14,286 matches
-
Mal, sunt furios și-mi pare rău. O să-i spun lui Ellis ce-a făcut Castleberry, ca să i-o tragă golanului. Mal se uita la locul din care băiatul îi făcuse cu mâna. — Să i-o tragi ei. Fără nici un pic de milă! Dacă Stefan trebuie s-audă, s-audă. Dar trage-i-o cât poți de tare! PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI OPT Cercetând din priviri camera de zi a lui Ellis Loew, Buzz stabili cotele de pariuri: Douăzeci la unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ascundea nimic! Atâta doar, că-i plăceau băieții. De-aia nici nu ți-am spus nimic de el. M-am gândit că n-are cum să fie suspect. — Meeks, oricum ar fi trebuit să-mi spui... — Upshaw, acordă-mi un pic de credit cu bătrânul poponar. Îți rămân dator pe chestia asta, pentru c-a trebuit să-l agresez puțin ca să-l fac să cânte și i-am promis să-i țin pe cei de la Omucideri departe de el. Puștiule, fraieru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a lucrat pentru CASL și se insinua că a fost hăituit de polițiștii fasciști ai Procuraturii. Reacții curate. Claire își perie mantoul și zise: — Am auzit. Charlie era un bun prieten al cauzei noastre. Loftis păru tensionat, însă doar un pic. Poate că făcuse sex cu avocatul. — Marele juriu s-a prăbușit, dar l-a luat și pe Charlie cu el. Era un om amabil și fragil, iar cei ca el sunt pradă ușoară pentru fasciști. Danny se gândi: vorbește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ușă. Danny zise: — Am tot avut ghinion până acum. Mai întâi ieri seară, iar acum faza cu prietenul tău, Charlie. Claire își aruncă poșeta pe masa unde se afla și registrul ședințelor. Mult prea firesc. Expresia ei liniștită, dar un pic prea studiată, îi confirmă faptul că aranjase natura moartă special pentru el - alibiul lui Loftis -, în ciuda faptului că ei n-aveau de unde să știe cine era. Firele se încurcau iarăși, de nu mai pricepeai cine ce era, cine pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e îndrăgostit de Gulo luscus? — Dacă asta înseamnă wolverine, da. — Dumnezeule! Ei bine, îi admir gustul pentru mustelide, chiar dacă nu și felul în care își manifestă aprecierea. Danny oftă. — Domnule Cormier, știți ceva despre laboratorul Joredco Dental? — Sigur. E un pic mai la vale. Cred că fac dinți de animale. O imagine clară. Danny se gândi la imaginile clare din filmul lui Claire De Haven și și-l imagină pe EL vizionându-l și poftind mai mult. — Aș dori să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu un teanc de cărți în brațe. Îl privi pe Buzz cu dispreț și spuse: Nu sunteți cadru al facultății, nu-i așa? Buzz se sili să râdă. — Nu, nu sunt. Drăguță, nu crezi că unchiu’ Dudley a mers un pic prea departe când l-a avertizat pe José Diaz să se țină departe de tine?! Mary Margaret se făcu albă ca cearșaful și leșină pe iarbă. *** Dudley pentru Diaz. Buzz o lăsă pe Mary Margaret pe iarbă, cu pulsul stabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ar trebui să mă implori să nu te termin încet! — Ar ajuta la ceva? — Nu. — Păi, vezi, șefu’? Mickey zise: — Herman, ieși de-aici! Gerstein ieși. Secretarele continuau să dactilografieze, iar funcționarii continuau să îndosarieze. Buzz îl mai întărâtă un pic pe micul cocoșat: — Fără resentimente, bine? Mickey îi zise: — Îți propun un târg, pentru că atunci când zic eu „târg”, e ceva în care poți avea întotdeauna încredere. Corect? „Încredere” și „târg” constituiau marca omului - de aceea lucra cu el și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Coleman, m-am dus la o petrecere în Bel Air. Loftis și așa-zisul lui frate erau acolo. M-am prefăcut că nu-i cunosc, fiindcă Reynolds voia ca nimeni să nu afle de operație. În seara aceea, un pic mai târziu, am ieșit afară și i-am văzut pe Coleman și pe Loftis sărutându-se. M-am înfuriat. Îl cioplisem pe băiat pentru un pervers incestuos. Știam că lui Felix îi plăcea să-i stoarcă pe homosexuali, așa că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
CASL împreună cu grijuliul său tată și, în ciuda cererii acestuia, a povestit istoria lui José Diaz și a bărbatului cu voce de scoțian. Nimeni nu l-a crezut. Toată lumea l-a luat de sus, căci era fratele mai mic și un pic țicnit al lui Reynolds Loftis, cel cu fața arsă într-un incendiu - minciuni pe care i le inventase chiar tatăl său. Apoi bandajele i-au fost scoase și Coleman era tatăl lui, dar cu douăzeci de ani mai tânăr. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru a transforma tot magazinul de confecții și personalul venit la întâlnire în mâncare de câini. Buzz ducea arma într-o cutie pentru jaluzele înfășurată în hârtie de cadouri de Crăciun. Rabla lui închiriată era parcată pe marginea trotuarului, un pic mai la sud de Sunset. Parcarea din fața magazinului era ticsită cu tichii evreiești și porci cu puști. La ușa din față stătea un paznic care îi îndepărta pe potențialii clienții. Tipul staționat la ușa din dos părea pe jumătate adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ion era liberal, cu studii la Paris. Vorbea o româ nească foarte colorată și-mi plăcea vocea lui, care graseia. Era des tul de mic de statură, avea o mustăcioară mică, neagră și părul negru. Îmi plăcea mult mătușa mea pic torița, dar mă intimida prezența ei, așa că-mi era rușine să-i arăt desenele pe care le făceam pe atunci. Paștele și uneori Cră ciunul le serbam la Pia Brătianu 1, unde veneau verii mei, Gheorghe Danielopol 2 și Pia
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pri e ten cu Sergiu.“ „Poate, nu știu, nu te cunosc. Orchestra e îmbrăcată cum trebuie, bărbatul meu este în frac. Poate că nu e foarte comod să dirijezi în frac. Dumneata îndrăz nești să vii așa, n-ai nici un pic de respect pentru dirijor și pentru cei o sută cincizeci de instru mentiști? N-ai nici un costum de culoare închisă în dulap? Ori te duci acasă să te îmbraci cum se cuvine și vii înapoi, ori la mine în lojă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu vaporul pe Neva. Ce să-ți spun despre Italia? — Oprește-te puțin! am dat din nou să-i domolesc ritmul trecerii prin lume. Hai, măcar în Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de creație a început la Roma, unde am avut un atelier de pictură splendid în Via della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar clădirile de cărămidă fac orașul să fie roz. Chiar cerul e de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu mine însămi. Tu ce preferi? — Să ajung în rai cu tine. — Noi două acolo? râse Ioana. Eu o să mai zăbovesc în Purgatoriu... m-am zbenguit un pic prea mult pe pământ. — Care ar fi fost cel mai rău lucru din viața ta? — Să nu fi putut iubi. — Care ar fi cea mai mare nenorocire care ți s-ar putea întâmpla? am cercetat-o mai departe. — Să-mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care venise la liceul Lazăr chiar în acel an. Cum a intrat în clasă, după ce a pus absenții, m-a întrebat: ― Dumneata te numești Băjenaru, nu? ― Da, domnule profesor! ― Fii bun, te rog, și poftim la lecție! Am ieșit fără pic de emoție. Eram sigur pe mine, pentru că reținusem numai cu câteva minute mai înainte atenția severilor profesori ai Lazărului. Și-apoi știam lecția: în ajun își bătuse capul cu mine o oră și ceva un bun prieten de la Sava, Ștefan
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
i se estompează figura lui Băjenaru în minte... și-apoi te prezinți la curs. În vremea asta, însă, te pui cu burta pe carte... că, nu-i de glumă! Cât am stat de vorbă cu Pompiliu Constantinescu nu am avut pic de emoție. Emoția mea, însă, a luat proporții abia după aceea. Mi-era teamă că premianții clasei, colegii lui Predescu, ar fi putut să mă reclame pentru această substituire "ad-hoc", nepremeditată; dar nu s-a mai întîmplat nimic; nimeni n-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o cinste sardanapalică! M-a apucat o emoție, mă, o frică nemaipomenită! ― De ce? ― Știi, m-am muiat de tot. Din ce s-apropie ora când trebuie să dau ochii cu Veturia, din aia sânt mai emoționat. Nu mai am nici pic de curaj; mi s-au tăiat picioarele! ― Bine, mă, nu ți-e rușine? Bărbat ești tu, sau ce naiba ești? Cum să-ți fie frică de-o fată... ce mai e și asta? Nu văd motivul! Dacă ai vorbi cu ea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cavalerii. - Vive la Moldavie... spuse, abătut, Vlad. Voi de Muntenia n-ați auzit? Ce Dracu... 23 februarie 1476, Mohacs, Ungaria Văzută de pe malul Dunării, câmpia ungară era o Întindere albă care se unea, la orizont, cu albastrul unui cer fără pic de nor. Era o zi senină, aspră, supusă unui ger nemilos. „Un ger de crapă pietrele”, cum spusese Erina, iar Amir ridicase din sprâncene, neînțelegând unde văzuse frumoasa viitoare soție a căpitanului Oană o urmă de piatră În ținuturile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pran vrea să spună ceva. — Cum am mai râs atunci, continuă cerșetorul. Pran încuviințează. I se pare că omul are chef de vorbă, așa că se hotărăște să-i adreseze întrebarea care-l chinuie de câtva timp. — Nu cumva ai un pic de mâncare? Cerșetorul îl privește uimit, apoi începe să rostească o rugăciune. Pran consideră că acesta este răspunsul, probabil nu are nimic de mâncare. Și atunci, cum să fac să găsesc ceva de mâncare? întreabă el. Cerșetorul râde atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de tare încât dislocă o bucată de flegmă. Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte confuz în mână șnurul de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline de zgârieturi. — Mai mult! mârâie bărbatul. Pran se conformează, cam fără tragere de inimă. Bărbatul se îndreaptă de spate, tușește, apoi scoate un mormăit care înseamnă ceva mai mult sau mai puțin favorabil. Nu e rău. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decât pentru Pran. Cum crede papițoiul ăsta că poate conduce Fatehpurul? Odată întorși la zenana, Khwaja-sara se așază la o măsuță joasă, plină de recipiente și boluri închise. Degetele lui lungi ca de maimuță, mânuiesc pisălogul și mojarul, presărând un pic dintr-o cutie, apoi un pic din alta, strivind amestecul până se transformă într-o pulbere fină, roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe celălalt. Oare ar fi bine să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ăsta că poate conduce Fatehpurul? Odată întorși la zenana, Khwaja-sara se așază la o măsuță joasă, plină de recipiente și boluri închise. Degetele lui lungi ca de maimuță, mânuiesc pisălogul și mojarul, presărând un pic dintr-o cutie, apoi un pic din alta, strivind amestecul până se transformă într-o pulbere fină, roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe celălalt. Oare ar fi bine să se ascundă? Să evadeze de aici coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care nu putea fi prins, iar omul în șa se apleca să vadă dacă e bun de călărit. Prea mic? Femelă? Își pregătește sulița orizontal, un pic dezamăgit, expiră, se oprește brusc și se întoarce pentru o nouă rundă, poate mai incitantă. Dar, ah! Dacă ar fi fost unul dintr-ăia mari...! Iar aici, numai să audă strigătele de încurajare și ar lua-o de la capăt.) Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi dacă tovarășii lui de arme și-ar băga capul pe ușă cum fac uneori, gândindu-se că altceva, complet diferit se petrece acolo, și-ar lua-o rău de tot pe coajă cu PC în rolul porcului, încă un pic și începe să obosească, balansându-se de la stânga la dreapta, al naibii diavol împielițat, care-și conduce urmăritorul pe cele mai nenorocite coclauri, aproape aruncându-l în șanțuri și făcându-l să sară peste bușteni ascunși, printre tufișuri cu ghimpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
găsit-o în dormitorul nostru, unde, cu nerușinare se servea dintr-una din micile mele cutii din Cașmir. Știi, acele papier mâché pe care le-am primit la Gulmarg. Ce femeie! Când am intrat, nici n-a reacționat! Dar nici un pic! A exclamat doar: „ce frumoase sunt!“ și le-a vârât în poșetă. N-am știut cum să reacționez. Bine că te-am găsit, Gus! Ce vei face? Gus? Gus flutură din mâini. — Alifie! abia rostește. Poate că asta ar rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]