7,820 matches
-
asemenea, dați o coală de hărtie unui copil de treipatru ani să deseneze o pasăre apoi, dați-i altă coală de hărtie să deseneze ce vrea el. Ce credeți că va desena copilul? Animație. Va desena o colivie. Animație generală prelungită. Este un copil născut în eprubetă, nu știe ce-i libertatea pentru o pasăre. Copilul născut în laborator s-a rupt de natură; el nu înțelege că o pasăre trebuie să fie liberă. Animație. Omul se îndepărtează de natură, deci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mai mare ca volum decăt masa totală a galaxiilor din Univers și că accelerează expansiunea Universului? Sateliții “S’O” și “Eu” au lansarea în 2017 și 2019 ca să elucideze enigma energiei negre. Să vorbim după pauză despre Apocalipsă?! Animație generală prelungită. După conferință, ca de obicei, momente de relaxare în laborator. Intră Ela care aduce cafeaua într-un bol. Toarnă pentru Aurora și profesor. Intră Cosmos și prepară un cocteil special, hidrogen și oxigen, Robo cu apă pentru gazde și toarnă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
topesc și nivelul mărilor, oceanelor va crește luănd din uscat. Evelin: Cineva spunea că inteligența artificială va fi salvarea Pămăntului. Oare așa omul nu va deveni sclavul inteligenței artificiale? Pămăntul va deveni planeta roboților iar omul sclavul lor? Animație generală prelungită. Profesorul: Doamnelor și domnilor, totuși între viață și moarte sunt milioane de ani de evoluție și selecție naturală. Atunci cănd începe Apocalipsa? Pentru că moartea a fost inventată de către viață, atunci să nu lăsăm indivizi fără onoare, care pentru un profit
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
moarte. Măine plec în spațiu pentru mai multe zile. Vă promit că peste un milion de ani o să vă fac o expunere la zi despre Univers, Big Bang, Galaxii, gravitație, lumină și, mai ales, despre extratereștri și OZN-uri. Aplauze prelungite. Profesorul: Mulțumim domnului Evelin pentru participarea la ciclul de conferințe ale Centrului, și-l așteptăm la o nouă întălnire chiar dacă este peste un milion de ani! Participanții aplaudă frenetic, în picioare, voci: Vă așteptăm, vom fi aici peste un milion
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
apucat paharele În mâini, le-au dus la gură și Înghițea, ce era În pahar, fiecare, după propriul obicei: care mai repegior, care mai pe Îndelete, care mai supt, care mai sorbit, care mai descântat, și, În fine, care mai prelungit și mai savuros. În sfârșit, iată-l și pe Ștefăniță Vintilă. Pe cel de după ușă. Pe patronul vestitului bar de la Banca-Sat, În care se aflau nu mai puțin vestiții, cinci vânători, care l-au luat, așa, pe nepregătite, pe acel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ton curtenitor: „Prin urmare, zise el, vă rog insistent să-mi răspundeți la Întrebarea pe care v-am pus-o: sunteți sau nu o halucinație de a mea?“. „Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o reajustare chimică la o perioadă de tensiune. Hainele cu care era îmbrăcat individul erau, dacă se putea, și mai elegante decât ultima oară. Nu primise încă nici un răspuns la remarca sa de început. Gosseyn zăcu întins cât dură tăcerea prelungită, amintindu-și fără plăcere că ultima oară când Blayney stătuse în picioare, ca acum, privind în jos spre corpul lui Gosseyn, se aplecase brusc și. fără vreun motiv aparent, lovise puternic de câteva ori. Părea un moment potrivit pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
momentul deciziei. În tăcere, dădu patru semnale, care se succedară rapid, pentru super-creierul său. Apoi se lăsă pe spate, relaxat, fixându-și privirea în tavan. La stânga sa se auzi un sunet puternic. Era vocea unui bărbat care scosese un Uuhhh! prelungit. Și apoi: "Hei!" Ultima exclamație venise dinspre purtătorul de cuvânt al celor șase indivizi care, în tot acest timp. stătuse mai la o parte. Gosseyn putu să-l identifice pentru că întorsese iarăși capul într-o parte. Ceea ce văzu erau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Generală și, mai pe urmă, a Mașinii Jocurilor. - Dar ce ai de gând să le faci? Tonul era foarte insistent. - Să-i ucizi? - Nu, am să mă descotorosesc de ei așa cum am făcut cu subalternii tăi înarmați, de aici. Tăcere prelungită. În cele din urmă, fără nici un chef zise - Ei, bine, trebuie să admit că poți să manevrezi un echipament de produs dispariții destul de grozav. Apoi curiozitatea învinse: Unde-i o să-i trimiți? - Am eu în minte un loc. Dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
albăstrie sub care se vedeau sânii pietroși. Matei n a mai rezistat, s-a apropiat de ea, i-a sărutat mâna cu inelul de logodnă. —Matei! de când ești aici? S-a ridicat încrucișându și brațele după gâtul lui. După sărutul prelungit, fermecat de parfumul corpului ei, Matei nu s-a stăpânit să nu-i sărute sânii dezgoliți și mai mult din cauza reverului pijamalei care-i alunecase pe umăr, simțind amândoi, deopotrivă, plăcerea care-i domina. De când ești aici?l-a întrebat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
decât pe moment. Dar chiar și atunci când Noimann Își abandonase trupul În mâinile lui Satanovski, sufletul nu Îi era tocmai liniștit. Chipul lui Lilith i se clătina mereu În fața ochilor. Stomatologul se gândea mereu la ea. Chiar În timpul acestor scene prelungite, Noimann se Închipuia târându-se În genunchi la picioarele ei imaginare și cerându-i iertare. De fapt, În același timp, existau acolo, În el, doi Noimanni. Unul cerea iertare În genunchi, iar altul urmărea scena, repetând În sinea sa, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
FEL ÎN PRIVINȚA AVENTURII ÎN CARE SE LANSASE. ÎN MOMENTE DE CRIZĂ SE ÎNCREDEA ÎNTOTDEAUNA ÎN PUTERILE LUI. ALȚI OAMENI ERAU ISCUSIȚI ȘI BRAVI, DAR LE LIPSEA VASTA LUI EXPERIENȚĂ ȘI DISPONIBILITATEA LUI DE A-ȘI ASUMA DE BUNĂ VOIE RISCURI PRELUNGITE. Poate că deocamdată era singura persoană care credea cu adevărat că se aflau în toiul uneia din marile crize ale domniei frămîntate a Inneldei Isher. În ultimă instanță un interval de numai cîteva minute putea perfect să reprezinte pragul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
respectiva aserțiune, afabilul personaj izbucnea, adesea, în hohote atât de nestăvilite, bătându-se atât de dezlănțuit cu palmele pe coapse, ca zaporojenii cei avântați în gopak-ul lor căzăcesc, de te întrebai, cu oarecare teamă, de nu va cădea într-o prelungită catalepsie sau cel puțin într-un leșin neașteptat, fiindcă, uneori, părea că nu-i mai vine aer deloc din cauza râsului său colosal. De aceea, Mircea rămăsese mut de spaimă, atunci, fiindcă, după o îndelungă și copioasă sporovăială, pe deasupra și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-și cupa de șampanie în zare, Vladimir intonă o nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult mai mult decât ale oaspeților, încheindu-se printr-o prelungită pauză de respirație, aproape ca un râs cataleptic. Bufonii curții de la noul Sans-Souci, un smolit cu nasul într-o parte și confratele său care îl depășea în înălțime cu peste jumătate de metru, se apropiară de Vladimir cu o pâlnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toate declarațiile bune, că nu eram un om rău, că nu aveam probleme cu nimenea, singura problemă asta era, cu scandalul. A schimbat pe procurorul ăsta și m-a luat altul în primire - Vintilescu, procurorul Vintilescu. Ăsta m-a luat prelungit, pe urmă prelungit... un an de zile. Din ’98 până-n ’99. Mă scotea, mă ducea la el în birou, îmi dădea un pahar de vin să beau. „Du-te, domnule, de-aicea, mă iei cu vin, să beau vin?“ Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că nu eram un om rău, că nu aveam probleme cu nimenea, singura problemă asta era, cu scandalul. A schimbat pe procurorul ăsta și m-a luat altul în primire - Vintilescu, procurorul Vintilescu. Ăsta m-a luat prelungit, pe urmă prelungit... un an de zile. Din ’98 până-n ’99. Mă scotea, mă ducea la el în birou, îmi dădea un pahar de vin să beau. „Du-te, domnule, de-aicea, mă iei cu vin, să beau vin?“ Deci, de fapt, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a întregii structuri atomice a materiei considerate, la o adâncime de mai multe molecule. Procesul de similarizare subsecvent rezulta din fluxul de energie nervoasă de-a lungul circuitelor de legătură al creierului său secund, circuite dezvoltate doar printr-un antrenament prelungit. Impulsia activă, emitea o încărcătură din această energie, mai întâi de-a lungul nervilor corpului, apoi dincolo de învelișul său. Într-o clipă, atunci, fiecare atom pus în joc era constrâns să se plieze pe o asemănare "vagă" cu "modelul" fotografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
În aparență, ușile nu rămâneau mereu deschise, fiindcă ofițerul de la admiteri nu păru surprins că se închideau. - Sigur n-o călărești pe fata care a intrat adineauri, Orel? întrebă. - Spre marele meu regret, nu... zise Oreldon, care închise. - Nu trebuia prelungită conversația, îi zise cordial lui Gosseyn. Oamenii ar intra la bănuieli. Ajunseră la scară. Oreldon se pregătea să coboare, când Gosseyn îl opri. - Unde duce? întrebă. - Păi... la nivelul echipajului. - Unde este sala de control? - Dar ce treabă aveți acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
importanță. Rămânea însă vital ca Prezicătorii să nu fie trimiși lui Enro. Cât despre așteptarea întoarcerii sale, se simțea mai puțin afirmativ. Acțiunea pe care urma s-o întreprindă putea să se dovedească a fi complexă și să ceară eforturi prelungite. Acum avea certitudinea că putea să se simila-rizeze înapoi în navă cu minimul de eroare în timp, apoi să plece iar spre punctul de plecare. Conform opiniei generale nu trebuia să piardă nici un minut, dar studiul serios al instrumentelor va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
podelele rău păstrată, care plutea în aer. M-am așezat în fundul localului, lângă tonomat. Am băut o înghițitură lungă și zgomotoasă, alcoolul mi-a pătruns înăuntru ca o durere seacă, o vâlvătaie care s-a stins imediat într-o prospețime prelungită și intensă. M-am uitat la ceas, aveam încă mai bine de o oră de așteptat. Nu eram obișnuit cu pauzele, Angela. Aveam doar patruzeci de ani și, de cinci, eram deja ajutorul șefului de secție la chirurgie generală, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și cu oftatul. De-aia bei și cânți Pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată. Erai, că umblai din creangă-n creangă ca o pasăre pribeagă și mă rugai pe mine să spun nevesti-tii că ai fost la ședință prelungită. De câte ori nu te-am scos eu din bucluc? Da’ acu, gata, ochii văd, inima cere, organismul nu și nu... Dacă aude consoarta că benoclezi felinarele la fătuci dulci și iabrașe mănânci conservă cu sardine În noaptea de revelion... Se zice
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
căsătorii care oferă lumii imaginea unei fericiri exemplare și povestitorul este în măsură să spună că, după câte se pare, acești soți nu erau până atunci siguri că erau mulțumiți de viața lor în comun. Dar această despărțire brutală și prelungită le dăduse posibilitatea să se convingă că nu puteau trăi unul departe de celălalt și că pe lângă acest adevăr, ieșit la iveală pe neașteptate, ciuma însemna prea puțin. Era vorba de o excepție. În majoritatea cazurilor, despărțirea, era evident, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la șase luni și epuizaseră dinainte toată amărăciunea acestor luni care urmau să vină și când își înălțaseră cu grijă curajul la nivelul acestei încercări și își încordaseră ultimele puteri ca să rămână, fără a se clinti, la înălțimea acestei suferințe prelungite peste un atât de lung șir de zile, atunci, uneori, un prieten întâlnit întâmplător, o părere emisă de un ziar, o bănuială trecătoare sau o bruscă perspicacitate le dădea ideea că la urma urmei nu e nici un motiv ca boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân cu lungi mădulare scheletice e deja la pământ, cu capul gol, cu părul alb În dezordine pe o țeastă de un cafeniu Închis; de furie, de groază, strigătele sale nu mai sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi Îl imploră pe noul-venit. Împrejurul nefericitului, vreo douăzeci de indivizi, cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță, un cerc de spectatori binedispuși. Unul dintre aceștia, observând expresia indignată a lui Khayyam, Îi aruncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și pe acelea de meseriași, arămari, fabricanți de hârtie, crescători de viermi de mătase sau sacagii, ca și comunitățile protejate, evrei, zoroastrieni și creștini nestorieni. Toți Încep prin a săruta pământul, apoi se ridică, salută din nou, cu o temenea prelungită, până când monarhul le face semn să se Îndrepte. Atunci reprezentantul lor rostește câteva fraze, apoi se retrag cu toții de-a-ndăratelea; este, Într-adevăr, interzis să-i Întorci spatele suveranului Înainte de a fi părăsit Încăperea. Un obicei ciudat. A fost oare introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]