7,323 matches
-
războiului civil; atracția puternică exercitată de modelele democratice europene. În Portugalia, consolidarea prin intermediul statului a urmat un parcurs constituit din adaptări succesive impuse de conflictul dintre proiectul radical, abstract din punct de vedere ideologic, urmat de "Revoluția Garoafelor" și de protagoniștii ei - oficialii care au organizat lovitura de stat și apoi au decis extinderea substanțială a sectorului public -, dar și prin recursul la modelul democratic european, susținut de alți actori, civili și militari, care au câștigat teren în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
obținerea consolidării ca alternativă, cu cât este mai inclusivă legitimarea, cu atât mai slabe ar putea fi "ancorele"; • în prezența legitimării inclusive, "ancorele" rămân importante pentru a stabili care sunt procesele de consolidare ce au fost duse la bun sfârșit; • protagoniștii diferitelor combinații între legitimare și "ancorare" definesc modelele de consolidare (prin intermediul partidelor, prin intermediul statului sau prin intermediul elitelor). Studiile de caz demonstrează, de asemenea, ca punctul final al consolidării depinde de alegerile făcute de către elitele politice. Elitele italiene s-au dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se transformă (în plan ideologic și organizatoric), calificându-se drept "grupuri" de persoane care concurează pentru câștigarea mandatelor și nu pentru afirmarea de valori și politici. (Se întrunesc astfel toate condițiile pentru dispariția "ancorei" de gatekeeping, mai ales în absența protagoniștilor săi). La începutul anilor nouăzeci, totuși, au existat factori stimulativi care au contribuit la dezancorarea partinică și clientelară. Ar trebui să atragă atenția, în mod special: impactul unor anchete asupra corupției, criza economică, referendumul din aprilie 1993 și schimbarea legilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și turnul lui Nemrod, nu „câmpiile asire”, ca mai târziu la Eminescu, ci „scripturile caldee”, nunțile tragice, întreaga „frumsețe” efemeră a lumii, ca o „scrisoare pre năsâp, pre margine de mare”. Câteva stihuri aparținând traducătorului deplâng în finalul prologului soarta protagoniștilor tragediei (Filogon împărat, fiica sa, „ghizdava” Ierofila, și „fiul de împărat neștiut”, Panaret). Avertismentului crud și moralizator al morții i se replică totuși - prin recunoașterea „nesocotinței” eroilor ca fiind, cea dintâi, aducătoare de nenorocire. Este concepția preluată de la tragicii greci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
continuă studiile la Seminarul Teologic din Sankt Petersburg și la Universitatea din Iuriev (Dorpot), unde obține în 1913 licența în drept. Ziarist în Sankt Petersburg, simpatizant al partidelor Socialist Revoluționar și Cadet, publică o serie de satire politice privitoare la protagoniști și la evenimente legate de revoluția rusă. I se interzice revista pe care o conducea, „Fără cuvinte de prisos”, și este nevoit să emigreze, cu destule peripeții, în România. Aici începe să scrie în limba română, pe care o vorbea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
de spirit a unui personaj. O trăsură care trece în noapte, o veveriță cățărându-se într-un copac deschid istoria spre atemporal și permanențe psihice. Prințul Ghica rămâne unul dintre cele mai bine scrise romane istorice din literatura română. Iar protagonistul prezintă numeroase analogii cu D., autoare și a unui jurnal (din care s-au publicat fragmente), înțesat de observații amare și ironice la adresa contemporanilor. Opțiunea declarată a Danei Dumitriu pentru ceea ce ea însăși a numit „realism psihologic” [...] plasează textele prozatoarei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
ale romanului, prezentul (ajunul Revelionului) și trecutul (fragmente din biografiile celor doi eroi, alternând cu fragmente din viața unor personaje-satelit). Istoria în paralel a întâlnirii celor doi se compune din mici povestiri, scrise la persoana întâi, din perspectiva celor doi protagoniști, complicate prin includerea în ramă a unor alte povestiri. Este de-a dreptul captivantă relatarea aceluiași episod - clasica ciocnire dintre un el grăbit și cavaler și o ea încărcată de pachete, la ieșirea dintr-un magazin - din două perspective opuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
maltratat în opera Agotei Kristof, care o abordează oblic și strîmb. Chiar dacă, în primul volum, el pare să funcționeze sub cupola pronominală a lui noi, finalul romanului ne surprinde prin nedeterminarea ce lasă să planeze o ambiguitate angoasantă asupra identității protagonistului / protagoniștilor: "(...) unul din noi pleacă în cealaltă țară. Cel care rămîne se întoarce la casa Bunicii." Evoluția gemenilor Agotei Kristof e departe de a fi conforta bilă pentru cititorul care începe prin a crede în dublul real, obiectiv și care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în opera Agotei Kristof, care o abordează oblic și strîmb. Chiar dacă, în primul volum, el pare să funcționeze sub cupola pronominală a lui noi, finalul romanului ne surprinde prin nedeterminarea ce lasă să planeze o ambiguitate angoasantă asupra identității protagonistului / protagoniștilor: "(...) unul din noi pleacă în cealaltă țară. Cel care rămîne se întoarce la casa Bunicii." Evoluția gemenilor Agotei Kristof e departe de a fi conforta bilă pentru cititorul care începe prin a crede în dublul real, obiectiv și care, de-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de cărți și jocuri erotice mediocre. Dar, deodată, ceva se produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea și descrierea fină, dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și protagoniștii înfruntă frigul abisal al neantului. Enigmatic, alegoric, răvășitor, scormonind întunecimile naturii umane pînă în adîncurile ei cele mai triste, cum ar fi meschina bucurie a lui Marcel, spre exemplu, veșnicul nemulțumit de soartă de a vedea prăbușindu-se universul celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a spiritului, încrederea într-un viitor diferit. În fapt, Leonora Miano nu-și propune să dea o lecție de istorie, iar sintagma care definește acum acea neagră și dramatică aventură dezumanizantă nici nu apare în text, pentru că e irelevantă pentru protagoniști. Autoarea încearcă să surprindă clipa basculării unei lumi, privirea ei iscoditoare se strecoară în acest interstițiu în care universul familiar e cu brutalitate înlocuit de unul nou, despre care nimeni nu știe încă nimic. Narațiunea se focalizează pe viziunea personajelor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
neajunsurile ei materiale, sociale, morale și spirituale, dar și pe cea a tărîmului făgăduinței, unde iluziile se risipesc adesea, iar reușitele presupun nu o dată compromisuri și umi lințe greu de dus. Necazurile îndurate în viața "dinainte", cea a stu denției protagoniștilor, Andi și Carmen, sunt însă schițate cu pudoare și cu înțelepciunea autentică a celui care știe că, pentru generațiile ce au urmat, curiozitatea legată de traiul cotidian pe vremea părin ților și a bunicilor e limitată, inconstantă, vremelnică, și orice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
considerau a fi asumpții necritice sau simple ipoteze. Fără rigoarea unei cercetări științifice și a unei tendințe critice, relațiile internaționale tradiționale nu reprezentau decît o istorie pur descriptivă sau o teorie normativă. Disputa rezultată a fost numită, după principalii ei protagoniști, dezbaterea Bull-Kaplan sau dezbaterea tradiționalism contra scientism sau, mai pe scurt, "a doua dezbatere". Această dezbatere ne aduce înapoi la identitatea problematică a relațiilor internaționale ca disciplină independentă (vezi capitolul 1). Prima dezbatere a reușit să delimiteze relațiile internaționale de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
predicile susținute de nou-înființatul ordin dominican și de însuși Sf. Dominic cât și acțiunile militare desfășurate de regele francez și de nobilime. De asemenea, au încurajat instituționalizarea Inchiziției, o curte ecleziastică înființată pentru a-i judeca pe cei eretici. Recompensa protagoniștilor seculari a fost faptul că au intrat în posesia pământurilor care apaținuseră ereticilor, iar cel mai important rezultat în favoarea monarhiei franceze a fost că până la sfârșitul cruciadelor, teritoriul acesteia aproape că se dublase. De asemenea, acest lucru a cimentat relația
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și peste Ocean, era în criză financiară, recoltele proaste îi lăsaseră pe țărani și pe muncitorii fără mâncare, iar cei din a treia clasă și o parte din nobilime erau revoltați împotriva regelui. Chiar dacă de la început au existat revoluționari printre protagoniști, conducătorii evenimentelor din 1789 nu s-au răzvrătit pentru a răsturna vechiul sistem, ci pur și simplu pentru a-l reforma. Majoritatea celor care își doreau o schimbare ar fi fost mulțumiți cu o democrație parlamentară și o monarhie constituțională
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
inert, virtual, amorțit, ferit de șocuri neplanificate. Procedeele, căutările inovatoare sunt mai evidente în Atrium. Construit prin aceleași mărci gramaticale ale viitorului potențial, romanul abordează realitatea prin măști ale personajului. O temă centrală este și aici criza de identitate a protagonistului (în desenul căruia pot fi detectate varii ipostaze autobiografice ale autorului), captiv al propriului eu. Acesta este supus unui autointerogatoriu insistent și chinuitor. Simbolistica numelui nu se oprește la titlu: romanul este „traversat” de un râu, sugestie a sinuozității itinerarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
întocmai de jos, adică de la viața ordinară a fiecărui cetățean care, așa cum am văzut, este primul nivel de viață care trebuie schimbat pentru a vindeca corupția. Ceea ce trebuie evitat, în mod absolut, și eventual combătut, explică Piercamillo Davigo, unul din protagoniștii organizației Mani Pulite, astăzi consilier al Curții Supreme de casație, este „dezinteresul și resemnarea cetățenilor”, deoarece ei „sunt terenul cel mai fertil pentru aderarea sau adaptarea la practica corupției”. Din acest motiv, a recunoaște și a analiza experiențele pozitive, a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
contagiind sau, încă mai rău, degradând și deformând întregul sistem. 2. A doua caracteristică e constituită din faptul că în corupție se realizează o legătură stabilă între corupt și cel ce corupe. Ocazia relației între cei doi sau mai mulți protagoniști ai corupției nu pare să fie nicidecum o întâmplare încheiată în sine însăși. Ea manifestă în sine încă o dată tendința irezistibilă de a se repeta, și încă o dată de a deveni permanentă. 3. A treia trăsătură a structurii interne a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
prototipic, cel al discursurilor publice și al dezbaterilor parlamentare, se vorbește despre un limbaj al campaniilor electorale, care se apropie de limbajul publicistic, dar și despre un limbaj al științelor politice. De cele mai multe ori clasificarea se realizează prin raportare la protagoniștii actului de comunicare și la context: astfel, vorbim de limbaj prezidențial, guvernamental, de partid, de limbajul politicii locale sau internaționale ș.a. Fiecare dintre aceste tipologii discursive înregistrează trăsături specifice la nivelul formelor de expresie și al conținuturilor vehiculate, fără a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pragmatică, iar limbajul artistic este în esență locul de manifestare a finalităților poetice. Limbajul politic are prin excelență o finalitate pragmatică, vizând persuadarea receptorului, modificarea atitudinii acestuia, iar specificul acestui tip de limbaj este conferit de parametrii situației de comunicare: protagoniști/roluri comunicative, spațiu, timp, finalități, modalități de expresie. Pe lângă criteriul domeniului de cunoaștere în care sunt folosite, limbajele se diferențiază prin: * caracterul monosemic, respectiv polisemic (există în principiu două căi de constituire a semnificației globale: una monosemică, atunci când delimitarea și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de context. În ambele situații, destinatarul dezvoltă o analiză semantică pe baza unei inferențe: în primul caz, el efectuează implicații convenționale, în cel de-al doilea, operează implicații conversaționale. Pentru Grice, comunicarea nu este posibilă decât în condițiile în care protagoniștii aderă tacit la principiul cooperării, constând în stăpânirea și aplicarea a patru reguli esențiale 140: a) maxima cantității reglementează volumul de informații furnizat de fiecare participant la schimbul verbal și stabilește următoarele: contribuția fiecărui protagonist trebuie să cuprindă atâta informație
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
decât în condițiile în care protagoniștii aderă tacit la principiul cooperării, constând în stăpânirea și aplicarea a patru reguli esențiale 140: a) maxima cantității reglementează volumul de informații furnizat de fiecare participant la schimbul verbal și stabilește următoarele: contribuția fiecărui protagonist trebuie să cuprindă atâta informație câtă este necesară; contribuția fiecăruia nu trebuie să cuprindă mai multă informație decât este necesară. În cazul limbajului politic, asistăm frecvent la eludarea acestei maxime, atât prin lipsa unor conținuturi informative, cât și prin proliferarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din urmă incluzând presupozițiile și subînțelesul. Pe lângă implicaturile conversaționale, subînțelesul acoperă și: aluziile, insinuările, tropii, conotațiile, actele de limbaj indirect ș.a. Aluzia definește: "enunțări care fac, în mod implicit, referire la unul sau mai multe fapte particulare cunoscute de către anumiți protagoniști ai schimbului verbal și numai de ei sau mai ales de ei, fapt ce face să se stabilească între ei o anumită complicitate (pacifistă sau agresivă)"144. Insinuările au rolul de a descalifica interlocutorul sau un terț, dat fiind că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
facil. Boala lui Herbert - cel care are pasiunea lucrurilor vetuste de genul „păpușă mecanică” - este plictisul, nefericirea de a fi „ca și mort”. El ratează toate experiențele, într-un fel de pseudobildungsroman. Personajele se târăsc, complet golite de sentimente reale, protagonistul, mereu în căutarea unei femei, vrea și nu reușește să fie bărbat, iubita sa, Luiza, se crede și ea - fără a fi - o „femeie tare”, cei doi sfârșind ca niște victime ale sufocării într-o lume redundantă. Având convingerea că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
erori istorice, însă, cu toate acestea, ele sunt pagini de un remarcabil interes. Le vom grupa în trei categorii: 1) episoade particulare; 2) originea și răspândirea Ordinului; 3) mici biografii. Ies în evidență unele preferințe, fixate uneori în exteriorul vieții protagoniștilor, alteori, în schimb, cu o puternică subliniere a vieții evanghelice pe care ei o trăiau. Se descoperă până și câte un episod inedit ce nu se găsește în biografiile majore. Dacă nici una din aceste mărturii nu redă complet viața lui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]