7,950 matches
-
asociat de poeții vedici cu tema devenită celebră prin Purușasukta, a Creației-sacrificiu. Pluralitatea cosmogoniilor e în acord cu multiplicitatea tradițiilor privind teogonia și originea omului. După Rig Veda, zeii au fost zămisliți de către cuplul primordial, Cerul și Pământul, sau au răsărit din masa acvatică originară, ori din ne-Ființă. În orice caz, ei au căpătat existență după crearea lumii. Un imn târziu (RV, X, 63,2) relatează că zeii s-au născut din zeița Aditi, din Ape și din Pământ. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
numărul 1 al revistei se prezintă scriitorul american Walt Whitman a cărui operă începuse să fie tradusă în perioada respectivă și care devine din ce în ce mai mult un model, "cel mai mare poet al umanității. Cu el a apus un cântec, ca să răsară mai luminos și mai cald peste ani..."113, așa cum afirmă patetic Mihnea Gheorghiu. Dincolo de o prezentare generală a operei poetului american articolul încearcă să surprindă între notele definitorii ale poeziei acestuia (de altfel, idei lipsite de noutate) ambiguitatea creației sale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Tot în primul număr mai apar și alte două texte, unul semnat Mihai Beniuc, Ființe, în genul prelucrărilor, la nivel prozodic, blagiene după textele folclorice: "Fără formă, grea, stângace/ Firea oarbă, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au încremenit cristale.// Răsărind greoi din tină/ Plante pipăie lumină.// În priveliște de seară/ Stă la pândă ochiu de fiară.// Omul în lumina slabă/ E neliniștit și 'ntreabă." E aceeași poezie ce se apleacă asupra destinului omului care pare a se scufunda în mizeria
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care toți și toate agonizează (Cota 117, Autumnală, Coșmar). Universul este ostil, lipsește de aici orice posibilitate de găsire a calmului, a sprijinului în elementele naturii căci totul pare să fie aducător de moarte sau să provoace suferință: "Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi/ cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră." (Coșmar). Boala universală este, de altfel, temă centrală a volumelor de tinerețe fără a dispărea din ciclurile ulterioare în care obsesia morții revine adesea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
stârnească uimirea nicidecum admirația. Balta presupune nu doar nemișcare, ci și mucezire, prindere în mrejele morții. Lipsește de aici prezentarea lunii ca divinitate nocturnă atotstâpânitoare, totul este supus trecerii, degradării, și luna nu face excepție. Semnele maleficului proliferează ("logodnica delirului", "răsărind demonic") și devin semne ale nebuniei, ale nevrozei. Totul pare încetinit ca prins în ceață sau supus fascinației morții. Proiectarea abstractului în concret pe care o practicase și Arghezi, dar și scriitorii de avangardă, se regăsește și aici: "fructele întunericului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
scriitorii de avangardă, se regăsește și aici: "fructele întunericului". E o încercare de plasticizare, de reprezentare picturală a tabloului descris, tușele sunt violente. Metafora căutată are drept scop concretizarea viziunii, refacerea ei pentru ochiul și, mai puțin, pentru auzul cititorului: "răsărind demonic fusese o galbenă amuletă". Mai-mult-ca-perfectul exclude posibilitatea salvării, a regenerării. Grija pentru referințele culturale face parte tot din această tehnică a reprezentării vizuale: "Încercuită de nori ce filtrau un repertoriu romantic", "pasionată ca un ochi într-o lungă visare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea/ și pe la tâmple le adie un fir de lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E o apariție ce sfidează timpul, moartea, fără a se exclude aluzia erotică, "de gleznele de zmalț trage fecioarele cu sâni pietroși/ pe lângă scoici și solzi cojiți de pe sirene". Mitologia și-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de pe finalul textului, "Mai sus, mai sus! - vom trece de Dumnezeu,/ - pământul este o virgulă, cerul un ban -/ de sete, de veacuri suntem beți,/ pentru disprețul tuturor crucilor înșirate,/ pentru chibriturile cu creier, de jos,/ pentru acest prea frumos gând răsărit peste noapte,/ să nu mai scriem, băieți!..." Aventură în cer parodiază poezia aspirațiilor, a cuceririi spațiului cosmic. Regăsim jocul dintre certitudine și imaginație. Ezitările nasc ironii, " Omul care păzea luneta părea să fie filozof,/ părea să știe multe din tainele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a textului: "În 1939 - ce toamnă!", "Ce toamnă!" (Cartierul din fotografie). Devastarea pe care o produce războiul a devenit un fapt comun. Umanizarea grotescă a peisajului revine și ea ca un laitmotiv violent al poeziei lui Ion Caraion: "Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi/ cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră." (Coșmar). Viziunile coșmarești asaltează eul cu putere înzecită de pretutindeni, nelăsându-i vreo posibilitate de evadare; poezia idealului, a transcedentalului a dispărut. Nu mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sufletești, întrun tablou cu fond luminos: „Și corbii croncănesc și zboară-n fală/ în aer clar ca pete de cerneală”7). Dar, mai tîrziu, invocarea lor se face dramatic: „Și cînd se va întoarce pămîntul în pămînt./ (...)/ Din zarea depărtată răsar-un stol de corbi,/ Să ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi”8). în lirica de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, prezența corbilor se îndesește. îi întîlnim la socialiști (D. Th. Neculuță, Ion Păun Pincio
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-l vedem" (A story of To-Day - O poveste din ziua de azi, 472). Jurnalismul literar narativ între alte forme de literatură și jurnalism va porni în căutarea sensului sălbatic și teribil, și aici se află locul în care forma a răsărit ca o modalitate de a portretiza o societate și o cultură. Așa va face și fiul Rebeccăi Harding Davis, Richard, care va porni în căutarea cumplitului sens în jurnalistica sa literar narativă, explorând experiența oribilă a invaziei Belgiei în 1914
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fost mult mai ambiguu cu "nesățioasele", la fel cum Norris în Bruta ar fi putut beneficia de aceeași acțiune. Atunci concluzia ar fi sunat: "O luptă sinistră, nici un semn nu iese la iveală odată cu cărucioarele umplute din greu, și care răsar unul după altul într-o monotonie terifiantă și care sunt trimise hurducăindu-se ca să umple nesățioasele cuptoare" (607). Cu excepția învechitului și cu iz senzaționalist "sinistru", acest pasaj ar fi relativ lipsit de asemenea judecăți desemnate să amplifice șocul cititorului și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
s-a afirmat drept cap și al ierarhiei laice ca și al celei religioase. De acum încolo ea se silește să manifeste și să înfăptuiască efectiv subordonarea puterii imperiale și regale propriei sale puteri. Se cunosc litigiile nesfârșite, imensa literatură răsărită în jurul certei pentru învestitură, de pildă, care nu este decât un aspect și un episod din marea luptă a sacerdoțiului cu imperiul, sau mai bine zis, așa cum s-a văzut, a celor două ordine. "Ne amintim de acțiunea lui Inocențiu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
indistinctă de cetățeni, nu numai instrumentele malefice ale poliției politice sau profitorii regimului anterior, ci și intelectuali onorabili la prima vedere, parcă o luau razna. Ar fi interesant de analizat de ce, mai ales că reziduuri fetide ale acelei pandemii mai răsar încă în presa de azi. Ilegitimitatea puterii și violența structurală au fost cele două coordonate esențiale ale regimului bolșevic peste tot în lume, și atunci când un aparatchik ajuns la comandă era confruntat cu aceste două chestiuni își dădea instantaneu arama
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
curs celor mai animalice reacții. În mod inexplicabil, la aceste basic instincts naturale (foame, frică, sex), homo sapiens erectus a mai adăugat câteva perversități: bârfa și voyeurismul, fascinația pentru orori, tâlhăria și crima premeditată, iar această grea moștenire genetică, care răsare de la sine atunci când nu este ținută în frâu de educație și de rigoare morală, a ajuns astăzi să ne otrăvescă, stihie corupătoare și ucigașă, traiul de zi cu zi. Cum a fost posibil acest lucru? Cel mai la îndemână răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la mers. Păr negru ca corbul, fața, un brun alb. Pălăria lui favorită era semi-joben, mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puțin aplecat în jos, și mai totdeauna gînditor. Somnul îi era neregulat, aci citea de cu seară până răsărea soarele, aci dormea de cu seară până la amiază și uneori și până la 1 și 2 p.m. Piciorul și mîinile mici, ca ale mamei, dinți regulați și de culoare gălbuie, când râdea cu mare poftă, și râs sincer. Revenind la fizic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Europei Orientale de învă luirea islamică a Califatului de Bagdad, când capitala lor Itil, de la vărsarea fluviului Volga, aduna în piețele sale toate comorile orientale și occidentale. Nu avem alte dovezi istorice în afara unei hărți care reprezintă Imperiul roman de răsărit la anul 815, alcătuită de istoricul Arnold Toynbee, că „imperiul kazarilor” s-ar fi întins până la Dunăre, după cum lasă să se vadă harta amintită . Știm sigur că o disidență kazară, sub numele de kabari, a însoțit, în calitate de forță de șoc
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Noi nu avem nici timp, nici loc, / Și nu cunoaștem moarte". Omul se află sub puterea destinului implacabil, nu i se poate sustrage, nu-i dă posibilitatea de a trece din lumea materială În cea spirituală: „Părând pe veci a răsări, / Din urmă moarteal paște,/ Căci toți se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște". Demiurgul Îi propune lui Hyperion diferitele ipostaze ale geniului, a cuvântului creator: „Ceremi - cuvântul meu dentâi, / Să-ți dau Înțelepciune? „Vrei să dau
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Un apel la limba vorbită Într-un spațiu cunoscut era de așteptat. Când Cătălina Îi vorbește despre „dorul (ei) de luceferi”, limbajul devine solemn, fonetismele populare dispar. În strofele 58, 59 aceste limpeziri de limbaj sunt evidente. „Dar un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizont nemărginit Singurătății mării. Și tainic genele le plec, Căci mi le Împle plânsul Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul;” Aceste cuvinte sunt rostite de Cătălina atunci când Îl respinge oarecum, fără convingere, pe Cătălin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
devinte mai puțin aspru urmat de „e”. Se poate vorbi la Eminescu despre un așa numit simbolism fonetic, chiar dacă În poemul „Luceafărul” este mai puțin evident. Alternanța consoanelor sonore „l” și „r” din strofa: „Privea pe mare cum pe zări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce...” sugerează mișcarea apei; parcă auzim clipocitul valurilor mării. Particularități morfologice Substantivul adjectivul Edgar Papu remarcă predominanța substantivelor masculine În „Luceafărul”, aceasta fiind legată de problematica geniului. Dintr-o statistică realizată de D.
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o presimțire a morții: „Iar ea vorbind cu el În somn, Oftând din greu suspină...” Prin somn, Cătălina intră În relație cu lumea nemuritoare, de fapt cu lumea de dincolo de moarte. 4.În strofa: „Privea În zare cum pe mări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări / Corăbii negre duce...” există o bogată sugestie metaforică. Marea este o metaforă cu sensuri multiple. Adâncul misterios al mării este un permanent izvor al visului romantic. 5. Aspirațiile luceafărului către lumea pământeană se concretizează prin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din 1932, „Viața lui Mihai Eminescu”, suntem Îndreptățiți să afirmăm, fără teama de a fi catalogați drept mari admiratori subiectivi ai cărturarului, Într-o vreme când se Întocmesc dosare personale, că „ape vor seca... și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate...” până când literatura româna va mai naște un prozator, un critic și istoric literar de dimensiunea lui. Desigur, un scriitor aparține epocii În care s-a afirmat, dar În cazul lui G. Călinescu, patina timpului nu lucrează În defavoarea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Minerva, Buc. , 1979, este un „scriitor total”. Lui G. Călinescu i se potrivește afirmația din finalul monografiei „Viața lui Mihai Eminescu”, potrivit căreia existența marelui poet este o excepție: „ape vor seca În albie și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă tote sevele și să le ridice În țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” Eugen Simion afirmă despre subiectul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Înseamnă „lipsă de ințiativă artistică, banalitate, mediocritate!” „Sinteza deliberată”, spune eseistul, nu „poate da naștere capodoperei”. Și ca să tragă o concluzie pe măsura importanței subiectului, teoreticianul afirmă un adevăr universal valabil: „În realitate singurul agent al echilibrului este talentul. Când răsare geniul mor școlile. Căci În capodoperă atitudinea și maniera se distrug În actualitatea echilibrului ca proces spontan al spiritului creator. Un scriitor mare este Întotdeauna tradiționalist și Întotdeauna modernist.” De mare actualitate este și aprecierea potrivit căreia spiritul critic trebuie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
catren care prevestea un destin, versuri pe care le reproduc Ion Voiculescu și Liviu Grăsoiu în volumul Poezii de V. Voiculescu, Editura Minerva, 1983, Biblioteca pentru toți - «Poetului dr. V. Voiculescu : Sub cerul-n veci întunecat Trăiși o viață întristătoare Răsari ca soare întârziat, Însă răsari tot soare”. Cum să nu-i fi plăcut lui Vlahuță versurile lui V. Voiculescu? Ele defineau însăși Poezia: Cerească floare, albă, strălucită, Cu blând miros de rai, e Poezia. Sămânța ei de îngeri e zvârlită
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]