8,628 matches
-
te rugăm! Atunci haidem să ieșim în grădină. Acolo am pregătit tot. În timp ce toate trei ies din casa albă, desprinsă parcă dintr-un basm, ținându-se de mână, Adela ridică privirea spre bunica ei: Dar unde au crescut ei? În timp ce pășesc agale prin micuța grădină plină de flori și miresme deosebite, înconjurată de copaci bătrâni, doamna Hagiaturian începe să vorbească domol, acompaniată de ciripitul vesel al unor păsărele: Oh, cum să vă spun? A fost odată ca niciodată, o țară frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dovedit foarte repede că structurile occidentale nu aveau de gând să accepte Rusia cu brațele deschise, ceea ce era mai grav. Poate că ar fi existat un loc pentru alte țări, dar nu pentru Rusia. În N.A.T.O., Rusia nu putea păși pragul anticamerei amenajate sub formă de C.C.N.A., care s-a dovedit a fi o formațiune instituțională secundară. De aici, atitudinea Rusiei față de extinderea N.A.T.O., motivată atât prin efortul Moscovei de a opri „occidentalizareă’ definitivă a foștilor săi aliați din
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
o perseverență diabolică în mediocritate. Elevii care sunt nevoiți să comenteze, la bacalaureat, textele domnului Tismăneanu și, vorba lui Nichita Stănescu, considerațiile despre clasici ale lui Pistil Pistilovici (publicist daco-român obscur și agramat) au de ce să deteste literatura română și, pășind în viață, să încerce să nu mai audă de ea. - Am citit undeva o întâmplare amuzantă din cariera de... părinte a unui reputat critic și teoretician al literaturii. Aflat în situația de a-și ajuta copiii în pregătirea lucrărilor de
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
cu care mi-am cumpărat o cameră digitală. Simțeam că ceea ce-mi dorisem de ani și ani de zile se împlinea. Au urmat apoi prima ieșire din pădure cu aparatul, imaginile de pe ecran, primele fotografii ale locurilor în care pășisem doar cu vreo oră înainte. Apoi au urmat primele fotografii ale unor momente deosebite ce m-au făcut să simt că fotografia este un limbaj mai pur, în care adevărul se dezvăluie și de care o metafizică postmodernă are nevoie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
Moldovei alîm îndoit pe bucatele noastre, Măria Sa plecând către poftă și porunca (? ) Măriei Sale hanului și sfătuindu-se la aceasta și cu ai săi boieri ai Moldovei, într-acest chip au dat răspuns, zicînd: precum pentru pășunea dobitoacelor de-om cumva păși noi peste legăturile și așezământul ce se însemnează mai jos, nici un ceas să nu ne lase dobitoacele pe locurile Moldovei să le pășunăm; așijderea și dobitoacele noastre să aibă a se pășuna numai pe acele părți de loc care ne-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
le pășunăm; așijderea și dobitoacele noastre să aibă a se pășuna numai pe acele părți de loc care ne-ar arăta domnealui sărdarul și dumnealui căpitanul de codru și afară din cuvântul acestor boieri a Măriei Sale nici un pas să nu pășim, nici să facem cât de puțină supărare cuiva, nici să cutezăm a face pe pământul Moldovei lăcaș au sălaș pentru păstorii noștri, ce numai să aibă a-și purta păstorii noștri după obiceiul lor câte o oba în care; iară
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în hoget atâta primește și Măria Sa să ia de la noi. Pentru care și noi ne-am apucat ca să dăm deplin precum însemnează în hoget, toate deplin fără nici o pricină și preget, și afară din hotarul acesta la nimică să nu pășim, nici cîtu-i o palmă de loc, nici prin dobitoacele noastre să nu avem a supune și a tăinui dobitoacele răielii sau a neguțitorilor. Și dintr-aceste legături, din toate câte s-au pomenit mai sus, de-om păși cât de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să nu pășim, nici cîtu-i o palmă de loc, nici prin dobitoacele noastre să nu avem a supune și a tăinui dobitoacele răielii sau a neguțitorilor. Și dintr-aceste legături, din toate câte s-au pomenit mai sus, de-om păși cât de puțin și de n-am păzi aceste legături toate, să aibă voie Măria Sa a ne scoate toate dobitoacele afară de pe locul Moldovei. Deci într-acest chip ca acela ce ne este nouă în folos după bună și înaltă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
divanului Măriei Sale noi toți am primit această legătură și acest răspuns ce ni l-au dat despre partea Măriei Sale Domnului Moldovei și toate le-am primit noi cu toți mârzacii și bătrânii nohailor și ne-am apucat că, de-om păși cât de puțin din hotarul acestui zapis, Măria Sa Domnul {EminescuOpX 67} Moldovei să aibă a ne goni dobitoacele peste hotarul cel de două ceasuri. Într-acest chip ne-am legat cu toții cu acest temesuk al nostru, carele, pentru ca să fie tare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
monarhia constituțională ce avem, iată statornicele noastre principii. Dacă acei ce zilnic proclamă liberalismul lor au principii mai liberale decât aceste, atunci recunoaștem că sîntem rămași înapoi, dar totodată cată să mărturisim că, de câte ori se vor face încercări de a păși peste limitele libertăților și așezămintelor noastre constituționale, noi ne vom face reacționari, în adevăratul si binefăcătorul înțeles al cuvîtului. [20 decembrie 1878] [""ROMÎNUL" GĂSEȘTE OCAZIE... "] "Romînul" găsește ocazie a da lămuriri în privirea stării de lucruri din Dobrogea. Se înțelege
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
D-sa copiază mersul și mișcările artiștilor celor mari, mai cu seamă a lui Rossi, fără să fie cu alegere și tact, cum și când să facă întrebuințare din ele. Așa de ezemplu nu simte cât e de ridicol a păși ca Othello când joacă pe George d'Esteve, mai ales când nu e deplin stăpân nici măcar pe acest din urmă rol. D-nul Fraivalt juca pe bătrânul general. Însă de multe ori uita de bătrânețele sale și gesticula cu cârja
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atinse un punct din perete. Urmă un clinchet. După care peretele se puse în mișcare, dovedindu-se a fi o ușă glisantă. În spatele ei era o lumină puternică. Gosseyn n-avu nevoie să fie îndemnat. Imediat ce-l împinseră peste prag, păși înăuntru de bună voie. Și iată-l într-o încăpere. Era o cameră largă, cu pereții și tavanul dintr-un material ce părea a fi sticlă. Sticla era opacă. Pereții erau de culoare bleu, iar tavanul era de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
momente după această reacție negativă a sa. băiatul intră cu pași repezi prin alcov. În mod surprinzător, puțin după ce intrase, copilul-âmpărat șovăi de mai multe ori vrând parcă să se oprească. Apoi, părând că luase o decizie de ultim moment, păși înainte și se opri la câțiva pași de Gosseyn. În felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă. Și ochii lui exprimau tot curajul atunci când îl fixă pe prizonier. Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
alcov, după care se făcu nevăzut. 6 Porniră spre... Polomar... cât putură mai curând. Ca și cum ghidul său, curteanul Breemeg, ar fi considerat - ca și ceilalți ghizi dinaintea lui - că acest interludiu era mai bine să fie cât mai scurt. În timp ce pășea grăbit pe un alt coridor lung, aproape alergând, Gosseyn profită de ocazie pentru a arunca o privire însoțitorului său. Profilul lui Breemeg, serios, concentrat, avea același nas ascuțit, puțin cam mare, pe care-l văzuse și la ceilalți, culoarea pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
În mijloc, mai la stânga - zărită în fugă - se afla un ochi de apă. Un bazin? Nu putea fi sigur. Pentru că. aproape în același moment în care el și ghidul său trecură pragul ușii duble, pe care o deschisese Breemeg, și pășiră în grădină, omul zise: - Ei bine, domnule Gosseyn, acum știi care e problema adulților aflați la bordul flotei Dzan. Trebuie să ne petrecem orele de veghe într-o servitute umilitoare, care ne înfurie și ne îmbolnăvește, față de un copil nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se întâmple nimic, căci am fost deja răcită de conversația ta dezlânată, de ce să nu te duci înapoi în camera cealaltă, și-am să vin și eu imediat. - Mulțumesc, doamnă, spuse Gosseyn. După care se răsuci și deschise ușa și păși în camera în care se aflase inițial. Se simțea oarecum rușinat de el însuși. Dar se simțea și ușurat pentru că, într-adevăr, nu-și putea lua nici un fel de angajamente până ce întreagă această situație nu era clarificată în mod satisfăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
sa, mai în spate. Atunci. gândi: "Apoi. Leej". Gosseyn se întoarse și se uită. Văzu, și-l recunoscu de îndată, cu memoria dublurii sale pe Eldred Crang, ieșind grăbit de după draperie. Imediat după asta, își făcu apariția, din neant, Leej. Păși și ea repede într-o parte, la fel ca Enro, după care Prescott și, în cele din urmă, Patricia Hardie - Crang. "Dar - obiectă în gând, cu întârziere, Gosseyn Trei. Nu crezi că mai întâi ar trebui să ..?" Se întrerupse. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mai bine că fusese avertizată mai înainte. Dar, chiar și așa, ea făcu ochii mari. Și se dădu un pas înapoi. După care, încurajările lui o mai liniștiră oarecum. Pentru că rămase în picioare, tăcută, în timp ce două femei și patru bărbați pășiră în cameră. Ceva tot o șocă însă: - Optsprezece mii de ani-lumină, șopti ea. Instantaneu... Gosseyn spuse: - Cum crezi că ajuns nava voastră aici? De la distanță și mai mare. Și tot instantaneu? În tot acest răstimp, el se gândi că hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
acopere aproape întreg cerul. Păcat! Ar fi fost interesant să vadă ce fel de soare era acela. De-acum, aerul părea și mai rece decât în momentul în care sosise. Era timpul să pornească la drum. În timp ce amândoi coborau, când pășind, când alunecând pe panta înghețată, Gosseyn Trei avu o mică discuție cu sinele său. Probabil, locul în care el - și mai înaintea lui, băiatul - ajunsese, era o zonă "fotografiată" dodecimal de Gosseyn Doi sau Gosseyn Unu; o localizare exactă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vocea băiatului, când rosti aceste ultime cuvinte îl făcu pe Gosseyn să decidă că, după toate aparențele, prima lecție de Semantică Generală a lui Enin mersese atât de departe cât era posibil. În consecință, împinse brusc ușa de la dormitor și păși în salon. După doi pași, împietri. Pentru că observă, chiar în momentul acela. În stânga sa. cu coada ochiului... Șase bărbați stăteau aliniați de-a lungul peretelui din stânga. Patru dintre ei purtau uniforme. Când se răsuci înspre ei, Gosseyn observase deja că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pentru a duplica situațiile? Amintirea rămase să-l deruteze și în minutul care urmă, când maâtre-d'hotel înainta spre el și spuse în engleză: - Pe aici, domnule Gosseyn. Vă așteaptă. "Pe aici" ducea la ușa unui separeu. Și abia după ce păși pragul zări cam doisprezece oameni - la o masă lungă. În grupul acela, în încăperea aceea cu o lumină obscură, un cap cu părul roșu îi atrase atenția; și astfel, primul individ pe care-l recunoscu Gosseyn era - șoc! Enro cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Ce?" După alte câteva momente de gândire, se îndreptă spre ușă și mai încercă o dată mecanismele. De data aceasta, când se auziră cele două clicuri, ușa se dădu la perete. Gosseyn nu mai pierdu vremea. Fără să mai privească înapoi, păși într-un hol larg, cu tavanul înalt. Aproape imediat, senzația neplăcută reveni: "Bine, bine," gândi el, "eu am judecat ca o ființă umană, iar ei au aplicat logica Troog..." Logica Troog părea să anticipeze că, după o discuție, prietenească sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mesei din încăperea luminată obscur stăteau vreo doisprezece Troog. Lăsă să treacă ceva timp. Dar, brusc, își dădu seama că ei știau că el se află acolo. Nu mai ezită. Și, amintindu-și că ei se așteptau să fie agresiv, păși înăuntru. De cum privise prima dată înăuntru, observase că era un loc gol la masă. Locul se afla în capătul îndepărtat al mesei. Și ocoli prin spatele a șase Troog, până ajunse la scaunul gol. Ceea ce diferea de întâlnirea inițială de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-l citim.“, i-am zis la ureche. Tânărul Lupu a ridicat sacoșa, deschizându-i cu grijă clapetele. Le ținea ușor, între degete, să nu se-audă declicul metalic. Maria a coborât și ea din pat și-a venit lângă noi. Pășea ca pisicile, pe vârfuri, încercând podeaua înainte să apese cu toată talpa. Lupu ne-a scos pentru a doua oară cutiuța, așezând-o pe drept, între perne. M-am uitat spre ușă: nu mișca nimic. Chiar dacă Mihnea ar fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Își imitau tații sau vreun unchi alcoolic, vorbind puternic, muncitorește; la ora patru, când ieșeau părinții de la serviciu, fugeau să-și facă temele la „Citire“ sau „Aritmetică“. Intrau la apă monstruos, se micșorau în drumul dinspre maidan spre casă și pășeau pe ușă spășiți, pregătiți s-o încaseze. În mod ciudat (de asta mi-am dat seama puțin mai târziu), creierele lor fuseseră deja atașate la bucățile de carne din pantalon: prematur, inutil, zgândărindu-le ca pe niște gângănii adormite. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]