8,590 matches
-
importanță pentru o serioasă evaluare a versatilei opere vilaseciene, dar o menționăm la sfârșit, doar din pură curiozitate. Această soi-disante aluniță adaugă o nouă și neîndoielnică dimensiune filosofică menționatei plaquette, dovedind Încă o dată că, În pofida mărunțișurilor care obișnuiesc să-l rătăcească pe pigmeu, Arta e una și unică. O pensulă de-a noastră: Tafas Acoperită de valul figurativ ce revine viguros, e În mare pericol stimabila memorie a unei valori argentiniene, José Enrique Tafas, care a murit la 12 octombrie 1964
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de viață. Această navă este, bineînțeles, cu mult mai mare și mai complicată, dar, În esență, este același gen de mașinărie. Este o sondă. — Da... — Așadar, sonda pătrunde Într-un alt univers, unde dă de sfera aceasta. Probabil că sfera rătăcea prin spațiul cosmic. Sau a fost trimisă În Întâmpinarea navei. — Exact. Trimisă să o Întâmpine. Ca un emisar. Asta e și părerea mea, spuse Ted. — În tot cazul, nava noastră robotizată, pe baza criteriilor sale de apreciere, decide că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
părea vag schimbată față de ultima dată când o văzuse. Nu era sigur - aruncase doar o privire grăbită prin Încăpere atunci - dar avea de obicei o memorie bună a aspectului camerelor; soția sa glumea mereu, spunând că Norman nu se putea rătăci În nici o bucătărie. Știți ceva? spuse el. Nu-mi amintesc să fi fost vreun frigider pe-aici. — Nici eu nu l-am remarcat, la drept vorbind, spuse Beth. — De fapt, zise Norman toată Încăperea mi se Înfățișează altfel. Pare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e un cuvânt. „Vreau să spun, ești o ființă superioară, o conștiință superioară?“ Superioară față de ce? „De exemplu, față de mine?“ Dar tu la ce nivel te afli? „Destul de scăzut. Cel puțin, așa Îmi Închipui“. Ei bine, asta e problema ta. Rătăcind prin oceanul de spumă, Îi trecu prin minte că Dumnezeu Își bătea joc de el. „Glumești?“ De ce Întrebi dacă știi deja răspunsul? „Vorbesc oare cu Dumnezeu?“ Nu vorbești deloc. „Interpretezi cuvânt cu cuvânt ceea ce spun. Este din cauză că vii de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
iar noi pur și simplu nu am trecut acest test. — De asta crezi că a fost făcută sfera? zise Harry. Eu nu cred. — Atunci de ce? — Ei bine, hai să raționăm altfel: să presupunem că ai fi o bacterie inteligentă care rătăcește prin spațiul cosmic și că ai ajunge pe unul din sateliții noștri de comunicații, aflat pe o orbită În jurul Pământului. Desigur că ai gândi: „Ce obiect straniu și interesant! Să-l explorez!“ Pe urmă ai pătrunde În interiorul satelitului. Ai găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Plouă decembrie Elena Marin Alexe Se sfarmă ploaia șopotind Pe-alunecoase colțuri reci Împleticită rătăcind A satului triste poteci Din când în când cu țipăt lung Vântoasa trece triumfal Cu jale dorul mi-l alung Și luna plânge după deal Doar nucii din grădina mea Întind spre cer coroanele Imploră inima de stea Să-nchidă
Plou? decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83259_a_84584]
-
de fluviul limpede a cărui proprie imagine, purtîndu-mă înăuntru, e răsfrîntă cumva, de apele altei lumi, reflectată și ea de transparența unui timp straniu carele le unește pe toate, așa deformate, subtile. Îmi apropii pe colegii din spital și încolonați, rătăcim împreună căutînd un soare de noapte. Cît de invers față de lucruri trebuie să fi fost acel Pericle Carpatino căruia Păstorel îi amintește sinuciderea poantă: lăsîndu-i un bilet scris în franceză subcomisarului de cartier doar ca să-l scoată din minți. Căci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
simt și eu mila: un gardian îi aduce mîncarea. Chiar și bucuria sa, pusă în sunete, pare o suferință oarecum entuziastă: „-Îhaaaa!“ V. tînăr studiază intens moartea. E parcă o presimțire a unui viitor tentacular prin al cărui labirint am rătăcit îngustînd cu fiecare pas șansa, împuținînd variantele pînă cînd sorții m-au adus aici. V. tînăr de lîngă mine se miră, dar în vîrsta lui adevărată continuă efortul de a-și urni soarta ca pe o avalanșă. Tînărul Doctor a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
orice suspiciune. V. tînăr, privind la ochii Doctorului care parcurge textul îți retrăiești, la rîndu-ți, visul. Presimți cu groază cum controlul tău se pregătește s-o ia razna. Te vezi înnebunind și știi că atunci vei fi pe jumătate mort rătăcind prin viață ca printr-un astfel de vis. Iar sunetele pe care le scoți în somn nu pot lăsa să se vadă decît hidoșenia coșmarului. Și totuși, sărmane V.-cauți somnul. Odată ce-ai început să te trezești asupra propriei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte o șoaptă. Să nu mă plângeți că sunt atât de aproape de liniștea universului unde nimeni nu urăște pe nimeni. Nici o mirare nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi-aduc din seceta visului dorul de tine. Știu că n-o să ne mai vedem niciodată pentru că strigătul meu te-a uitat, pentru că așteptarea mea este înghețată în destinul ucis, pentru că genele tale sunt fulgi de himere. O, tu, ce rătăcești ca un vânt fără nici o direcție precisă, amintește-ți de acea dimineață fără întoarcere când am plecat și nu ți am zâmbit, amintește-ți de ploile iubirilor mele care te-au spălat de ai rămas curat în flacăra pârjolită a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
retrăiai iubirea de izvoare. 23-10-2007, 2300h PLEOAPA UNUI NOR Domnului prof. Nicolae Furdui Iancu Mi-e dor să fiu lumină prin Cerul neatins Cu o rază vie ce se contemplă-n flori, Prin rodia de lume, iubind același vis, Ce rătăcește-n sfera din PLEOAPA UNUI NOR. E-atâta soare-n suflet și-n calmele iubiri De ce nu știu ce să vreau în haosul de lume Mai caut steaua vieții prin altele priviri. Și-n Zodii rătăcite, tăcerea unui Nume De vei veni
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nebună Nimfa, Și din frumosul prinț ce l am visat Ai devenit distanța ce mi-a rănit doar CLIPA. Și-am adunat din CIOBURI DE UITARE Un CER de rătăciri străine Ca un nebun plângeam în căutare De alte chipuri rătăcite-n lume. 30-10-2007 GHEȚARE DE DORURI Tu ești prin noapte singur și te aștepți să știu, Că ești sfârșit de iarnă, la cumpăna de ger Ai gânduri despre mine, dar nu te-aștepți să scriu, Poeme de iubire prin tâmpla
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
O amintire vie, mi-apasă trupul nopții Îmi sfâșie chemarea și somnul mi-l îngheț AIEVEA, ești tu visul, ce-mi blestemă demenții Străin de-a mea dorință, prin gândul îngeresc. Mi-e noaptea bolnavă de-o lume și eu rătăcesc În ghețare de doruri cu brațele ninse. Unde ești tu, înger, din timpul regesc Să-mi iubești însingurarea din glasurile stinse. 15-12-2007, 2035h AMURGUL UNOR CLIPE Eu n-am să vreau să mor prieteni Presimt că voi trăi o veșnicie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viață... Dacă cineva în timp s-a născut Din povestea universului de sfere, Pământul rămâne purificarea-n tumult Cu sufletele legendarelor ERE... Dacă cineva își va aduce - aminte De orizontul supus sălbăticiei trecutului, Din umbra de geruri mereu voi surâde Rătăcind prin imaginea infinitului. UNIVERS STELAR Domnului ȘTEFAN POPA POPA’S UNIVERS STELAR Să-ți fie-n viață trupul un mister, Și clopote de dor, să ne despartă Imensa liniște, fântâna ta de cer, În care zaci cu sufletul de glastră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu mai mor în murmurul de ierni. Mi-s ochii înlăcrimați de un destin de nori, Că mi-a lăsat puterea de-a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu de dor, Și un neant de vise îmi este rătăcit. Mi-e tristă noaptea și sufletul e plin de dor, Iar trupul e fântână peste zări, Din depărtări, e un cosmic foșnitor, Prin taina asfințitului de mări. Urmează-mă în spații de iubire, În adâncul ochiului de sfânt, Unde e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
desprins din raza de sori Ca un înger albastru răstignit în serate În fereastra de lume desprinsă din Nori Sunt un OCEAN DE UMBRE și ZĂRI prin florile timpului sunt COROLA DE NOAPTE Ca o fărâmă de soare m-am rătăcit prin ninsori Și port prin suflet lumini desprinse din moarte Dar nu mai am nici un timp de iertări Când mă desprind dintr-o spumă de mare Și somnul mi se culcă pe o ruptură de zori, Prin trupul de nopți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
către noapte. În inima rece am să aprind nemurire pentru frumoasa și trista poveste de șoapte. De-ai să pleci în vântul ușor să nu te oprești în cerul de stele să pășești peste trupuri de ani și de dor rătăcind în edenuri, dormind în himere. Căci trupul lor de păcat încărnat într-o iarnă flămândă abandonată de muze cu destine de iad și trecătoare în ziua descarnată de nume. N-am cui să-i spun această tristețe decât unul frumos
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
petreci. Satul pare-ncremenit În tăcere cufundat. Somnul l-a ademenit, Noaptea dor a legănat. Cu privirea dusă-n gol Mai răman să mai adun, Câțiva fulgi ce zburdă-n stol, Leac la inima să-i pun. Mai târziu, pe lângă foc, Rătăcesc în poezii Diamante, ce-și fac loc Iarna-n nopțile târzii. Trece iarna printre vii, Atingând raze de stea, Dans răzleț printre stihii, Sărută inima mea.
Pl?nge iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83325_a_84650]
-
Ploaie mocănească Elena Marin Alexe Storc umezeala în pumni până la ultimul strop, apoi cu fruntea rezemată de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
crengi. Cinci... zece... douăzeci... „Hm! La cât am ajuns? Mai erau puține... O iau de la început”. Cinci... șapte... zece... Ochii i se închiseră încet-încet, se redeschiseră cu greu de vreo două ori, căută frunzele pe care le număra și le rătăci printre numeroasele ramuri și printre genele ce i se strânseră încetișor, făcând întuneric. Adormise? Era între veghe și somn... ... Tudorel își bălăcea picioarele în apa limpede ce curgea alene pe sub podul de lemn pe care se așezase și încerca să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a fost proiectat prin frunziș și puține au scăpat cu viață. Băiatul a înțeles că se opune să o ducă așa, trasă de căpăstru și a dojenit-o: Ba, nu! Vei merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se poate întâmpla. Bătrâna a nechezat ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și mergea cu pas hotărât ocolind lăstărișul prea des ori prea înalt, încercând să se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și s-au retras. Au mers să culeagă flori de pădure. Au făcut câte un buchețel pentru mămicile lor. Nu știau ce flori sunt, dar erau frumoase și miroseau plăcut. Nu s-a afundat prea adânc în pădure. Se puteau rătăci. Oricum, le era frică. Băieții alergau de colo până colo, fără un scop precis și strigau tare. Au mai bătut mingea puțin și s-au așezat pe iarbă. Nu mai puteau. Erau istoviți. Numai bine, pentru că au fost chemați de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mică, iar tata trebuia să facă față majorității crizelor ei alcoolice. Când era dată afară de la serviciu fiindcă era beată, primul lucru pe care îl făcea era să-l sune pe tata. Când a fost doborâtă de un biciclist fiindcă rătăcea beată pe drum în mijlocul nopții, la cine a sunat poliția? Exact. La tata. Sunt bani aruncați pe apa sâmbetei, am gândit eu. Sunt bani aruncați pe apa sâmbetei, a spus tata foarte serios. Bani pe care nu-i am. —Bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bani? N-am decât lire sterline, am mai rugat-o. — La supermarket acceptă și cărțile de credit, mi-a replicat ea rapid. Mențiunea referitoare la bani o readusese în mod brutal la realitate, rupând-o de lumea umbrelor în care rătăcise în ultimele câteva minute. Nu că mama era zgârcită. Departe de ea. Dar anii în care te chinui să hrănești cinci copii și doi adulți dintr-un buget limitat te învață să fii cumpătat. Să fii atent la bani e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]