7,762 matches
-
și peștii se odihnesc în timpul nopții. Ușurința cu care se cultivă polisemantismul, dar și naturalețea cu care o creatură reală sau fantastică este transformată într-un element important al ideologiei politice practici, de altfel, obișnuite în discursul medieval și renascentist trădează o cunoaștere serioasă din partea autorului, nu numai a surselor scrise, ci și a însușirilor și deprinderilor unei specii sau a alteia, desigur la nivelul de informație din secolul al XVI-lea. Experiența personală, cultura proprie constituită practic, prin observații directe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Aelian, Plinius, Isidor din Sevilla, Albertus Magnus, de o întreagă tradiție a interpretării moralizante creștine, de alte culegeri orientale, dintre care Kalila și Dimna, Golestanul lui Saadi l-au influențat decisiv și atâtea altele. Orientarea sa era una cultă, livrescă, trădând un enciclopedism rar în epocă și intruvabil pe tărâm românesc. Această trecere în revistă a posibilelor izvoare autohtone nu are, deci, altă intenție decât să sublinieze superioritatea surselor lui Cantemir și, în al doilea rând, să atragă atenția asupra unei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acest spațiu cultural dominat de gândirea religioasă. În pofida surselor sale îndrăznețe, eteroclite, necanonice, în pofida unei atitudini ludice care va fi radicalizată în Istoria ieroglifică, în pofida unui spirit accentuat laic, care domină cartea cel puțin în prima sa parte, Divanul nu trădează concepția epocii și direcția dominantă în gândirea est-europeană. Verdictul aceluiași Virgil Cândea, care îi analizează influențele, chiar sursele directe, este grăitor: "Fondul filosofic și etic general al Divanului este acela al doctrinei creștine ortodoxe, dominantă în cultura Europei de Sud-Est
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Seneca. Chiar dacă nu este intenționată, o asemenea recurență a unui autor laic, ba chiar aparținând unei culturi pe care creștinismul o respingea de facto, nu are cum să fie și accidentală. Cum se explică această preferință pentru reprezentantul stoicismului târziu? Trăda ea oare o frecventare sistematică a dialogurilor, epistolelor și tratatelor lui Senca de către tânărul Cantemir? Din studiile care încearcă să descrie formația sa, condusă de un ortodox habotnic precum Ieremia Cacavelas, care îi supraveghează, îi prefațează și îi traduce în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este respectată măcar în forma sa. Își pierde forța de iradiere, de filtru de interpretare a lumii, dar își păstrează rolul de convenție, folosită în special în contexte estetice. De fapt, Cantemir supune simbolul de proveniență medievală unui tratament care trădează o altă mentalitate: aceea barocă, după cum consideră Dragoș Moldovanu, care sintetizează optim fenomenul: "Simbolurile nu mai sunt, pentru scriitor, modalități necesare de analiză științifică (instrumenta artium, cum le numise Masen), așa cum fuseseră în Evul Mediu și în timpul Renașterii, ci sugestii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai sunt, pentru scriitor, modalități necesare de analiză științifică (instrumenta artium, cum le numise Masen), așa cum fuseseră în Evul Mediu și în timpul Renașterii, ci sugestii pur și simplu romanești, puncte de pornire pentru reprezentarea literară"2. Logica atribuirii măștilor este trădată și într-o scurtă divagație care urmează unui portret fizic al Râsului: "că toate carile să văd de pe chip și de pe floare să giudecă, iară gândul a ascunsului inimii nici chip, nici floare are, de pre carea de bun sau
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu se mulțumește să o realizeze doar la nivelul intrigii, al factologiei ficționale, fiind el totuși constrâns de un anumit pact cu realitatea pe care încă îl mai respecta, măcar în linii mari. E drept că uneori comentariile naratorului/autorului trădează satisfacția sau disprețul, sila sau, după caz, dezamăgirea, revolta față de anumite evenimente, fapte, pe care însă caută să nu le deformeze, mulțumindu-se să le sancționeze prin comentariu sau prin exercițiul livresc al moralizării (de aici și justificarea efortulului de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
manifestându-se mai mult în mod emblematic decât real și pe care nimeni nu pare a-l asocia virtuților terapeutice"29. Recunosc: e un unghi de vedere care nu îmi convine. Mai întâi, pentru că antropologul adoptă o perspectivă pozitivistă care trădează viziunea medievală ce a stat la originea reprezentării. Pentru el, unicornul este un amestec de "elemente absolut reale, dintele unui cetaceu, necunoscut, fără îndoială, și un animal de încălecat, ambele incontestabile"30. Or, dacă ținem să rămânem fideli epistemei corecte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prins între fălcile Corocodilului (care, să ne amintim, simbolizau, în unele reprezentări ale Judecății de Apoi, gura Iadului) și, în loc să-și plângă de milă, dă dovadă de o maximă demnitate și disponibilitate de a-și accepta cu liniște soarta. Fragmentul trădează o bună cunoaștere a unor dialoguri și scrisori ale lui Seneca, care ilustrau, la rândul lor, o adeziune la mai vechea doctrină stoică privitoare la moarte. Să citim cu atenție discursul Inorogului, rostit într-un moment-cheie, atunci când totul pare pierdut
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
naturii. Nu comentez aici această demonstrație, ceea ce mă interesează este metoda pe care o aplică filosoful pentru a străbate către esența lucrurilor. Lupul este un adept al "etimologizării" realității. Cu alte cuvinte, el crede, asemenea medievalilor, că esența lucrului este trădată de cuvântul care îl desemnează: "Unul dintre cei a firii tâlcuitori dzice că a numerelor numire și cunoștință ieste măsura a necunoscutei firi. Iară altul dzice că ieste făcliia și lumina a ființii lucrurilor. Amândoi dară, precum să cade, la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acoliților acestuia sunt marginali precum Vidra, Liliacul și Ciacalul (ultimii doi fiind impulsionați de un natural magnetism care îi atrage către adevăr și dreptate). Prin gura lor adevărul iese la iveală și răscolește conștiințele. Discursul Ciacalului este unul bine articulat, trădând o "deprindere ritoricească" și o gândire ordonată de studierea logicii, un lucru rar, dar cu atât mai prețuit printre animalele lui Cantemir. Înainte de a-i da cuvântul, se mai cere observat un lucru, care își are tâlcul său: în această
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dată. Ca să închei, cazul Crocodilului ilustrează principala teză a alegoriei lui Cantemir: dreptatea este atât de puternică, adevărul are atâta autoritate, încât ele pot îndrepta până și firile rele de la natură. Așa cum se întâmplă și cu alte personaje, Crocodilul își trădează nu numai datele firii sale lacome, distrugătoare, ci și faima de monstru absolut, de devorator, de Leviathan. Rațiunea învinge instinctul și corectează, atunci când este pusă în slujba dreptății, și alcătuirile naturii iată mesajul lui Dimitrie Cantemir. Index A Aelian, 56
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o formulare mai pregnantă, în volumul Explorări în istoria literaturii române, Editura pentru Literatură, Bucureti, 1969, p. 37: Fondul de idei va rămâne, tot timpul, mai important ca splendoarea verbală și cuvântul va continua să fie un semn ce nu trădează o frumusețe și o muzicalitate intrinseci". 22 Mircea Anghelescu, "Barocul și retorica persuasiunii în Istoria ieroglifică", în vol. Scriitori și curente, Editura Eminescu, București, 1982, p. 44. 23 Idem, p. 45. 24 Idem, p. 46. 25 Idem, pp. 46-47. 26
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o formulare mai pregnantă, în volumul Explorări în istoria literaturii române, Editura pentru Literatură, Bucureti, 1969, p. 37: Fondul de idei va rămâne, tot timpul, mai important ca splendoarea verbală și cuvântul va continua să fie un semn ce nu trădează o frumusețe și o muzicalitate intrinseci". 58 Mircea Anghelescu, Barocul și retorica persuasiunii în Istoria ieroglifică, în vol. Scriitori și curente, Editura Eminescu, București, 1982, p. 44. 59 Idem, p. 45. 60 Idem, p. 46. 61 Idem, p. 46-47. 62
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nouă etapă, și se nasc întrebări privitoare la eventuala lui finalitate. Cititorul este deci făcut să se întrebe dacă ființele omenești sunt într-adevăr, în calitatea lor de sapiens sapiens, cel mai valoros terminal al evoluției. ADN-ul fetușilor examinați trădează prezența unor străvechi "retroviruși" până atunci adormiți -, care par să se trezească și programează posibilitatea unei noi evoluții a ființei umane. Copiii concepuți pe această cale sunt niște mutanți care, ca și Stella Nova, copilul bine denumit astfel de geneticiana
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Înflorirea științei sub Frederic al II-lea s-a datorat și numeroaselor privilegii acordate studenților și importanței deosebite pe care a acordat-o intelectualității timpului. Monedele sale („augustalii”, cu portretul său, iar pe revers acvila înconjurată de numele său, „Fredericus”) trădează un gust artistic rafinat, cu dragoste de frumos și spirit umanist. Forța Universității din Salerno a constat și în faptul că ea a fost susținută de stat (de împărat). Pe baza experienței salernitane, Frederic II a emis un edict în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
de știință ale autorilor clasici, catalogate după materii. La curtea sa a fondat o „școală poetică siciliană”, pe care Dante Alighieri o elogiază (împreună cu susținătorul ei, Frederic II) în termeni entuziaști. Prin preocupările sale științifice (medicină și matematică, în special), trădează influența pe care sultanii arabi au avut-o asupra lui. Precum Harun al-Rashid a avut relații excelente cu împăratul Carol cel Mare (al Franco-Germaniei), tot așa sultanul al-Kamil a avut relații excelente cu Frederic II. Pe baza acestei prietenii, Frederic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
creșterea și educarea copiilor, asigurarea existenței și a securității membrilor, erau preluate tot mai mult de către stat (Kogan, 2001). Părinții se cenzurau acasă pentru a nu se exprima deschis în prezența copiilor, de teamă că aceștia, fără să înțeleagă, să „trădeze”la grădiniță sau la școală criticile pe care părinții le proferau la adresa sistemului. Uneori, apartenența la o anumită familie 2 era renegată de către progeniturile care ajungeau să își schimbe numele pentru a putea să se înscrie la studii, pentru a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
orbitează o întreagă constelație de emoții și pasiuni impure: Gelozia, Răzbunarea, Invidia, Pofta, Furia. Aspirația spre virtute implică dorința nemăsurată, invidia pentru virtutea mai mare a altuia, protecția geloasă și agresivă a valorilor spirituale dezirabile, furia față de cel care le trădează, răzbunarea. Emulația reface și pe teren religios concurența din universul retoric, dar cu mai multă complexitate emoțională, echivoc moral, și chiar cu un plus de violență. De aceea æmulatio, în alternanță liberă cu zelus ("gelozie", "invidie"), a constituit principalul argument
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
repede: le-am dat o arvună și ne-am lăsat lucrurile la ei. Și am plecat din nou cu căpitanul ăsta în oraș. C. I.: Cum ați aflat că era căpitan? S. Ț.: Păi, fără să vrea el s-a trădat. Dar vă spun când ajungem la momentul potrivit, că iar o să facem o paranteză largă. Când am ieșit cu căpitanul ăla în oraș ne-am întâlnit cu prietena lui Milan. Și după ce ne-am salutat, am întrebat-o de Milan
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
bolnavă, precum și acel ce nu va cumpăra doctorii sau alte alimente de care ea ar putea avea trebuință, dacă femeia moare, atunci ei pierd venitul pe care ar putea să-l aibă de la domeniile femeii; 17. Acel ce-și va trăda patria va fi pedepsit mai mult decât un paricid; 18. Oricine ar otrăvi pe semenul său, va fi pedepsit mai aspru decât dacă l-ar fi asasinat cu o sabie sau cu orice altă armă; 19. Acela care va fi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ales, eficientă mizantropie. Mai toate figurile din roman se lasă reduse la câteva linii Privirea îndreptată de autoare către lumea din jur este lipsită de iluzii, iscoditoare și „rea“. Universul apare făcut din cârpeli, ziare vechi, mizerie. Oamenii sunt caricaturi, trădând la fiecare mișcare sforile păpușerești, denunțându-se singuri ca impostori ai propriei lor condiții. Exagerarea e un semnal al vacuității interioare, și, într-adevăr, mai toate figurile din roman se lasă reduse la câteva linii, ceea ce le face, bineînțeles, foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
lovit de tendința presei de partid; aceasta, folosind denumirea de "catolică", își apăra acțiunile politice și doctrinele ideologice, prezentându-le drept opinii de-ale Bisericii și urmărind să-și impună poziția în fața celorlalte tendințe și manifestări catolice, acuzându-le că trădează credința. El Fénix, El Correo Catalán, El Correo Español, El Siglo Futuro se luptau între ele, deoarece fiecare se autoerija în apărătoarea și reprezentanta Bisericii. Problema constituirii unui organ catolic de presă unitar, la nivel național, a întâmpinat astfel numeroase
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
s-au datorat complexității problemelor ce trebuiau soluționate, deselor ingerințe ale prelaților catolici maghiari pe lângă Sfântul Scaun, precum și schimbărilor guvernamentale dese care au avut loc în România 289. Considerăm nefondate părerile unor autori care susțin că interesul național a fost trădat prin semnarea Concordatului; în ceea ce privește chestiunea "Patronajului suprem"290, aceasta a fost exagerată. După semnarea Concordatului, a fost posibilă adoptarea Legii pentru regimul general al cultelor (în aprilie 1928), deoarece era necesară reglementarea prealabilă a situației Bisericii Catolice, care prezenta anumite
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a lui Jean-Jacques Rousseau nu este lipsită de erotism, dar nu aceasta atrage în primul rând atenția exegetului în capitolul său dedicat oaspetelui și chiar parazitului care a fost, aproape toată viața, autorul Confesiunilor. Modul în care Rousseau gândește ospitalitatea trădează ambivalența fundamentală a situației ospitaliere. Deși s-a arătat critic față de politețe și de ipocrizia pe care ea o presupune, Confesiunile ni-l dezvăluie pe tânărul Jean-Jacques manifestând o politețe interesată, sau una onestă, de la o situație de ospitalitate la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]