8,290 matches
-
o tipologie țărănească cu o tradiție bogată, nu numai În literatura română, ci și universală. Dacă vorbim de acest tip uman din literatura română mai veche, trebuie precizat că scriitorii au avut În vedere, fie un tânăr sărac, robit de patima pământului, fie un țăran care aleargă după avere. Exemple sunt nu numai la Rebreanu și Duiliu Zamfirescu, dar și la Marin Preda. Ilie Moromete reprezință condiția țăranului „mijlocaș”, (cuvântul vine din terminologia comunistă, că la un moment dat nici nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ilustrează atitudinea față de personaje și de situațiile În care acestea acționeaza. Pornind de la propria afirmație, aceea că „nimic nu arde pe ticaloși mai mult ca râsul”, adept al preceptului clasic "ridendo castigat mores" (râsul Îndreaptă moravurile), Caragiale Își iubește cu patimă personajele, Îi este dragă lumea aceasta degradată, care-i dă posibilitatea să ridiculizeze, să satirizeze, punând În situații absurde, grotești uneori, oamenii acestei societăți corupte, meschine, perfide, folosind, În principal, sarcasmul. De aceea, spectatorii, cititorii iubesc la rândul lor personajele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
eli Herran echtolinen e dedicată serviciului liturgic. Deși își bazează traducerea tot pe lucrările lui Olaus Petri, Agricola folosește și manuscrise în finlandeză. Ultima lucrare Se meiden Herran Christusen Pina, zlesnousemus ia tauiaisen Astumus, niste Neliest Euangelisterist coghottuon vorbește despre patimile lui Hristos. Este o compilație din toate cele patru Evanghelii, influențată masiv de Johannes Bugenhagen, un erudit din Wittenberg. Agricola o traduce din limba germană, dar are în vedere și varianta suedeză. Mikael Agricola marchează sfârșitul etapei de început a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
său genealogic, constituit pe o perioadă de două sute de ani, nu s-a găsit niciun ascendent suedez. Scriitorul provenea dintr-un mediu modest, tatăl său fiind "un biet tăietor de lemne, sărac, incult și pe deasupra și cu darul beției. Această patimă ucigătoare în Finlanda, a moștenit-o și fiul său, care a mai primit de la tatăl său, datorită tot alcoolului, o constituție foarte șubredă, anemică și atinsă de o maladie îngrozitoare"91. Mama scriitorului, despre care Horia Oprișan afirmă că era
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
povestea romanului lui Sofi Oksanen cu istoria lui Cain și Abel și, mai mult, o duce dincolo de sfera religiosului până când oamenii devin călăi și apoi se transformă în victime. "Sofi Oksanen ne coboară într-o lume profund umană, străbătută de patimi, vini și suferințe, în care pulsează vieți distruse atât de obsesii personale, cât și de ideologii nocive"798. În romanul său ia naștere o lume văzută sub toate aspectele posibile, cu destine tragice și complexe. Alina Purcaru este autoarea interviului
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
fără simbrie Ce trăiesc pe datorie Și dau totul pe nimică. Împărat e fiecare, Dar și sclav, în nopți de trudă, Când din fruntea lui cea udă Picură mărgăritare - Pasăre cântându-și dorul Tot zburând din gură-n gură, Fără patimă și ură Și uitându-și creatorul.
La epigram? ?i la epigramist by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84174_a_85499]
-
asta nici că-mi mai păsa, pentru că-i țineam, în continuare, păsărica în palmă, și știam că n-am să-i mai dau drumul niciodată. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Fericirile Îmi scriu articolul în avans, în Săptămâna Patimilor, ca să am liber de Paște. Iertați-mi eventuala impresie de blasfemie pe care am să v-o las, dar e trecut de miezul nopții, articolul trebuia trimis de ieri, iar altă idee nu-mi vine. Încerc să-mi imaginez cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
pe care am să v-o las, dar e trecut de miezul nopții, articolul trebuia trimis de ieri, iar altă idee nu-mi vine. Încerc să-mi imaginez cum ar reflecta mass media din România nu nașterea, botezul, minunile, trădarea, patimile, răstignirea sau învierea lui Iisus, ci mometul în care a rostit Fericirile de pe Munte. Să folosim o singură sursă (Iuda fiind cooptat printre apostoli ceva mai târziu, fără să apuce să-și divulge, neapocrif, punctul de vedereă. Să-l luăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
circulare, diagonale, ale căror personaje au atitudini eroice, violente, îngrozite sau înspăimântătoare. La fel și în picturile lui Eugène Delacroix, maestrul compoziției însuflețite și ritmate, sesizăm forme învolburate, linii nervoase care sugerează emoțiile și sentimentele intense de spaimă, furie, durere, patimă, patriotism ale personajelor. Pictorul postimpresionist Henri de Toulouse Lautrec surprinde cu mare finețe istorii personale din lumea spectacolului, teatrului, balului. Întâlnim în tablourile sale (,,Bal la Moulin Rouge", ,,Roșcata", ,,Salonul din rue des Moulins") o mare diversitate a gesturilor specifice
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
clipei, dar și sentimentul inconsistenței și efemerului: „Nu e păcat / ca să se lepede / clipa cea repede / ce ni s-a dat ?” (Stelele-n cer). De aceea poetul caută fericirea comunicării totale, a „înțelegerii”, pentru a 20 încununa „furtuna lui de patimi” (Scrisoarea V) cu aureola duratei. Romanticul crede cu obstinație în posibilitatea spiritualizării iubirii, a înălțării ei la rang de cunoaștere purificată de balastul senzual; în locul dorinței carnale se instalează „dorul demonic” (Scrisoarea V). Este vorba de un act unilateral, de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
capul în lume să mi-l pun / Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, / Căci n-am avut metalul demonilor în vine, / Nici pacinica răbdare a omului de bine, / Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind -/ Am fost un creier bolnav și-o inimă de rând.” Așadar, refuzând o lume care pare să-l refuze, incapabil de a se înscrie în limitele obișnuite ale binelui și răului, fără a fi nici demon, nici înger
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
luat ad litteram. „Creierul bolnav” își află, totuși, integritatea sau sănătatea într-o lume a valorilor ideale. Pe de altă parte, „inima de rând” îl plasează în zona sentimentalității obișnuite, acceptată ca formă de viață, în care au loc și patima, și gelozia, și plânsul în marginea fragilității condiției umane, dar și efortul de a o depăși. Aici trebuie să facem o precizare. Poezia 34 și biografia ar putea avea unele puncte de întâlnire 6, ceea ce este normal, iar literatura universală
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în acord cu ideea de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între fericire și durere, între speranță și desperare, între patimă și dezgust. Să notăm în paranteză că și Arghezi accede în zona acestei filosofii, și credem că în siajul versului eminescian: „Apropiată mie și totuși depărtată/ logodnică deapururi, soție niciodată” (Cântare); „Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ar fi avut locul mai curând în una din zonele de veche spiritualitate din Moldova, Oltenia sau din Ardeal, și mai puțin în vecinătatea palatului monstruos al lui N. Ceaușescu, unde se macină vorbe și minciuni, într-o vâltoare de patimi deloc ortodoxe. Este o soluție ipotetică, dar ea ar da satisfacție, presupun, și cetățeanului anonim care visa într-o dimineață, pe lungimea de undă a unui post de radio, la o „autostradă a mântuirii neamului” - mântuirea de netrebnicia reactivată și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în jurnalistica „militantă” și explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv, personal (dar, evident, fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este să-i reproșezi naționalismul unui scriitor care a trăit în „secolul națiunilor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe mai apăsate. Articulațiile intime ale textului se sprijină pe dihotomii „tensionate”: „rugăciune” și „ispită”, „lacrimă” și „patimă”, „plâns” și „cântare”, „chemarea” și „tăcerea”, „dragostea” și „moartea” etc. Nostalgia trăirilor paradisiace și o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
clipei, dar și sentimentul inconsistenței și efemerului: „Nu e păcat / ca să se lepede / clipa cea repede / ce ni s-a dat ?” (Stelele-n cer). De aceea poetul caută fericirea comunicării totale, a „înțelegerii”, pentru a 20 încununa „furtuna lui de patimi” (Scrisoarea V) cu aureola duratei. Romanticul crede cu obstinație în posibilitatea spiritualizării iubirii, a înălțării ei la rang de cunoaștere purificată de balastul senzual; în locul dorinței carnale se instalează „dorul demonic” (Scrisoarea V). Este vorba de un act unilateral, de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
capul în lume să mi-l pun / Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, / Căci n-am avut metalul demonilor în vine, / Nici pacinica răbdare a omului de bine, / Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind -/ Am fost un creier bolnav și-o inimă de rând.” Așadar, refuzând o lume care pare să-l refuze, incapabil de a se înscrie în limitele obișnuite ale binelui și răului, fără a fi nici demon, nici înger
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
luat ad litteram. „Creierul bolnav” își află, totuși, integritatea sau sănătatea într-o lume a valorilor ideale. Pe de altă parte, „inima de rând” îl plasează în zona sentimentalității obișnuite, acceptată ca formă de viață, în care au loc și patima, și gelozia, și plânsul în marginea fragilității condiției umane, dar și efortul de a o depăși. Aici trebuie să facem o precizare. Poezia 34 și biografia ar putea avea unele puncte de întâlnire 6, ceea ce este normal, iar literatura universală
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în acord cu ideea de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între fericire și durere, între speranță și desperare, între patimă și dezgust. Să notăm în paranteză că și Arghezi accede în zona acestei filosofii, și credem că în siajul versului eminescian: „Apropiată mie și totuși depărtată/ logodnică deapururi, soție niciodată” (Cântare); „Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ar fi avut locul mai curând în una din zonele de veche spiritualitate din Moldova, Oltenia sau din Ardeal, și mai puțin în vecinătatea palatului monstruos al lui N. Ceaușescu, unde se macină vorbe și minciuni, într-o vâltoare de patimi deloc ortodoxe. Este o soluție ipotetică, dar ea ar da satisfacție, presupun, și cetățeanului anonim care visa într-o dimineață, pe lungimea de undă a unui post de radio, la o „autostradă a mântuirii neamului” - mântuirea de netrebnicia reactivată și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în jurnalistica „militantă” și explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv, personal (dar, evident, fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este să-i reproșezi naționalismul unui scriitor care a trăit în „secolul națiunilor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe mai apăsate. Articulațiile intime ale textului se sprijină pe dihotomii „tensionate”: „rugăciune” și „ispită”, „lacrimă” și „patimă”, „plâns” și „cântare”, „chemarea” și „tăcerea”, „dragostea” și „moartea” etc. Nostalgia trăirilor paradisiace și o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care au tratat această problemă. Este o carte de Dumitru Drăghicescu. Înțeleg că e primul sociolog român cu doctorat sau cu licență la Sorbona, undeva chiar la începutul secolului douăzeci. Drăghicescu a scris o carte, Din psihologia poporului român. Fără patimă, fără lamentări, el analizează de ce poporul român are aceste tare. Și zice: „Domnule, sunt influențele exercitate de-a lungul anilor, ale imperiilor, ale turcilor, ale fanarioților.“ O frază care mi-a rămas în minte. Zice: „În România, nici măcar grecii n
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
joc în public de dificultățile de lectură. Fac eforturi considerabile și, la fel ca toți care li se aseamănă, se afișează, pentru că niciodată nu înghiți săbii și nu mesteci sticlă doar pentru tine însuți (Martha Bibescu). 28 martie, Posada Duminica Patimilor. Vizita Elizei Brătianu. 29 martie Vizita Elizei Brătianu. 30 martie Plecare de la Posada la București. Munții rubinii, țăranul care ară pământul gras, barza care pășește în urma lui. 2 aprilie Sunt literalmente îmbătată de această frază a lui Renan 28 pe
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]