7,894 matches
-
cărbune, al acestor mistere și nostalgii. Draga mea... Crăciunul, acest nou Crăciun al despărțirii noastre, al patrulea, e pe sfârșite și l-am petrecut destul de bine; la urma urmelor, am primit două vizite, am avut un mic dejun gustos, un prânz bun, acest radio nesperat, telefoane; m-am uitat pe geam, am văzut oameni zgribuliți de ploaie și de frig - iar în cameră era bine. Nu mă mai doare urechea. Și atunci? Puteam să mă aștept la ceva mai bun? Pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
10 și după ce mi-am băut ceaiul am făcut curățenie, superficial, totuși destul de bine, în cele două camere, fiindcă Rose nu se mai întoarce decât azi la 5 și jumătate. Pe urmă am pus masa, am gătit, am mâncat de prânz și, cum Mabell s-a oferit să spele ea vasele, mi-am făcut toaleta și imediat m-am așezat la măsuța asta frumoasă - n-are pereche în tot Bucureștiul. Totul e atât de ordonat și în sfârșit am găsit o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
probat rochia. Nici măcar n-am văzut-o. Dimineață am sunat la ușa lui ca să-i amintesc că azi plec în Anglia și, după ce și-a târșâit cu chiu, cu vai, picioarele până la ușă, mi-a promis că o termină până la prânz. Mi-a zis că întotdeauna își lasă ideile să fermenteze până în ultima clipă - după care îi cresc brusc adrenalina și inspirația și lucrează incredibil de repede. Așa lucrează el, m-a asigurat, și până acum nu a ratat nici un deadline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și poate că, o dată sau de două ori, l-am acuzat că ține la munca lui mai mult decât la mine. Dar ideea e că suntem un cuplu matur și flexibil, capabil să discute lucrurile serios. De curând am luat prânzul în oraș și am avut o lungă conversație, în care eu i-am promis că o să încerc s-o las mai moale cu cumpărăturile, iar Luke mi-a promis sincer că o să încerce să o lase mai moale cu munca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce faci, Danny? — Bine, mersi, zice Danny, mușcând din măr. Ce se mai întâmplă prin lumea marilor finanțiști? L-ai văzut pe frate-miu azi? Fratele lui Danny, Randall, lucrează la o companie de investiții financiare, iar Luke a luat prânzul cu el de mai multe ori. — Nu, azi nu, spune Luke. — Ei, când o să te întâlnești cu el, zice Danny, întreabă-l dacă s-a îngrășat. Așa, în treacăt. Spune-i doar: „Vai, Randall, îți merge bine, văd“. Și, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ți se potrivește... spune-mi. Nu mă supăr. Păi... ce să zic... Of, Doamne. O să mă gândesc, reușesc să îngaim într-un final și schițez un zâmbet chinuit. Punem rochia de mireasă înapoi în geanta ei, mâncăm niște sandvișuri de prânz și ne uităm la un episod vechi din Changing Rooms, la televizorul cel nou cu cablu pe care ai mei tocmai și l-au instalat. După care, deși e destul de devreme, mă duc sus și încep să mă pregătesc pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uite ce tetra frumos... Cum aș putea să fiu mai încâtat de atât? — Ce-o să facem? mă tângui la Luke. În legătură cu Danny? — În legătură cu apartamentul nostru! — O să găsim ceva în altă parte, spune Luke foarte calm. Apropo. Mama vrea să ia prânzul cu tine azi. — S-a întors? zic stresată. Adică... s-a întors! — A trebuit să-și amâne operația. Luke se strâmbă. Clinica a primit un control din partea autorităților medicale elvețiene, în timp ce ea era acolo, și toate programările au fost amânate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Vrea să fie gazdă! Vrea să o organizeze ea! — Așa! O voce veselă ca de privighetoare ne întrerupe. Am rezolvat problema? Robyn apare la masă și își pune mobilul deoparte. Am făcut o programare să vedem la Terrace Room după prânz, spune Elinor pe un ton ca de gheață. M-aș bucura dacă ai avea bunăvoința de a veni să o vezi împreună cu noi. Mă uit la ea revoltată, și îmi vine să-i arunc șervetul în față și să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spun nimic. Și pe urmă, diseară am să-i spun, la fel de politicos, că nunta va avea loc unde am spus, în Oxshott. — Bine, spun în cele din urmă. — Bine. Gura lui Elinor se mișcă aproape câțiva milimetri. Comandăm? Tot timpul prânzului, Elinor și Robyn vorbesc doar despre nunțile din New York la care au fost, iar eu îmi mănânc mâncarea în tăcere, rezistând la toate încercările lor de a mă atrage în conversație. În exterior sunt calmă, dar în interior fierb. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Deci, zice, ridicând privirea, și în colțul buzelor i se formează un surâs. Cum ți s-a părut Plaza? — Știai despre asta? Mă uit la el intrigată. — Da. Normal că știam. Aș fi venit și eu dacă nu aveam un prânz de afaceri. — Dar, Luke... Inspir adânc, sforțându-mă să-mi păstrez calmul. Știi că mama ne organizează nunta în Anglia. — Pregătirile sunt într-o fază extrem de incipientă, sunt sigur. Nu trebuia să ne fixezi o întâlnire în felul ăsta! — Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mea, cred că ar trebui să mergem pe satin imprimat. Da? OK. La revedere. Pune jos receptorul și mă privește radioasă. Becky, scumpa mea! Ce faci? Cum a fost în Anglia? — Bine, mulțumesc de întrebare. Robyn... — Tocmai vin de la un prânz de mulțumire pe care mi l-a oferit doamna Herman Winkler la Carlton. Ce nuntă de vis! Mirele i-a făcut cadou miresei, la altar, un pui de schnautzer! Atât de drăgălaș... Se încruntă ușor. Unde naiba voiam să ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine mă priveau mirați, dar mie nu-mi păsa. Ia o gură de băutură și eu mă uit la el, fără să-mi pot dezlipi privirea. Nu îndrăznesc să scot nici un sunet. Nu îndrăznesc nici să respir. — Și, pe la ora prânzului, a ieșit din bloc o femeie. Era brunetă și avea o haină foarte frumoasă. Îi cunoșteam chipul din fotografii. Era mama. Rămâne în tăcere câteva clipe. — Și atunci... m-am ridicat repede. Ea și-a ridicat ochii spre mine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
toate planurile de nuntă... — Ei, n-a fost nici o problemă! zice mami. Recunosc, când m-a sunat Becky, am fost un pic cam surprinsă. Dar situația n-a fost chiar atât de dramatică! Oricum, majoritatea invitaților rămâneau și duminică la prânz. Iar părintele Peter a fost și el foarte înțelegător și mi-a zis că de obicei nu ține slujbe de nuntă duminica, însă în cazul ăsta va face o excepție... — Dar ce-ați făcut cu... cateringul, de pildă? Comenzile erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bolnavilor, bătrânilor, În alimente, medicamente și În numerar. În afară de aceasta, se Îngrijește de bunul mers al cantinei unde se dă pentru adulți una masă consistentă, zilnic, iar copiilor 2 mese ca: dimineața un ceai dulce cu mămăligă și marmeladă și prânzul la 195 de persoane În care intră și 50 de români (subl.ns.)”. După cum spuneam și În ultimele episoade, s-a luat lăudabila inițiativă de salvare a viitorul nației, copiii, care au fost trimiși gratuit pe tren În zonele considerate
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la examen, cu toată materia citită și învățată, poate că înțelegeam și compartimentam mult mai multe dar aș fi pierdut din trăirile spontane și aș fi raționalizat prea mult lucruri care, bănuiesc, nu prin rațiune trebuie absorbite. După masa de prânz pornim cu tot alaiul către râu (observ că activitățile pe aici nu prea sunt individuale, când cineva face ceva apar toți prietenii și toată familia să-l susțină). Sandra cu Alfonso sunt îmbrăcați în alb și au la gât coliere
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
felul de produse moderne. Întrepătrunderea dintre lumi? Posibil. Cu sau fără televizor în fundal, procedura a fost eficientă și cred că există un număr respectabil de mame în lumea largă care și-ar dori s-o stăpânească. După masa de prânz, continuăm cu tot felul de povești și către îngânarea zilei cu seara, abia abia suntem cu toții gata de plecare (ayahuasca trebuie să fiarbă cel puțin șase ore). Plecăm toți șase (patru gringas, Jose și Alfonso), hurducăindu-ne în camioneta lui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
poate fi un fel de Fata Morgana care ne împinge pe un drum întortocheat neavând nimic de-a face cu drumul pe care îl avem de fapt de urmat. Concluzia este simplă. Peste o zi voi pleca din Chiguilpe. La prânz îmi prezint planurile Sandrei și lui Alfonso și mâncăm în liniște, întristați de perspectiva plecării iminente. M-am simțit ca acasă și a fost o experiență unică. După masă, Alfonso citește din nou în lumânare și îmi spune că ar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
problemei este orezul fiert și sucul de platan. După masă ne pregătim pentru tăiatul porcului de a doua zi eu, mental, iar Guillermo cu Cora și Carola punând grămadă tot felul de oale, cuțite și prosoape. A doua zi către prânz pornim în două canoe către casa Mariei, înarmați cu tot echipamentul selectat cu o seară înainte. După vreo jumătate de oră de vâslit în susul râului ajungem lângă un mal unde sunt amarate vreo zece canoe și vedem o coloană de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și încerc să reflectez la evenimentele nopții precedente. Nu reușesc, renunț, închid ochii și îmi „palpez” liniștea interioară, apoi mă ridic și mă îndrept către casă. Toată familia este adunată, ca de obicei, în bucătărie. Trebuie să fie aproape ora prânzului deoarece văd un piranha prăjit arătându-mi un set impresionant de dinți dintr-o farfurie de pe masă. Dau binețe, îl văd pe Don Julio privindu mă cu un zâmbet într-un colț al camerei și activitățile în cameră se opresc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
restaurante și pizzerii cu menu „vesternizat”, în engleză și, mai ales, cu prețurile foarte apropiate de cele englezești. Localnicii nici nu se apropie de intrarea acestor localuri, ei mănâncă în restaurante locale, în care se servesc câteva opțiuni standard pentru prânz, de regulă mâncare bună și tradițional peruană. Evident, respectivele localuri arată mai puțin atrăgător decât cele „vesternizate” și, în general, sunt pe străzi mai lăturalnice. De a lungul peregrinajelor am învățat că soluția de succes este să urmez localnicii, așadar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
comparație, sunt complet ridicole: 2-3 dolari pe două feluri de mâncare cu suc și desert. Mă limitez la un suc de papaya, timp în care Chris și Grazyna nu rezistă tentației și comandă câte un fel principal cu pește. După prânz ne despărțim; eu cu Chris plecăm către Templul Luminii unde vom face prima ceremonie iar Grazyna va merge cu un alt grup la un șaman în Iquitos. Mircea Eliade Ne întâlnim cu restul grupului și pornim spre Templul Luminii. Suntem
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu sesizeze diferența de nuanță. Declarăm oricum experimentul închis și rămâne să cuget dacă vreau să continui. Ziua lungă se încheie din nou târziu în noapte, ajung în cameră și cad într un somn adânc până a doua zi către prânz. Luăm prânzul eu, Scott, Chris și Grazyna la restaurantul peruan cu porții gargantuești și ne înfruptăm cu toții la maximum. Facem schimb de impresii și de povestiri din aventurile din ultimele două zile. Încep să mă acomodez cu viața în Iquitos
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
diferența de nuanță. Declarăm oricum experimentul închis și rămâne să cuget dacă vreau să continui. Ziua lungă se încheie din nou târziu în noapte, ajung în cameră și cad într un somn adânc până a doua zi către prânz. Luăm prânzul eu, Scott, Chris și Grazyna la restaurantul peruan cu porții gargantuești și ne înfruptăm cu toții la maximum. Facem schimb de impresii și de povestiri din aventurile din ultimele două zile. Încep să mă acomodez cu viața în Iquitos și cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care vorbește spaniolă din grup și deși Jorge este însoțit de un învățăcel pe post de translator mă transform automat în puntea de legătură dintre Jorge și restul grupului. Prima ceremonie cu Jorge Ne întâlnim, ca de obicei, să luăm prânzul împreună după care pornim către debarcader. În afară de noi patru a mai apărut Uros, un sloven deschis, și o femeie belgiană de vreo 50 de ani care vorbește foarte repede și mă chinui să înțeleg ce spune. Jorge apare bine dispus
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Ajung în cameră, încui ușa cu grijă, închid oblonul și mă întind pe pat răsuflând ușurată. Am sentimentul că am trecut printr-un pericol iminent și respir adânc, recunoscătoare că am ajuns la capăt. Sfârșitul congresului Mă trezesc abia către prânz cu câteva raze ale soarelui strecurându-se prin oblon. Astăzi este ultima zi de conferință. După amiază mă voi întâlni cu Scott care are zborul de plecare la ora patru după amiază. Grazyna și Uros mai rămân două zile în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]