul unor manete, ținând cont de tridimensionalitatea câmpului operator. În chirurgia cardiacă coronariană, robotul operator recoltează și pregătește grefele și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91938_a_92433]
-
Ca un împărat, ca un împărat De la Dumnezeu cel sfânt și binecuvântat. Bucur Și iată, și iată, că vine-ncoronat cu flori ca o mireasă. Anul Nou Eu sunt Anul nou vestit De lume foarte dorit (bis). Ah! Ce îngozitor am obosit până am ajuns pe acest pământ, căci Dumenzeu din ceruri m-a trimis pe Anul Vechi să-l găsesc și de pe acest pământ să-l gonesc. - Bună ziua (seara) veterane. Anul vechi - Mare viteaz căpitane. Anul Nou - Tu ești Mircea sau
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de mătasă. * Fiecare vres se cântă de două ori. ** Se va indica numele gazdei colindului. Deschide ușa, creștine Deschide ușa, creștine Deschide ușa, creștine Ca venim din nou la tine. Ca venim din nou la tine Drumu-i lung și-am obosit De departe am venit. Și la Bethleem am fost Unde s-a născut Hristos. Și-am văzut și pe-a Sa Mamă Pe care Maria-o cheamă. Cum umbla din casă-n casă Ca pe Fiul Sfânt să-L nască
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
păstorii, după ce l-au adorat pe Isus, și-au luat rămas bun de la Maria și Iosif, lupul consideră că i-a sosit timpul. Așteptă până adormiră Maria și Iosif. Grijile pe care le avuseră și bucuria pentru copilul primit îi obosiseră nespus. “Cu atât mai bine, spuse lupul, voi începe cu pruncul”. Se furișă încet în staul, întrucăt nimeni nu observă venirea lui în afară de copil. Pruncul se uită cu drag la lupul venit liniștit lângă iesle. Acesta avea gura larg deschisă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
vieții, n-o mai strângi. De ce? De ce așa degrabă se stinge lampa ta, De ce nici c-o ispită tu nu mai poți lupta, De ce la rugăciune te-ndemni mereu mai rar, De ce la dărnicie ajungi tot mai avar, De ce îți obosești răbdarea prea curând, De ce nu ți-e cuvântul și duhul tău mai blând, De ce nu ai putere vrăjmașii a-ți iubi, De ce slăbești râvna cu fiecare zi? De ce tot mai în urmă rămâi de frații tăi, De ce ți-e tot
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
un film obiectiv și respectuos față de toate contradicțiile gândirii autonome, un expozeu de idei în care cititorul intră ca într-un bazar oriental să-și aleagă o concepție despre cultură. Astfel de cărți foarte erudite, uneori, cu aspectul colecțiilor filatelice, obosesc și lasă un gust amar fiindcă deschid toate perspectivele și nu ajung la nici o concluzie. Ele fac parte dintr-un anume fel de a practica știința, recapitulând toate erorile ce s-au spus în cutare chestiune pentru ca ea să rămână
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ca un împărat, ca un împărat De la Dumnezeu cel sfânt și binecuvântat. Bucur Și iată, și iată, că vine-ncoronat cu flori ca o mireasă. Anul Nou Eu sunt Anul nou vestit De lume foarte dorit (bis). Ah! Ce îngozitor am obosit până am ajuns pe acest pământ, căci Dumenzeu din ceruri m-a trimis pe Anul Vechi să-l găsesc și de pe acest pământ să-l gonesc. - Bună ziua (seara) veterane. Anul vechi - Mare viteaz căpitane. Anul Nou - Tu ești Mircea sau
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
de mătasă. * Fiecare vres se cântă de două ori. ** Se va indica numele gazdei colindului. Deschide ușa, creștine Deschide ușa, creștine Deschide ușa, creștine Ca venim din nou la tine. Ca venim din nou la tine Drumu-i lung și-am obosit De departe am venit. Și la Bethleem am fost Unde s-a născut Hristos. Și-am văzut și pe-a Sa Mamă Pe care Maria-o cheamă. Cum umbla din casă-n casă Ca pe Fiul Sfânt să-L nască
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]