14,398 matches
-
în compensarea suferințelor îndurate. Evreii, o dată în plus, cereau apărarea Israelului. America, simbol al democrației, al drepturilor omului și al libertății, era ca o antiteză a ceea ce fusese regimul nazist în Europa. Prin acest proces, își regăsea și ea inocența pierdută, iar americanii moralitatea, făcând din datoria de memorie față de victimele Holocaustului propria lor datorie. O datorie care ștergea în același timp toate paginile întunecate din istoria lor, de la masacrarea indienilor până la războiul din Vietnam. United States Holocaust Memorial Museum, a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nedreptăților de astăzi oferă o soluție, nu este sigur că ele vor fi suficiente pentru a opri religia contemporană a suferinței, atâta timp cât construcțiile identitare vor ocupa un loc central în universurile noastre individualiste, atât de preocupate să-și regăsească inocența pierdută și să se mențină într-un fel de copilărie prelungită, cerând ajutor și sprijin. Suferința-regină rămâne ispita majoră a secolului fericirii. Dacă aceasta din urmă te împinge în anonimat, suferința te distinge. Și, din acest unic motiv, ea are încă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
unui efort fizic intens, așa cum sunt probele de anduranță, termogeneza musculară ar duce la supraîncălzirea organismului dacă nu ar fi compensată prin termoliză, care se realizează mai ales prin intensificarea sudorației. Aceasta transpirație excesivă poate provoca deshidratarea sportivului dacă apa pierdută nu este înlocuită prin aport hidric adecvat și în timp util. Pe lângă deshidratare se produce și o depleție de sodiu (odată cu pierderea prin transpirație a 1 l apă se pierde și un gram de sodiu), ceea ce influențează și echilibrul
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
Comedie a lui Dante, Faust a lui Goethe, Țara pustie a lui Th. S. Eliot, poeziile lui Holderlin, proza lui Tolstoi și multe altele. Toate acestea pot fi considerate ca simptomatice pentru starea de alienare colectivă în care trăim. Vieți pierdute, lipsite de sens și de semnificație. Le descriu și alte forme de artă modernă, pictura, sculptura, teatrul și altele. Iată ce spunea Kirkegaard: "așa de mult se vorbește de vieți irosite dar numai acea viață este irosită, cea a omului
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
căci devenea alienantă. Nu este cazul să vărsăm prea multe la-crimi pentru băncile care au aruncat cu credite în stînga și în dreapta, fără garanții suficiente, decît în măsura în care ele au risipit și econo-miile clienților. Cineva trebuie deci să răspundă pentru sumele pierdute și să plătească. Fondurile de pensii au fost și ele prinse în această horă speculativă, iar randamentele le sunt afectate. S-a mers mult prea departe cu creditarea și s-a uitat de economisire. Creditul a devenit, alături de salariu, un
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
numai că în Rusia nu există o funcție potrivită, care să-i conserve influența și după retragere. Totul va depinde de loialitatea lui Medvedev. 3.10.2. MOSCOVA ȘI LUMEA Rusia revine pe scena internațională, în-cercînd să-și recucerească locul pierdut. Ea a redevenit un centru de putere în lumea multipolară în care trăim, după derapajele americane. În era Putin, Rusia și-a recăpătat încrederea în sine. Este greu să rezolvi astăzi o problemă internațională majoră fără Rusia. Cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
soci-ale și culturale, noi descoperiri științifice și mu-tații religioase, care vor da naștere practic unei noi civilizații, diferită de tot ceea ce lumea a cunoscut pînă acum, o civilizație de o natură profund spirituală, în care omenirea își va redobîndi unitatea pierdută cîndva, in illo tempore. În lumea noastră pătrund energii și forțe noi, rezultate din precesia echinocțiilor, adică din deplasarea sistemului nostru solar în raport cu constelațiile zodiacale cunoscute, soarele in-trînd în aliniere, la fiecare 2150 de ani, cu o altă constelație, de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
3 iunie 1851, Divanul Domnesc a publicat hotărîrea de a se face licitație publică, peste șase luni, pentru vînzarea de veci a moșiei Ipotești, spre îndestu larea Eufrosinei Petrino cu suma de 2500 galbeni. Văzînd că Ipoteștiul este ca și pierdut, Raluca a cerut în judecată Epitropia generală a spitalelor Sf. Spiridom, pentru că nu i se da restul de bani din vînzarea Orășenilor. Toamna, la 26 octombrie (1851), Eminovici cu familia și cu tot calabalîcul a venit iar la Botoșani, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Din străinătate, datată de el "1865", apoi a început poezia Pădure și salon, căreia, pe parcurs, i-a modificat titlul în Codru și salon și în sfîrșit Un roman 81. Prin toate acestea, poetul trăiește nostalgia Ipoteștiului și a iubitei pierdute. Ar fi vrut să revadă colibele de paie, cuiburile de vulturi, pomii în floare și lanul călătorind cu valuri de smarald, pe unde el se plimbase cu acea zînă a plaiurilor, care murise. "S-a stins. De aceea însă el
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
teiul sfînt să-l acopere cu florile și cu aducerile aminte... Se simțea atît de străin, atît de bătrîn și atît de singur! O dată cu vînzarea Ipoteștiului, fusese și el jefuit! Pierduse tot! Unde ești copilărie, cu pădurea ta cu tot?..." Pierdut e totul în zarea tinereții Și mută-i gura dulce a-altor vremuri." Mormîntul Casandrei, pentru el, devenise definitiv pierdut, dar chipul ei încă îi era viu, în minte. Iat-o, pe Casandra, apărîndu-i Din valurile vremii, în toate cele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
atît de singur! O dată cu vînzarea Ipoteștiului, fusese și el jefuit! Pierduse tot! Unde ești copilărie, cu pădurea ta cu tot?..." Pierdut e totul în zarea tinereții Și mută-i gura dulce a-altor vremuri." Mormîntul Casandrei, pentru el, devenise definitiv pierdut, dar chipul ei încă îi era viu, în minte. Iat-o, pe Casandra, apărîndu-i Din valurile vremii, în toate cele zece versiuni, lucrate după vînzarea Ipoteștiului: "Din valurile de aduceri aminte îmi răsai Cu mîna ca zăpada, cu capul tău
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mult de-atunci, Harietă, de cînd eram copii mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate, în lumea asta..."221 La 24 iunie 1880, fiind halucinat din nou de chipul Casandrei și de locurile dragi, de la Ipoteștiul pierdut, a improvizat, cu creionul, versurile care urmează, pe un afiș scris de mînă, pe care se anunța o reprezentație, cu piesa Trei pălării, de Malla, în grădina Orpheu, din București: "Din cerurile albastre Luceferi se desfac Zîmbind iubirii noastre Și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ceea ce mă privește, am renunțat la lume la fel ca și tine”. Și va fi nevoie ca aceste două ființe care au rupt legăturile cu viața reală să se întâlnească, pentru ca, în cea de-a doua parte a piesei, trecutul pierdut să reînvie. Izgonit dintre oameni, decăzut și marginalizat, shite și-a păstrat totuși vechile arme și veșminte militare; îmbrăcându-le din nou, războinicul care încearcă să fie cel de odinioară nu e oare acum un soi de fantomă - ușor ridicolă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în acel straniu interstițiu. Un alt no „din lumea reală”, Hyakuman, vorbește și el despre această rătăcire prin spațiile-limită, legată tot de ideea pierderii, a despărțirii. Și aici există un shite, o femeie care bate drumurile în căutarea unui copil pierdut, copilul cu un papagal pe mâneca hainei. Dansul lui shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu izbutește să-l facă pe copil să apară și, astfel, în cele din urmă, „zadarnicul vis se curmă în veșnica absență”. Numai regăsirea copilului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
copilul cu un papagal pe mâneca hainei. Dansul lui shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu izbutește să-l facă pe copil să apară și, astfel, în cele din urmă, „zadarnicul vis se curmă în veșnica absență”. Numai regăsirea copilului pierdut ar putea pune capăt istovitoarelor rătăciri ale mamei. Rătăciri a căror țintă e aflarea liniștii, a odihnei finale dobândite străbătând calea durerii, metaforă a vieții omenești însăși. Piesa se va încheia nu cu alinarea sufletului unui mort, ci cu pacea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din nou mâneca-mi udă. Două fantome nostalgice și condamnate la singurătate, căci: de noi nu-ntreabă nimeni urmele noastre pierdute pe țărm la Suma, două fantome incapabile să se îndepărteze de pinul care, veritabil simbol mnemonic, figurează amintirea timpului pierdut, rămas în urmă, două fantome stăpânite ele însele de obsesia unei alte fantome, a unui alt mort. Acest admirabil no propune, astfel, o stranie apariție dublă a fantomei. Două fantome o evocă pe o a treia, iată cât de puternică
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Un spațiu pus cu generozitate la dispoziția „locuitorilor non-umani ai pământului”, a „duhurilor firii”, a „invizibililor”. Un spațiu situat departe de îngrădirile cotidianului, un teritoriu unde, ca și în insula lui Prospero, sufletul, lăcaș al tuturor minunilor, își redobândește libertatea pierdută. La această margine de lume populată de fantome se ivesc, în sfârșit, spectatorii așteptați - Uriașii munților. Un pâlc de călăreți bizari intră în scenă făcând un zgomot asurzitor, în acordurile unei muzici „aproape sălbatice”. Strigăte răsună de pretutindeni, vacarmul ia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Forțe, de Posibilități”. Cum să răspunzi acestei provocări, cum să înfrunți invizibilul și reprezentarea lui concretă, materială - iată orizontul pe care fantoma shakespeariană îl fixează ca aspirație fundamentală a teatrului, ca trăsătură definitorie a acestuia, amintindu-ne astfel acea dimensiune pierdută a unei arte teatrale primordiale la care trebuie să ne întoarcem (Craig revendică imperativ revenirea la vocația inițială a teatrului), o artă teatrală legată de sacru și ale cărei forme vizibile nu sunt decât o punte spre invizibil, spre teritoriile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în semne ale unui alt univers, al acestei sierra „care insuflă stâncilor ei o gândire metafizică”. Și deși în zilele noastre pietrele acestea, stâncile acestea nu mai sunt percepute nici măcar de către băștinași ca frânturi dintr-o lume străveche și definitiv pierdută (Artaud știe asta prea bine), ca niște „crâmpeie răzlețe ale unei realități în care spiritul actual caută cu disperare urma a altceva”, sierra triburilor tarahumara rămâne totuși un teritoriu în care pietrele moarte continuă să păstreze înăuntrul lor o scânteie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
neagră” și la TAT, materialul mai concret îl ajută pe Pascal. Realitatea este perfect percepută, la fel și sensul relațiilor puse în joc. Două direcții apar în mod clar în aceste teste: - direcția depresivă cu nostalgia unei relații obiectuale satisfăcătoare pierdută, și emergența temei morții, moartea tatălui și a fiului care este însoțită de o angoasă că ar putea fi ucis de către cineva care vine din spate, cu ostilitatea persecutorie a lumii exterioare; - lupta cu depresia pare că se manifestă prin
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ele provoacă în același timp probabil o distorsiune a rezultatelor. Este deci foarte dificil să tragem concluzii generale din acest studiu, datorită numărului relativ mic de cazuri, dar mai ales datorită unui număr mare de non-răspunsuri sau a cazurilor clinice pierdute (60% din totalul de cazuri). Pe de altă parte, în acest studiu era vorba despre copii al căror diagnostic de depresie a fost pus fie în timpul consultației, fie în timpul spitalizării. Este vorba deci despre depresii grave, sau despre un mediu
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
doliu și travaliul psihologic al adolescenței. Printre autorii de limbă franceză, primul care a insistat asupra acestei comparații este probabil Haim care, în 1970, scria: „la fel ca și un îndoliat, adolescentul rămâne un oarecare timp scufundat în amintirea obiectelor pierdute și, la fel ca și acesta, ideea morții îi trece prin minte. Dar așa cum dinamica doliului normal permite ca acesta să fie prelucrat, cea a adolescentului face în așa fel încât să nu se fixeze nimic”. Era deci logic ca
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
aceste obiecte interne. Adolescentul deprimat nu acceptă ca un obiect interimar să se substituie acestui obiect al trecutului a cărui pierdere începe s-o resimtă, dar asupra căruia privirea sa rămâne fixată, ca și cum ar fi aspirată. Această fixare a obiectului pierdut împiedică „travaliul de doliu”, face să persiste „umbra obiectului asupra eului”, împiedică orice travaliu de detașare de obiectul pierdut și, în aceeași măsură, orice investiție într-un nou obiect. Pentru Denis (1987) această situație a culminat cu apariția unui „obiect
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cărui pierdere începe s-o resimtă, dar asupra căruia privirea sa rămâne fixată, ca și cum ar fi aspirată. Această fixare a obiectului pierdut împiedică „travaliul de doliu”, face să persiste „umbra obiectului asupra eului”, împiedică orice travaliu de detașare de obiectul pierdut și, în aceeași măsură, orice investiție într-un nou obiect. Pentru Denis (1987) această situație a culminat cu apariția unui „obiect depresiv”, substitut al obiectului pierdut. De ce oare travaliul anterior, travaliul de reprezentare a obiectului pierdut și apoi de punere
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
face să persiste „umbra obiectului asupra eului”, împiedică orice travaliu de detașare de obiectul pierdut și, în aceeași măsură, orice investiție într-un nou obiect. Pentru Denis (1987) această situație a culminat cu apariția unui „obiect depresiv”, substitut al obiectului pierdut. De ce oare travaliul anterior, travaliul de reprezentare a obiectului pierdut și apoi de punere în relație a obiectului vechi cu obiectul nou nu este posibil? Primul răspuns se referă la descrierea particularităților acestei relații cu obiectul din trecut. Cantitatea de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]