7,466 matches
-
și o bună lecție de modul cum poate fi salvată, în esență , o veche stare de lucruri și recuperată o revoluție spontană. România post-decembristă este deci singura țară din Est unde gorbaciovismul a reușit și unde el se menține, aparent paradoxal și nu fără o anume abilitate, încă la putere. Cum a fost și este posibil o astfel de situație ni se demonstrează în termeni la fel de limpezi. Aparent, politologia este, în felul său, cinică. într-adevăr, chiar cinică. Dar nu mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ales și de multe ori, ca să ne exprimăm cu tot respectul posibil pentru acțiunea de altfel pozitivă a opoziției. în esență, ea este perfect legitimă și trebuie sprijinită. Situația unor politologi de valoarea lui V. T. este cu atât mai paradoxală, într-un fel, cu cât, dacă-l citim atent, observăm că el este un adevărat apologet al democrației liberale. Termenul nu are în acest context nici o conotație partinică. El este un avocat convins al liberalismului. Știe că o tradiție democratică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aproape confidențiale. în ordine cronologică: al nostru (1968) 1, Z. Ornea și Andrei Pippidi (1992) 3. Teoria formelor fără fond este deci prima variantă românească a celor două Românii. Cea de a doua versiune, tot de esență conservatoare, este aparent paradoxal antijunimistă. Un articol de Mircea Eliade, Cele două Românii, respinge spiritul critic, sentimentele de inferioritate trezite de critica maioresciană. Autorul le opune în stilul mesianic, exaltat, aproape bombastic, al tinerei generații de extremă dreaptă voința de creație. Proiect admirabil în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
că ea tinde spre o cultură și civilizație construite împreună plecând de la diferențele existente. Dar mutația esențială este alta: apare și se consolidează tot mai mult conștiința de a fi noi și alții în același timp 10. Această expresie aparent paradoxală noialtri europei încetează a mai constitui un paradox, pentru a deveni o realitate literară concretă. La fel de bine, deci, s-ar putea spune, în același spirit, și noialtri rumeni. O nouă etapă a conștiinței literare europene a fost parcursă. Definiția unei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Labilitatea afectivă este întâlnită și la oamenii normali din punct de vedere psihic în stări de oboseală, supratensiune nervoasă, emoții negative. În cadrul patologiei mintale o întâlnim la bolnavii maniacali, în formele expansive ale paraliziei generale, la traumatizați etc. 5) Afectivitatea paradoxală este caracterizată prin răspunsul contrar stimulului declanșator. O veste tristă deces în familie, determină o reacție afectivă de bucurie de bună dispoziție și veselie și invers, o veste bună produce o mare tristețe. Inversiunea afectivă, afectivitatea paradoxală și ambivalența afectivă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
etc. 5) Afectivitatea paradoxală este caracterizată prin răspunsul contrar stimulului declanșator. O veste tristă deces în familie, determină o reacție afectivă de bucurie de bună dispoziție și veselie și invers, o veste bună produce o mare tristețe. Inversiunea afectivă, afectivitatea paradoxală și ambivalența afectivă sunt tulburări clinice frecvent întâlnite în schizofrenie. 4.1.9. Tulburările voinței Activitatea voluntară este activitatea psihicului uman care se manifestă prin acțiuni conștiente intenționale și dirijate spre realizarea unor scopuri gândite și elaborate anterior pe plan
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
6; Anton Cosma, Un experiment metarealist, T, 1988, 10; Costin Tuchilă, Narațiune în oglindă, „Universul cărții”, 1991, 10; Romul Munteanu, Casa și biroul în proza Marianei Ionescu, „Baricada”, 1992, 4; Dicț. scriit. rom., II, 602-603; Sorescu, Lumea, 161-166; Andrei Grigor, Paradoxala fidelitate, L, 2001, 1; Constantin M. Popa, Regula jocului, „Mozaicul”, 2001, 1-2; Teodor Vârgolici, Elogiul lecturii, ALA, 2002, 629; Petre Ciobanu, Șeherezada cu umărul de argint, R, 2003, 3-4; Teodor Vârgolici, Confesiuni și meditații lirice, ALA, 2003, 668. T.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
pentru subiecte periferice nu poate fi trecut cu vederea, deși metodologia nu este adesea bine structurată, iar caracterul apologetic, mai ales în monografierea locurilor natale sau a persoanelor cu care istoriograful a avut contacte directe, diminuează uneori din științificitatea lucrărilor. Paradoxal, am putea spune că trecutul nu poate exista în timp, ci doar în spațiu, istoria reprezentând o cartografiere a locurilor acțiunii umane dispuse pe axa timpului 2. Este istoria regională sau locală indispensabilă în scrierea marii istorii? Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
transmiterea ideilor către marele public 14. Aceste incubatoare - mai mult sau mai puțin formale - constituie atât "instituții" de consacrare, cât și locul de producere și dispersie a bunurilor culturale de care intelectualul se face "vinovat". Coser remarcă însă și caracterul paradoxal al cadrului instituțional: având, în principiu, rol de mediator al contactului între public și intelectual, mediul de lucru poate fi și poarta (invizibilă) a turnului de fildeș. Pentru secolul XIX, sociologul depistează secta politică, boema și revista de nișă ca
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de identitate generată de două imagini contradictorii: pe de o parte, provincia se percepe ca păstrătoare "orgolioasă" a spiritului românesc în pofida contactului forțat cu o cultură germană - ce-i drept, nerenegată; pe de altă parte, complexul de superioritate se suprapune, paradoxal, cu resimțirea unui statut de inferioritate produs prin ignorarea Bucovinei de către forurile centrale. Regionalismul vehiculat adesea în presa bucovineană de către unele voci transcende culturalul, implicând conotații politice. Mostre de regionalism apar și în cadrul redacției liberale a ziarului Glasul Bucovinei, manifestate
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
emanciparea Bucovinei față de editurile bucureștene, în acest sens înființându-se editura Iconar, iar un an mai târziu revista legionară cu același nume. Momentul apariției revistei, ce nu se identifică însă în totalitate cu gruparea ce a generat-o, a coincis, paradoxal, cu disoluția iconarismului, membrii acestuia divizându-se în două tabere pe criterii politice: o facțiune va rămâne fidelă extremei drepte sub tutela profesorului Traian Brăileanu, o altă facțiune se va afla sub influența politicianului liberal Ion Nistor 45. Cei ce
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Octav Rusu, Sebastian Popovici, Liviu Rusu, Traian Cantemir, Aurel Fediuc, George Ionașcu, George Voevidca, George Drumur, Iulian Vesper, Neculai Roșca, Leon Țopa, George Fonea, George Ionașcu, Procopie Miliște, Traian Chelariu. Totuși, numele recunoscute, deja deprovincializate, colaborau la alte reviste literare - paradoxal, bucureștene - astfel că solidaritatea inițială a scriitorilor regionali a lipsit de la început acestei noi mișcări 48. Alte două încercări de revitalizare a creației literare aparține tot lui Mircea Streinul, în 1939, prin colecția editorială Gruparea de Nord și gruparea din jurul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
întâmplător, în timpul Renașterii, când s-a dezvoltat o tendință de apreciere a operei de artă ca produs al creației individuale, trăsătura de penel a devenit un element legitim al formei artistice, iar urmele lăsate de degetele sculptorului erau păstrate, oarecum paradoxal, chiar și pe versiunile în bronz ale figurilor de argilă. Desenele, mai înainte simple faze pregătitoare în munca de atelier, erau colecționate ca opere de artă în sine. Dinamica actului de creație a devenit astfel un adaos al activității de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
relațiile posibile între elementele vizuale.Aceste abordări se plasează într-o istorie care cercetează conexiuni mai puțin studiate și stabilește linii de descendență neglijate, acceptate cu reticență, uitate sau refuzate. Se plasează într-o istorie care favorizează o anume încorporare paradoxală a lui Greimas, care bântuie, așa cum ar spune Derrida, aceste contribuții. O istorie care favorizează o anume vizibilitate a invizibilului greimasian care în esența ei nu se vede, dar care traversează totuși, într-un fel absent, comentariile lui Corrain și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
După cum lesne se poate observa, medalia este o realizare cum rar se poate întâlni în medalistica românească, cu o individualitate aparte, dată de simplitatea conceperii acesteia, dar și de valoarea gravurii medalistice a chipului. Contemplând o asemenea realizare, în mod paradoxal, te simți complice la o mare nedreptate. Cauza acestei trăiri stranii o constituie faptul că personalități stabile ale școlii medicale ieșene de talia lui Emanoil Riegler, Constantin Thiron, Aristide Peride, Gh. Rojniță, Nicolae Leon, Mihai Manicatide, Leon Balif, Vasile Rășcanu
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
șomajului, dreptul la o educație mai amplă, bine diseminată și promovarea echității în controversele private sau în cele dintre interesele publice și private. A nu include în analiza democrației ideale protecția aspectelor de fond mai sus prezentate semnifică, în mod paradoxal, ignorarea parcusului deja realizat de numeroase democrații reale (cu scopul de a promova egalitatea) și negarea faptului că, în această perioadă, protecția și promovarea drepturilor sociale au devenit la fel de indispensabile pentru democrație ca principiile de incluziune, de participare, de egalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mod negativ, trebuie spus că acești factori, prezenți în democrație, aduc stabilitate și eficiență politicilor publice pe termen lung. Acesta nu este doar un scop agreat de elite, dar aduce și beneficii reale pentru societate. 5. Dezancorare și criză Aparent paradoxală, una dintre principalele concluzii la care conduce această analiză este aceea că procesul de consolidare, deși relativ slab, poate fi realizat chiar și cu un nivel scăzut de legitimitate. În acest caz, totuși, este nevoie de o ancorare puternică. Odată
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
axonale). Tablou clinic. Boala debutează între a treia și a cincea decadă de viață, afectând egal femeile și bărbații. Disfagia este simptomul principal al acalaziei, prezentă atât pentru solide cât și pentru lichide; uneori este mai importantă pentru lichide („disfagie paradoxală”). Bolnavul resimte obstacolul în regiunea apendicelui xifoid. iar o anamneză atentă poate releva că disfagia se ameliorează la adoptarea unor poziții de către bolnav (ridicarea brațelor, îndreptarea spatelui, manevra Valsalva) sau la consumul de băuturi carbogazoase în timpul mesei (probabil prin creșterea
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
producerea unei peristaltici. Scintigrafia esofagiană evidențiază întârzierea transportului bolusului marcat cu un radiotrasor prin esofag până în stomac sau chiar absența trecerii acestuia în stomac. Diagnostic Diagnostic pozitiv trebuie suspicionat la orice bolnav cu disfagie pentru solide și lichide sau disfagie paradoxală instalată lent cu evoluție uneori intermitentă, însoțită de regurgitații de alimente și salivă, uneori dureri și sughiț. Diagnosticul este confirmat de examenul radiologic baritat și de înregistrarea manometrică. Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu alte afecțiuni care mimează tabloul clinic al
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
apoi o alta (adesea non-verbală) care o contrazice pe prima, așa încît e imposibil de decis care este sensul mesajului. Într-o situație de "dublă constrîngere", receptorul mesajului e pus în imposibilitatea de a ieși din cadrul fixat de acest mesaj paradoxal. Un individ aflat în această situație riscă să fie pedepsit dacă subliniază această discordanță, de unde caracterul patogen la care dă naștere "dubla constrîngere"52. Acest concept a avut largi ecouri în psihiatrie și în științele comportamentale în general 53. Școala
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
printre care se numără Mihail Ralea, cu Cele două Franțe, și E.M. Cioran, cu Sur la France. Altitudinea textelor are eleganța de a se disimula vag, împrumutând aparențele unei mondenități cordiale, mereu bineve nite. Această așezare în discurs poate părea paradoxală la o specia listă în studiul adumbritului Cioran și în înțelegerea lui Ionesco, experți ai negației și ai contestării radicale. Important este însă că ea structurează și articulează cu finețe o voce distinctă din România intelectuală a zilelor noastre; una
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mizării globalizante; în orice caz, nu aceste accepțiuni îmi vor reține atenția în continuare. Consider că acest concept este mult mai complex decît o recunoaștem adesea și îl voi aborda, în cele ce urmează, în dimensiunea sa de spațiu imaginar paradoxal, de loc non geografic, în care libertatea spiritului și libertatea de expresie se întîlnesc pentru un parcurs creator ieșit din comun. Francofonii dacă îi excludem pe francezi, ceea ce reprezintă o dezbatere importantă, cu numeroase consecințe pot fi regrupați, generic și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
celuilalt", Derrida afirmă că locuiește și se lasă locuit de o singură limbă, franceza, care nu este însă întru totul idiomul din Hexagon și care, în plus, nu reprezintă o alegere sau o moștenire, ci un imperativ colonial. În mod paradoxal, poate, obligația de a-și canaliza resursele spre o altă limbă se însoțește mereu, în aceeași logică a pîlniei, de o nevoie de epurare, de un cult al Legii enunțate de Derrida, de "un gust hiperbolic pentru puritatea limbii". Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care mînuiesc o franceză infuzată cu mii de voci perceptibile la nivelul vocabularului sau al sintaxei, sau doar presimțite în acest alt freamăt lingvistic. Ceea ce scriitori precum Khatibi, Kundera, Makine, Popescu, Ben Jelloun, Laferrière și atîția alții propun îmbracă veșminte paradoxale în dorința de a regăsi totodată identitatea și diferența, dar o identitate atît de pură, atît de strălucitoare, încît ne obligă să o citim ca diferență. De fapt, e vorba despre o veritabilă metamorfoză. Scriitorul alunecă din identitatea sa originară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de o parte, printr-un fel de efracție sistematică ce constă în subvertirea limbii franceze pentru a-i conferi respirația halucinantă, acel parfum de fîn și de baligă, acea plasticitate savuroasă a limbii române, pe de alta, printr-o derută paradoxală. Mai mult de atît, sapțiul cultural al limbii originare se răzbună ca o amantă abandonată și respinge corpul devenit străin. A fost și cazul, emblematic, al lui Panait Istrati, pe care francezii l-au primit cu căldură, în vreme ce pozițiile adoptate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]