7,369 matches
-
din care sunt parte integrală. În această nouă viziune a naturii, nimic nu este autonom, ci interconectat. Orice efort de a separa o parte de Întreg are consecințe asupra restului. Nu există insule, porturi sigure, vârtejuri izolate, ci numai interactivitate, reciprocitate și angajament continuu. Datorită istoriei lor spațiale și temporale dense, europenii au o Înțelegere mult mai bună a noului model al naturii. Viețile lor sunt legate În mai mare măsură de comunitate și de locul nașterii decât ale noastre, În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de la aceeași bază ca și grupul de trei cazuri de mai sus. La aceste cazuri care privesc substantivul, adjectivul și pronumele, se adaugă patru cazuri care privesc numai anumite forme ale adjectivului. În acest sistem cazual complex, cazul instrumental-ergativ exprimă reciprocitatea (Hjelmslev 1972 [1935]: 154), deci, în același timp, o apropiere și o depărtare și, în plus, o stare de echilibru sau de stabilitate, numită repaus. Aceste nuanțe se manifestă mai ales în folosirea instrumentală, raportul dintre instrument și acțiune sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dimensiunii intimitate. Ergativul mai poate exprima timpul în care are loc procesul redat de verb. În limba hurqili, despre care se știu foarte puține lucruri azi, ergativul este subiectul verbului tranzitiv, la aspectul nondurativ. Ergativul reprezintă instrumentul, implicând ideea de reciprocitate, de stare de tensiune între două obiecte. În limba küri, ergativul apare, de obicei, ca subiect al unui verb tranzitiv. Acest caz poate exprima depărtarea, dar pe axa timpului. În cecenă, ergativul apare în ipostaza sa prototipică din limbile caucaziene
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poate exprima depărtarea, dar pe axa timpului. În cecenă, ergativul apare în ipostaza sa prototipică din limbile caucaziene, dar, spre deosebire de multe dintre aceste limbi, ergativul intră în opoziție cu un instrumental autentic, ceea ce determină pierderea valorii de depărtare și de reciprocitate din sfera ergativului și posibilitatea sa de a exprima valori mai abstracte. 4.3.2. Cazul ergativ la J. M. Anderson Studiul lui Anderson are drept punct de pornire distincția curentă între caz concret sau local (căruia i se subordonează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a descoperi o ordine În complexitatea fenomenelor sociale. Este Îndeobște admis faptul că sociologia este asociată procesului modernității, corpusul său de concepte, idei și teorii fiind, de regulă, supuse testării, falsificării, rigorii faptelor examinate după metodologia de specialitate. În spatele acestei reciprocități (teorie - evidență empirică) se produce o „alchimie” interesantă a raporturilor dintre teorie și realitatea socială observată, care ridică un semn de Întrebare asupra naturii științei generale a societății ca prototip al raționalității și, simultan, ca produs al modernității. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Întrajutorare ce interacționează cu sistemele publice de protecție socială. Din punct de vedere metodologic, a fost vizată observarea atât a raporturilor public/privat, cât și a discontinuității Între generații. Pe scara a trei generații, „se poate observa și diversitatea de reciprocități directe sau indirecte, imediate sau diferite În timp, care țes raporturile lor (ale generațiilor - n.n.)”. Obiectivul central Îl reprezintă evidențierea fenomenelor proprii dinamicii generațiilor atât la nivel interpersonal, cât și la nivel macrosocial. La acest ultim nivel, cea mai dezbătută
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tinde să reducă diferențele dintre nivelurile de viață atât Între cele trei generații, cât și intragenerațional („nivelând” diferențele socioeconomice ale generației vârstnice). Din acest punct de vedere, solidaritățile familiale, prin efectele lor redistributive, Întăresc procesele redistributive ale politicilor sociale. Diversitatea reciprocităților - legăturile din cadrul familiei ni se dezvăluie În toată profunzimea istoriei lor atunci când sunt reconstituite pornind de la persoanele vârstnice. Prin intermediul acestor legături este revelată diversitatea formelor de schimburi restrânse sau mai largi, sunt identificate reciprocitățile directe sau indirecte, imediate sau diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
procesele redistributive ale politicilor sociale. Diversitatea reciprocităților - legăturile din cadrul familiei ni se dezvăluie În toată profunzimea istoriei lor atunci când sunt reconstituite pornind de la persoanele vârstnice. Prin intermediul acestor legături este revelată diversitatea formelor de schimburi restrânse sau mai largi, sunt identificate reciprocitățile directe sau indirecte, imediate sau diferite În timp. Sugestivă, În acest sens, este perspectiva deschisă de Marcel Mauss (1923/1960, 145-312), care subliniază că toate formele de schimburi se combină și contribuie la circulația darurilor și a datoriilor de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
O confirmare statistică e adusă de ancheta trigenerațională a lui Attias-Donfut prin care este ilustrat faptul că modelele și practicile de Întrajutorare se transmit de la o generație la alta (1994, 29-53). Îngrijirea nepoților de către generația vârstnică devine un prilej de reciprocitate Între cele trei generații: nepoții vor păstra o legătură privilegiată durabilă cu bunicii care s-au ocupat de ei. În plus, părinții ai căror copii au fost Îngrijiți de bunici vor păstra relații mai strânse și vor avea o mai
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
celibatar, „ca și cum, neputând să achite o parte din datoria sa intergenerațională descendenților săi, el le dă tot ceea ce câștigă părinților săi” (Attias-Donfut, 2000, 671). Aproape două treimi din copii care trăiesc cu părinții mai În vârstă sunt celibatari. Din partea părinților, reciprocitatea se exprimă prin dăruirea locuinței copilului rămas la domiciliu, acesta fiind privilegiat În raport cu frații și/sau surorile lui. Din partea copilului rămas În casa părintească, reciprocitatea se exprimă prin Îngrijirea părinților și prin creșterea nivelului economic (ca urmare a câștigurilor obținute
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
două treimi din copii care trăiesc cu părinții mai În vârstă sunt celibatari. Din partea părinților, reciprocitatea se exprimă prin dăruirea locuinței copilului rămas la domiciliu, acesta fiind privilegiat În raport cu frații și/sau surorile lui. Din partea copilului rămas În casa părintească, reciprocitatea se exprimă prin Îngrijirea părinților și prin creșterea nivelului economic (ca urmare a câștigurilor obținute de către copil). În opinia sociologilor francezi, acest aspect se regăsește mai frecvent În cazul copiilor aflați pe scara unei mobilități sociale ascendente (Attias-Donfut, 2000, 672
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rău, ceva oarecum impus, aș vrea să am timp să respiră Nu mai am nici o șansă” (apud Attias-Donfut, 2000, 672). Sociologii contemporani Își pun Întrebarea, legitimă, dacă nu cumva, În familia modernă, ce cultivă norme de autonomie, obligația morală de reciprocitate este Înlocuită de către constrângerea normativă sau, mai mult, această reciprocitate se exercită Într-o relație de dependență directă cu autonomia (respectiv, cu cât autonomia crește, cu atât obligația morală de reciprocitate se mărește). Cercetările recente (Théry, 1998) au demonstrat că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
respiră Nu mai am nici o șansă” (apud Attias-Donfut, 2000, 672). Sociologii contemporani Își pun Întrebarea, legitimă, dacă nu cumva, În familia modernă, ce cultivă norme de autonomie, obligația morală de reciprocitate este Înlocuită de către constrângerea normativă sau, mai mult, această reciprocitate se exercită Într-o relație de dependență directă cu autonomia (respectiv, cu cât autonomia crește, cu atât obligația morală de reciprocitate se mărește). Cercetările recente (Théry, 1998) au demonstrat că familiile În care schimburile dintre generații sunt mai slabe se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
modernă, ce cultivă norme de autonomie, obligația morală de reciprocitate este Înlocuită de către constrângerea normativă sau, mai mult, această reciprocitate se exercită Într-o relație de dependență directă cu autonomia (respectiv, cu cât autonomia crește, cu atât obligația morală de reciprocitate se mărește). Cercetările recente (Théry, 1998) au demonstrat că familiile În care schimburile dintre generații sunt mai slabe se disting printr-o frecvență semnificativ mai ridicată a rupturilor, dar și a refacerilor familiale. S-a constat că și neînțelegerile, și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Rolul organizării economice și sociale În dinamica Întrajutorării familiale, ajutoarele În timp, În bani sau În natură se adresează, mai ales, celor care au nevoie de ele, realizându-se, astfel, o redistribuire intrafamilială. Principiul nevoii se leagă de formele de reciprocitate directă sau indirectă care dezvăluie, În special, schimburile cu părinții vârstnici. Încă din acest moment, mobilitatea socială joacă un rol important. Deși ambele sexe contribuie la solidaritatea familială, bărbații și femeile fac acest lucru În mod diferit: bărbații dau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
despre capitalul social personal, familial, comunitar, organizațional și societal” (71). Capitalul social reprezintă resursele, valorile și avantajele individuale pe care indivizii le dobândesc ca participanți Într-un cadru comunitar. „Încrederea, asocierea și toleranța formează nucleul de valori al capitalului social. Reciprocitatea implicită este dimensiunea latentă fundamentală a tuturor acestor valori.” (Sandu, 1999, 71) De aici a izvorât ideea că o comunitate, mai degrabă decât un individ, are o anumită cantitate de capital social. Comunitățile „construiesc” capitalul social prin dezvoltarea relațiilor active
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prin dezvoltarea relaționărilor active, care presupun interacțiuni repetate și semnificative Între două sau mai multe persoane ori instituții. Rețelele sociale puternice și nivelurile ridicate de relații active Între indivizi cu diferite roluri au tendința să „...sprijine normele de neclintit ale reciprocității generalizate și să Încurajeze apariția Încrederii sociale” (Putnam, 1995). De aceea, În orice comunitate e necesar să existe „...stocuri de Încredere socială, norme și rețele pe care oamenii se pot baza pentru a rezolva probleme comune” (Putnam, 1993a). Capitalul social
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sau ca intrus În sfera de acțiune a altor activități ce presupun folosirea tacticilor acordului. În Psihologia persuasiunii identificăm șase tipuri majore de influență socială care au la bază principii ale comportamentului uman și care sunt suportul tehnicilor de convingere: reciprocitatea, consecvența, dovada socială, atracția, autoritatea și raritatea. Fiecărui principiu Îi este dedicat câte un capitol, iar la sfârșitul acestora găsim sfaturi referitoare la modalitățile de a ne apăra de influența nedorită. Multitudinea exemplelor din activitatea de zi cu zi oferite
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
anume vulnerabilitatea față de oricine cunoaște modul de funcționare al comportamentului uman. Așadar, cei mai mulți agenți ai persuasiunii și-au dezvolat posibilitățile de a manipula, fără să pară că manipulează, observând capacitatea comportamentului uman de a reacționa la anumite tactici persuasive. Regula reciprocității, face obiectul celui de-al doilea capitol și este prima regulă prezentată de profesorul Robert Cialdini În cartea sa. În virtutea acestui principiu, al reciprocității, ne simțim obligați și Îndatorați În fața unei persoane care decide să ne facă o favoare. Agenții
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să pară că manipulează, observând capacitatea comportamentului uman de a reacționa la anumite tactici persuasive. Regula reciprocității, face obiectul celui de-al doilea capitol și este prima regulă prezentată de profesorul Robert Cialdini În cartea sa. În virtutea acestui principiu, al reciprocității, ne simțim obligați și Îndatorați În fața unei persoane care decide să ne facă o favoare. Agenții de influențare profită de acest principiu uman și ne solicită să le Întoarcem favoarea oferită. Prin crearea unei astfel de situații manipulative, ei obțin
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ne facă o favoare. Agenții de influențare profită de acest principiu uman și ne solicită să le Întoarcem favoarea oferită. Prin crearea unei astfel de situații manipulative, ei obțin ce și-au dorit inițial de la cel căzut În capcana principiului reciprocității. Sociologul Alvin W. Gouldner, citat de autor, remarca În lucrarea The Norm of Reciprocity: A Preliminary Statement (1960) că „nu există societate umană care să nu respecte principiul reciprocității”. Procesul numit de autor „concesii reciporce” este și el frecvent utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ce și-au dorit inițial de la cel căzut În capcana principiului reciprocității. Sociologul Alvin W. Gouldner, citat de autor, remarca În lucrarea The Norm of Reciprocity: A Preliminary Statement (1960) că „nu există societate umană care să nu respecte principiul reciprocității”. Procesul numit de autor „concesii reciporce” este și el frecvent utilizat de către agenții de influențare. Acesta presupune solicitarea unui bun, dar ea, În mod rezonabil, nu va fi satisfăcută, ulterior acceptându-se o altă soluție În virtutea unei concesii, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și el frecvent utilizat de către agenții de influențare. Acesta presupune solicitarea unui bun, dar ea, În mod rezonabil, nu va fi satisfăcută, ulterior acceptându-se o altă soluție În virtutea unei concesii, dar care are o valoare mult mai mică. Regula reciprocității poate fi contracarată prin redefinirea mentală a acțiunii, articolul primit de la un agent ar trebui să nu fie reprezentat ca un dar, ci ca o acțiune de vânzare, În cazul În care chiar se constată că este un asemenea demers
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
competiție și abilitatea de identificare și fructificare a oportunităților. Deci, deși mai este încă la modă în cadrul anumitor organizații, abordarea tranzacțională a achizițiilor ar trebui înlocuită cu o abordare a acestora de natură strategică. În acest context menționăm relațiile de „reciprocitate” dintre furnizori și achizitori, relații cărora li se acordă o atenție sporită în ultima perioadă și care ar trebui create în cadrul procesului de asigurare cu resurse materiale. Aceste relații de reciprocitate au ca scop principal obținerea de valoare adăugată, proces
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
de natură strategică. În acest context menționăm relațiile de „reciprocitate” dintre furnizori și achizitori, relații cărora li se acordă o atenție sporită în ultima perioadă și care ar trebui create în cadrul procesului de asigurare cu resurse materiale. Aceste relații de reciprocitate au ca scop principal obținerea de valoare adăugată, proces imposibil în cadrul tranzacțiilor simple. O relație de reciprocitate își are originea la intersecția a două idei foarte importante, și anume, „ideea de împăr tășire și ideea de schimb”. Cele două părți
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]