7,807 matches
-
ACK" ii. confirmare de primire negativă "NACK". Pentru a gestiona sarcinile de mai sus, interfața comună utilizează datele din repertoriul centralizat. Pentru a scurta timpii de răspuns, un participant la proces poate pune în practică o copie "oglindă" locală a repertoriului centralizat. 1 JO L 110, 20.4.2001, p. 1.
32004D0446-ro () [Corola-website/Law/292410_a_293739]
-
social; ... k) terenurile aflate în proprietatea operatorilor economici, în condițiile elaborării unor scheme de ajutor de stat/de minimis având un obiectiv prevăzut de legislația în domeniul ajutorului de stat; ... l) terenurile din extravilan situate în situri arheologice înscrise în Repertoriul Arheologic Național folosite pentru pășunat; ... m) terenurile persoanelor care domiciliază și locuiesc efectiv în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei "Delta Dunării", în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 27/1996 , republicată, cu modificările ulterioare; ... n) terenurile extravilane situate în
CODUL FISCAL din 8 septembrie 2015 (*actualizat*) ( Legea nr. 227/2015 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/279976_a_281305]
-
până la nominalizarea unor "pseudo-creatori". Cea de-a patra direcție, dezvoltată din "teoria evoluției", a pledat pentru "o creație succesivă". Spațiul românesc nu a fost un centru de iradiere euroregional, balcanic sau continental a cântecului mioritic, deși se cunoaște existența unui repertoriu destul de vast de creații populare migratoare, care au penetrat barierele lingvistice și culturale. Era de așteptat o difuzare a prototipului mioritic cel puțin la popoarele învecinate, chiar și în forme ușor alterate sau modificate, dar nu s-a semnalat circulația
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
după ce domnitorul a decis unirea celor două teatre din oraș, din care unul găzduia reprezentații în franceză. În anii care au urmat, la acest teatru, devenit cel mai popular de acest gen din țară, s-au jucat comedii cunoscute din repertoriul francez și a debutat și Alecsandri că dramaturg. Treptat, teatrul a început să fie supus cenzurii lui Sturdza. În 1843, Kogălniceanu a ținut o cunoscută prelegere inaugurală despre istoria națională la nou-înființata "Academie Mihăileană" din Iași, discurs ce i-a
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
invitat să susțină concerte, în diferite ocazii, de nenumărați șefi de state și personalități, printre care împărăteasa Japoniei, președintele Columbiei și Papa Ioan Paul al II-lea. Primește nenumărate premii și distincții. <br> În 1972 creează stilul Nai - Orgă, introducând repertorii noi și lărgind considerabil paleta expresivă de interpretare a naiului. <br> În 1974 compune "Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă și orchestră", pe care o înregistrează la București cu "Orchestra Națională Radio" și "Corul Madrigal" condus de Marin Constantin
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
numit "Cvintetul Plopilor", pe care îl cântă împreună cu "Cvartetul Oxford" din Toronto, în transmisie directă la Radio. Compune numeroase lucrări camerale, pe care le execută cu celebrul "Cvartet Enescu", în Franța și Germania. <br>În 1986 înregistrează primul disc cu repertoriu baroc, din care amintim "Dublul Concert în re minor pentru vioară și oboi" de Johann Sebastian Bach, cu British Chamber Orchestra. <br>Între 1988-1990 este primit de trei ori la Vatican. După moartea Sanctității Sale, creează special pentru comemorarea Sa
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
in aranjamentul muzical al muzicianului Lucian Moraru, cât și piesele Ciocârlia, Lonely Shepherd etc. În decursul unei cariere muzicale care depășește 50 de ani, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Repertoriul său cuprinde compozitori de la perioada barocă și clasică precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Arcangelo Corelli, Antonio Vivaldi, până la contemporani ca John Lennon, Paul McCartney, Billy Joel sau Elton John. <br>Gheorghe Zamfir este câștigătorul a 120 de discuri
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
s-a mutat la București pentru a studia la Școala Specială de Muzică, școală pentru cei cu aptitudini speciale. Cotrubaș și-a făcut apariția pe scenă la Opera din București ca Yniold din "Pelléas et Mélisande" de Debussy în 1964. Repertoriul ei s-a îmbogățit cu roluri ca Oscar din "Bal mascat", Gilda din "Rigoletto" și Blondchen din "Răpirea din Serai" aparând în diferite producții din toată Europa. Căsătorită cu Manfred Ramin. În 1965 Cotrubaș a câștigat o competiție importantă la
Ileana Cotrubaș () [Corola-website/Science/297378_a_298707]
-
Unvergessen" (Nepieritoare - De neuitat). "Un artist de o spiritualitate divină", cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti prefera pentru înregistrări- înaintea lui Glenn Gould - singurătatea studioului în care se putea concentra pentru a duce arta sa la perfecțiune. În repertoriul său prevalau operele unor compozitori ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar și Robert Schumann, Edvard Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti. Era modest și exigent cu sine însuși - „Dinu Lipatti dă impresia că se jenează
Dinu Lipatti () [Corola-website/Science/297412_a_298741]
-
cotidianul lor? Cum îi scoate din ecran? Cum le generează un tip de experiență care să stea sub semnul nevoii de a se repetă? Și cum le creează părinților dorința de a „riscă o narațiune” care nu se încadrează în repertoriul cunoscut, care nu consumă pe bandă rulantă Albe că zăpadă, Feti frumoși, ...? Care dezorganizează liniștea poveștii ultra-cunoscute? Teatrul pentru copii este, într-un fel, teatrul pentru părinți. Pentru acei părinți care aleg, de multe ori, poveștile copilăriei lor. Una dintre
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
pe 27 septembrie. În adolescență Tarja a cântat compoziții specifice mezzo-sopranelor dramatice, însă după mulți ani de studiu interpreta a dobândit tehnica vocală necesară unei soprane lirice. Întinderea sa vocală măsoară aproximativ trei octave, iar din cauza faptului că în tinerețe repertoriul său era destinat unei mezzo-soprane, Tarja are o „voce destul de gravă pentru o soprană”. Turunen a declarat că la începutul colaborării cu formația Nightwish a fost dificil să cânte muzică metal fără să-și rănească corzile vocale. Totuși, în timp
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
la Opera Română din București. Aceasta din urmă poate fi considerată prima operă românească de orientare expresionistă; ea reliefează un tragism răscolitor, realizat cu o măiestrie uimitoare. Din nefericire, după 1990, nicio Operă din țară nu a înscris-o în repertoriul ei.
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
crescut față de situația anterioară. Printre clasicii literaturii elvețiene de limbă germană se numără Jeremias Gotthelf (1797-1854) și Gottfried Keller (1819-1890). Giganții incontestabili ai literaturii elvețiene a secolului al XX-lea sunt Max Frisch (1911-91) și Friedrich Dürrenmatt (1921-90), al căror repertoriu de opere cuprinde "Die Physiker" (Fizicienii) și "Das Versprechen" ("Legământul"), ecranizat în 2001 la Hollywood. Principalii scriitori elvețieni francofoni sunt Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) și Germaine de Staël (1766-1817). Între autorii de dată mai recentă se numără Charles Ferdinand Ramuz (1878-1947
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
și "Chirița în balon" (1874). La Teatrul Național se joacă "Chirița în Iași sau Două fete ș-o neneacă". În 1852 apare volumul "Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești). Adunate și îndreptate de d. V. Alecsandri". Tipărește primul volum de teatru "Repertoriul dramatic", care conține piesele "Iorgu de la Sadagura", "Iașii în carnaval", "Peatra din casă", "Chirița la Iași", "Chirița în provincie". În 1853 apare volumul "Poezii poporale. Balade adunate și îndreptate de V. Alecsandri", partea a II-a. Publică la Paris primul
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Radio. A fost invitat frecvent la Operele din Chișinău, Skopje, Novi-Sad, pentru ca în 2003 să preia postul de dirijor și cel de director artistic la Opera din acest oraș. Atras prioritar de partiturile destinate teatrului liric, a abordat însă și repertoriul simfonic și vocal-simfonic, fiind aplaudat, de-a lungul deceniilor, atât în spectacole susținute în țară, cât și pe podiumul filarmonicilor noastre, precum și la pupitrul Orchestrei Radio, alături de care a realizat, între altele, concertul extraordinar la centenarul Verdi (2001). Personalitatea sa
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
străinătate Distincții: 1969 - Ordinul "Meritul Cultural" Cl. V <br> 1971 - Ordinul "Meritul Cultural" CL.III <br> 1998 - Diploma "Marea Unire-80 de ani" Timișoara <br> 2002 - Membru de Onoare al Operei Române din Timișoara <br> 2003 - Trofeul "Lia Hubic" Cluj <br> Repertoriu Operă<br> Operetă Balet Extrase din presă - cronici muzicale radio Revista "Orizont" - Timișoara, 5 iunie 1980 Cronica la spectacolul cu opera "Faust" de Ch.Gounod "..........Ion Iancu este un interpret care concretizează toate cerințele unui dirijor de operă....... Respiră, cântă
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
La 25 octombrie 1910 a debutat în București, în revista Convorbiri critice. Împreună cu Mihail Sorbul, în acea perioadă scoate revista "Scena", dedicată teatrului și muzicii. Anul 1911 și l-a dedicat teatrului. Până în 1912, a avut îndeletniciri diverse: de la întocmirea repertoriului la reclama publicitară; de la traducerea unor piese ("Hoții" de Schiller și "Ofițerul" de Franz Molnar) la pregătirea revistei bilunare "Teatrul". În iunie, 1911, este numit secretar literar la Teatrul Național din Craiova, condus de Emil Gârleanu. O lună mai târziu
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
10 numere. În luna aprilie a aceluiași an a fost numit secretar al Teatrului Național din Craiova, și devine un colaborator de bază al lui Emil Gârleanu, la acea dată directorul instituției. Până în 1912, va avea îndeletniciri diverse: de la întocmirea repertoriului la reclama publicitară; de la traducerea unor piese ("Hoții" de Schiller și "Ofițerul" de Franz Molnar) la pregătirea revistei bilunare "Teatrul".O lună mai târziu, la teatrul din Craiova soșește și Ștefana (Fanny) Rădulescu (viitoarea soție a scriitorului); ca artistă, va
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
și în rolul Azucenei din opera "Trubadurul" de Verdi, unde directorul general al operei îi propune un angajament permanent. Situația generală de atunci în plin război nu i-a permis să accepte, asfel că Maria Moreanu a revenit în țară. Repertoriul Mariei Moreanu se îmbogățește cu roluri în operele "Tannhäuser" și "Lohengrin" de Richard Wagner, "Rigoletto" și "Falstaff" de Giuseppe Verdi, "Dama de pică" de Piotr Ceaicowski, dar și în operetă interpretând triumfal rolul titular din "Văduva veselă" de Franz Lehar
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
arta dirijorală și, în 1918, înregistrează un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin. Întors în țară preia direcția tinerei orchestre filarmonice din București. Cu fiecare nou concert, orchestra câștigă în maturitate și calitate interpretativă. Georgescu include în repertoriul orchestrei, alături de marii clasici ai compoziției, și operele compozitorilor români, în primul rând ale lui George Enescu. George Georgescu dirijează adesea în străinătate, fie împreună cu orchestra filarmonică din București, fie invitat la pupitrul unor renumite orchestre simfonice. Își alege programul
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
făcut celebru, "Maestrul și Margareta", romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967. Cere din nou pașaport pentru plecarea temporară în străinătate și din nou este refuzat. Piesa "Batum", despre tinerețea revoluționară a lui Stalin, este inclusă în repertoriul Teatrului Academic, apoi respinsă de însuși Stalin. La 10 martie 1940, la capătul unor grele suferințe, Bulgakov moare la locuința sa. Ultimele corecturi le face in 1940, pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a vieții dictează sotiei sale
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
Weimar. În această funcție avea obligația de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar și compoziții pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se de protecția și prietenia ducelui Johann Ernst, el însuși compozitor. Pasionat de arta contrapunctului, Bach a compus majoritatea repertoriului de fugi în timpul activității sale în Weimar. Din această perioadă datează celebra compoziție „Clavecinul bine temperat” (germană: "Wohltemperiertes Klavier"), care include 48 preludii și fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră și minoră, o lucrare monumentală nu numai prin folosirea
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
admise de biserică, fapt ce a nemulțumit pe ierarhii bisericii și, mai ales, pe pietiști. Așa se explică de ce Patimile după Matei n-a mai fost executată după moartea lui Bach, deși lucrarea este una dintre cele mai complexe din repertoriul religios. Abia după o sută de ani de la crearea ei, Mendelssohn a făcut-o cunoscută lumii, executând-o la Berlin, în 1829. Ultima mare lucrare religioasă este Missa în si minor, cunoscută și sub numele de Missa Înaltă. Primele ei
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
contribuind la dezvoltarea unor stiluri și chiar arte noi. Competiția cu obiectele de artă importate din China stimulează inventarea unor noi paste și glazuri ceramice (printre care glazura metalizată). Atelierele textile cunosc o dezvoltare fără precedent, se adoptă tehnici și repertorii decorative noi. Prosperitatea și fastul curții califale determină înființarea unor ateliere speciale (singular: "tirăz", ar.: طراز) pentru producerea veșmintelor somptuoase ale demnitarilor și ale familiilor lor. Hainele realizate aici constituiau un simbol politic, fiindcă pe ele se țesea un semn
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
fiecare cinci ani. Circa 30.000 de artiști participă în total la eveniment. Deși se cântă de regulă cântece populare sau coruri clasice, cu accent pe cântatul a cappella, cântecele populare moderne au fost incluse și ele mai recent în repertoriu. După includerea în Uniunea Sovietică, artiștii letoni au fost obligați să urmeze stilul realismului socialist. În epoca sovietică, muzica a devenit din ce în ce mai populară, în special cântecele din anii 1980. La acea dată, cântecele ironizau adesea caracteristici ale vieții sovietice și
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]