11,011 matches
-
pot avea, în unele situații, dubluri în limbile populațiilor conlocuitoare. Fenomenul poate fi desemnat prin termenul polionimie. De exemplu, Oradea, Tîrgu-Mureș, Tîrgu-Secuiesc, Sighișoara sunt numite în maghiară Nagyvárad, Marosvásárhely, Kézdivásár hely, Segesvár; Brașovul este în germană Kronstadt, Cîmpulungul era în slava veche Dlugopole. Numele de locuri nu pot fi polisemantice, dar pot fi polideictice, în sensul că pot indica referenți diferiți, în urma unor asocieri, prin incluziune spațială (teritorială), contiguitate, apartenență etc. De exemplu, Abrud numește un oraș în județul Alba, un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
impunerea celor mai adecvate „tentative“ ca nume proprii, întrucît, cu timpul, nu mai sunt înțelese (și) ca apelative. Este unul dintre motivele pentru care se păstrează în nomenclatura topică a teritoriului romînesc un număr apreciabil de toponime străine, mai ales slave și maghiare. Pentru același considerent, avem foarte multe antroponime în funcție toponimică (numele de persoane sunt opace în ceea ce privește înțelesul originar, fiind în consecință propice individualizării, inclusiv celei topice). Învestirea unor nume de persoane cu funcția de nume de locuri se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca Bistricioara, Cernișoara, Dragomir, Grădiștea, Luncșoara, Prislop, Slatina, Vladimirești, Vlădeasa etc. ar fi fost date de slavi, întrucît apelativele grădiște, luncă, prislop, slatină, toponimele Bistrița, Cerna sau antroponimele Bratu, Dragomir, Vlad, Vladimir, de la care s au format, sunt de origine slavă. Dacă țineam seama însă de faptul că apelativele, toponimele și antroponimele aflate la baza toponimelor în discuție au funcționat ca atare în limba romînă (avînd forme, sensuri și sufixe specifice acestei limbi), este evident că folosirea lor ca toponime, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au mai multe șanse de a fi mai vechi sau de origine străină decît microtoponimele, întrucît sunt consemnate în documente (care le atestă și le asigură perenitatea) și sunt folosite mai frecvent de către autorități, care, fiind în trecutul îndepărtat străine (slave, maghiare, turcești), au impus variantele neromînești (acestea aveau, de altfel, și avantajul individualizării optime, dată fiind opacitatea semantică apela tivă, pentru vorbitorii limbii romîne). Mărturii în acest sens sunt toponimele de tradiție multiplă. Intervenția autorităților în denominarea sau menținerea (impunerea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cel puțin trei dintre numele străvechi de ape mari, Berzovia, Dierna (sau Zierna), și Timisis (Tibiscum) au dispărut, dar „nu cu totul“, cum ar fi spus poetul latin Horațiu, ci se regăsesc, e drept, transformate, după altele asemănătoare, de origine slavă, în numele moderne ale acelorași rîuri, Bîrzava, Cerna și Timiș. Documentele istorico-geografice, catagrafiile, monografiile regionale și locale consemnează mii de sate și orașe dispărute odată cu numele lor în diferite perioade și din cauze diverse (în primul rînd ca urmare a numeroaselor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
conviețuit de-a lungul timpului (pecenegi, cumani, slavi, maghiari, turci, greci, germani etc.) și integrarea lor în sistemul de nume al limbii romîne (adaptare fonetică, încadrare morfologică, tipologie toponimică). Exemple: Bistrița, Cernavodă, Dîmbovița, Ialomița, Milcov, Prahova, Putna, Snagov, Suceava (vechi slave), Bahlui, Călmățui, Caracăl, Covurlui, Teleorman, Vaslui (turcice), Adjud, Aiud, Beiuș, Căptălan, Geoagiu, Hășmaș, Hideg, Sebeș, Trotuș (maghiare), Bungard, Ghimbav, Șelimbăr (germane), Bozovici, Oravița, Grivița, Sadova, Toplița, Cacica, Golovița, Zahorna, (neoslave), Agigea, Babadag, Caraorman, Murighiol (turcești). Dificultatea principală privind stabilirea toponimelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tipuri de criterii putînd fi aplicate împreună, așa cum se va constata în cuprinsul reconstituirii unor „biografii toponimice“ romînești. Este necesar să se țină seama că vechimea unui nume de loc este corelată de multe ori cu originea sa (traco-dacică, romînească, slavă, maghiară etc.), stabilită pe baza etimologiei, dar că nu derivă automat și precis din aceasta. Originea stabilește, de regulă, stratul istoric în care se situează numele, adică un inter val cu o durată mai scurtă sau mai lungă (uneori de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un inter val cu o durată mai scurtă sau mai lungă (uneori de secole) în care e posibil să se fi născut numele în cauză. Astfel, ele mentele traco dacice au ca limită în timp perioada formării limbii romîne, toponimele slave vechi s-au putut forma cam între secolele VI și IX, cele maghiare începînd cu secolele XI-XII, cele germane cam după secolul XIII etc. Cel mai greu este să se stabilească, în lipsa atestărilor (care e una dintre marile dificultăți ale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cantitativ, dată fiind suprafața întinsă și durata lungă a conviețuirii slavilor cu romînii, pînă la asimilarea celor dintîi, dar, riguros analizat și interpretat, poate oferi informații importante pentru istoria acestor meleaguri. De pildă, tot V. Frățilă demonstrează că prezența toponimelor slave, Țeligrad (< sl. cělî, „întreg“ + grad, „cetate, oraș“) Belgrad (< sl. belŭ, „alb“ + grad, „oraș cetate“) poate fi o dovadă a existenței unui alt cnezat decît cele ale lui Gelu, Glad și Menumorut (consemnate de Anonimus) în teritoriul dintre Tîrnave, unde nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cetate“) poate fi o dovadă a existenței unui alt cnezat decît cele ale lui Gelu, Glad și Menumorut (consemnate de Anonimus) în teritoriul dintre Tîrnave, unde nu ajunseseră, în prima perioadă de cucerire, maghiarii, iar menținerea de către romîni a toponimelor slave Tîrnava (pe cînd maghiarii și sașii au preluat la venire, deci mai tîrziu, numele peceneg sinonim Küküllő, respectiv Kokel) confirmă continuitatea lor în teritoriu, indiferent de valurile de invadatori și stăpînitori temporari. Același fapt este mărturisit de alte nume de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cînd maghiarii și sașii au preluat la venire, deci mai tîrziu, numele peceneg sinonim Küküllő, respectiv Kokel) confirmă continuitatea lor în teritoriu, indiferent de valurile de invadatori și stăpînitori temporari. Același fapt este mărturisit de alte nume de locuri vechi slave din zonă: Glogoveț (< v. sl. glogovîcî, „loc cu mărăcini, cu pădu cei“), Ohaba (< v. sl. ohaba, „așezare liberă de dări“, „moșie scutită de dări“, apelativul denumind, de fapt, și în limba romînă, obștile sătești tradiționale), Preslavul (omonim cu numele primei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
traduse în mod sistematic, pentru a fi „operative“ în limbajul administrației, care nu era romînească. Pe de altă parte, nu puține dintre numele de locuri cu înfățișare „străină“, adică neromînească, puteau fi date și de romîni din apelative de origine slavă, dar funcționale deja în limba romînă la momentul toponimizării. Emil Petrovici stabilește mai multe astfel de categorii: substantive și adjective romînești de origine slavă, care pot prezenta forme morfologice romînești (Dumbrava, Dealul, Rovine, Vidra, Mîndra, Bogata); apelative romînești care conțin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
locuri cu înfățișare „străină“, adică neromînească, puteau fi date și de romîni din apelative de origine slavă, dar funcționale deja în limba romînă la momentul toponimizării. Emil Petrovici stabilește mai multe astfel de categorii: substantive și adjective romînești de origine slavă, care pot prezenta forme morfologice romînești (Dumbrava, Dealul, Rovine, Vidra, Mîndra, Bogata); apelative romînești care conțin sufixe funcționale în romînă (Dumbrăveaua, Slătioara, Dumbrăvița, Răchitișu); toponime slave diminutivate în romînește (Bistricioara, Cernișoara, Glîmbocelul, Doftănița); antroponime de origine slavă, funcționale în romînește
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Emil Petrovici stabilește mai multe astfel de categorii: substantive și adjective romînești de origine slavă, care pot prezenta forme morfologice romînești (Dumbrava, Dealul, Rovine, Vidra, Mîndra, Bogata); apelative romînești care conțin sufixe funcționale în romînă (Dumbrăveaua, Slătioara, Dumbrăvița, Răchitișu); toponime slave diminutivate în romînește (Bistricioara, Cernișoara, Glîmbocelul, Doftănița); antroponime de origine slavă, funcționale în romînește (Bolomir, Novac, Preajba, Bolomireasa, Iscroni, Vlădoaia, Brătuleni, Drăgoteni); creații oficial-administrative (Dolj, „Jiul din vale“, Gorj, „Jiul din deal“, Grivița, Plevna, Rahova, Smîrdan). Problemele istoriei poporului romîn
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînești de origine slavă, care pot prezenta forme morfologice romînești (Dumbrava, Dealul, Rovine, Vidra, Mîndra, Bogata); apelative romînești care conțin sufixe funcționale în romînă (Dumbrăveaua, Slătioara, Dumbrăvița, Răchitișu); toponime slave diminutivate în romînește (Bistricioara, Cernișoara, Glîmbocelul, Doftănița); antroponime de origine slavă, funcționale în romînește (Bolomir, Novac, Preajba, Bolomireasa, Iscroni, Vlădoaia, Brătuleni, Drăgoteni); creații oficial-administrative (Dolj, „Jiul din vale“, Gorj, „Jiul din deal“, Grivița, Plevna, Rahova, Smîrdan). Problemele istoriei poporului romîn, la care toponimia studiată riguros și nuanțat își poate aduce o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
m), ponte(m), masculine în latină, au devenit feminine în limba romînă: floare, pîine, punte. Onomasiologic, autenticitatea toponimizării unui astfel de apelativ este susținută de existența în diferite părți ale teritoriului romînesc a unor toponime formate de la „sinonimul“ de origine slavă strajă (Dicționarul geografic consemnează șaisprezece topice denumite Straja). Alte cîteva exemple, de aceeași factură, pe care nu le mai analizăm în detaliu, pot fi: Leamna (sat vecin cu Sărbătoarea, posibil provenit din lat. ligna), Parîng (< parîngă, „creastă înaltă alcătuită din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
gr., stylos, „stîlp, pilă, pieu“), Rîu Bărbat (< lat. rivus barbatus), Rîu de Mori (popular Rîu de Moare < lat. rivus de molae), Sîncel (< lat. *summicelus, „culme mică“), Sumat (< lat. summatus, „vîrf în formă de culme“). Toponimia de origine străină, îndeosebi cea slavă și ma ghiară, mult mai ușor de observat, uneori fără prea multe cunoștințe lingvistice, este mai puțin numeroasă decît cea romînească, chiar dacă a beneficiat de intervenția administrației și cancelariilor emitente ale documentelor de proprietate și de „prelucrarea“ activă a numelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume date de aceștia, care, pe deasupra, ar fi fost mai eficiente ca nume proprii, inclusiv pentru romîni, care nu le puteau suprapune semantic apelativelor originare. De altfel, multe dintre toponimele care par, la o „observare“ nespecializată sau „insuficient de riguroasă“, slave sau maghiare pot fi date de romîni, în perioada bilingvismului, prin traducerea sau acceptarea traducerii numelor proprii, confundabile cu bazele lor apelative și neacceptate de autorități, dar mai ales prin folosirea apelativelor romînești împrumutate anterior din slavă sau din maghiară
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
insuficient de riguroasă“, slave sau maghiare pot fi date de romîni, în perioada bilingvismului, prin traducerea sau acceptarea traducerii numelor proprii, confundabile cu bazele lor apelative și neacceptate de autorități, dar mai ales prin folosirea apelativelor romînești împrumutate anterior din slavă sau din maghiară. Este vorba de toponimele pseudoslave ori pseu domaghiare, despre care a scris de atîtea ori Emil Petrovici. Așadar, vechimea toponimiei romînești este susținută de predominanța ei cantitativă covîrșitoare (care i-a împiedicat pe nou-veniți să-i „copleșească
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de atîtea ori Emil Petrovici. Așadar, vechimea toponimiei romînești este susținută de predominanța ei cantitativă covîrșitoare (care i-a împiedicat pe nou-veniți să-i „copleșească“ denominativ pe autohtonii „înrădăcinați“ toponimic înainte de venirea lor). Chiar păstrarea de către romîni a unor toponime slave (Tîrnava, Belgrad), spre deosebire de maghiari și de sași, care au preluat traducerea turcică (Küküllő, respectiv Kokel) sau le-au tradus ei înșiși (Fehérvár, Weissenburg) demonstrează că romînii au fost prezenți sau chiar au participat la crearea toponimelor slave, poate în perioada
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a unor toponime slave (Tîrnava, Belgrad), spre deosebire de maghiari și de sași, care au preluat traducerea turcică (Küküllő, respectiv Kokel) sau le-au tradus ei înșiși (Fehérvár, Weissenburg) demonstrează că romînii au fost prezenți sau chiar au participat la crearea toponimelor slave, poate în perioada bilingvismului, pe cînd nou-veniții le-au considerat „străine“ și le-au tradus în consecință. Formarea și persistența, în insule din ce în ce mai mici, a poporului romîn și la sudul Dunării este susținută de prezența astăzi, în aceste părți, a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînii n-ar fi fost aici și de aceea n-ar fi fost păstrate toponimele create de germanici, pentru că nici la sudul Dunării unde au fost, de asemenea, prezenți (îndeosebi gepizii) nu au lăsat urme toponimice. Caracterul bulgăresc al toponimelor slave din teritoriul romînesc nu poate fi nici el o dovadă a formării romînilor în sudul Dunării și a emigrării lor ulterioare în nord, întrucît tot slavi de tip bulgar erau și cei din nordul Dunării, iar romînii, dacă ar fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînilor în sudul Dunării și a emigrării lor ulterioare în nord, întrucît tot slavi de tip bulgar erau și cei din nordul Dunării, iar romînii, dacă ar fi venit de peste Dunăre, n ar fi adus cu ei de acolo toponimia slavă, ci eventual pe cea romînească. Toponimia contribuie la susținerea continuității populației daco-gete în teritoriul fostei Dacii, romanizate prin cucerirea de către romani, a populației daco-romane după retragerea aureliană, a populației daco-romane și romînești în timpul migrației popoarelor. Romanitatea orientală, pe bază etnică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formate de la etnonime care trimit la slavi (Scheia, Bulgari, Sîrbi, Ruși, Leși, Tăuți, Huțani) arată că romînii au conviețuit pe un teritoriu larg și timp îndelungat cu slavii pînă i-au asimilat, astfel că e posibil ca unele dintre toponimele „slave“ să fi fost create de romîni și de slavi împreună, în perioada bilingvismului, sau de romîni, după aceea, din apelativele preluate de la slavi și devenite funcționale în limba romînă. Încă un argument în acest sens îl reprezintă păstrarea de către romîni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
create de romîni și de slavi împreună, în perioada bilingvismului, sau de romîni, după aceea, din apelativele preluate de la slavi și devenite funcționale în limba romînă. Încă un argument în acest sens îl reprezintă păstrarea de către romîni a numeroaselor toponime slave sau cu aspect slav (spre deosebire, de exemplu, de maghiari ori de sași, care au pre ferat toponime „traduse“: Küküllő, respectiv Kokel - pentru Tîrnava, Gyula, Fehérvár, respectiv Stuhl Weissenburg - pentru Belgrad (de menționat că antroponimul Gyula se referă la un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]