9,812 matches
-
întâlnesc niște bărbați tineri pe care îi prezint în fața lor, iar banii îmi sunt trimiși foarte discret. Mulți dintre clienții mei sunt bărbați căsătoriți și cu familii, așa că o memorie vidă constituie un serviciu suplimentar pe care îl ofer. Paharul tremura în mâna lui Danny. — Și vă așteptați să vă cred? Gordean sorbi din coniac. Nu, dar mă aștept să accepți că acest răspuns este singurul pe care îl vei primi. — Vreau să văd registrele unde sunt consemnate respectivele servicii, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pas în spate și identifică un Pontiac Super Chief din 1948, abandonat pe o stradă doar pe jumătate construită, înconjurată de coline complet întunecate. Inima îi bubuia. Avea gâtul uscat. Picioarele îi erau de cârpă, iar mâna cu pistolul îi tremura. Ascultă atent, dar nu auzi nimic - doar pe sine. Examină strada, căutând posibile căi de scăpare, și văzu cam o duzină de intrări în curțile din spate ale caselor și un fundal cu munții Santa Monica. Danny își zise Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
probabili că EL - îl văzuse supraveghind biroul agenției lui Gordean și fusese îndeajuns de aproape pentru a trage cu urechea la conversația lui cu funcționarul de la Circulație și pentru a trage concluzia potrivită: că era interesat de proprietarii vehiculelor. Danny tremura de frig. Zise: — Descrie-i vocea. — A partenerului? Mult prea educată pentru un polițist de la comitat. Vreau să... Danny trânti receptorul în furcă, apoi își folosi ultima fisă, formând numărul direct de la secția Hollywood. O voce răspunse: — Brigada Detectivi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o interpretare. — Flăcău, Upshaw e protejatul meu! Iar acum eu sunt căpitan, iar tu locotenent. Nu uita ce înseamnă asta. Acum te rog să pleci. Lasă-ne să lucrăm. Dudley salută scurt și ieși. Mal observă că mâinile nu-i tremurau, iar voce nu-i tremura. Meeks începu să aplaude. Mal zâmbi, își aminti în fața cui zâmbea și se opri. — Meeks, tu ce vrei? Meeks se legănă în scaun. — O friptură la Dining Car și, poate, o vacanță la Arrowhead. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
protejatul meu! Iar acum eu sunt căpitan, iar tu locotenent. Nu uita ce înseamnă asta. Acum te rog să pleci. Lasă-ne să lucrăm. Dudley salută scurt și ieși. Mal observă că mâinile nu-i tremurau, iar voce nu-i tremura. Meeks începu să aplaude. Mal zâmbi, își aminti în fața cui zâmbea și se opri. — Meeks, tu ce vrei? Meeks se legănă în scaun. — O friptură la Dining Car și, poate, o vacanță la Arrowhead. — Și? — Și nu mă dau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
văzut de-un car de vreme. Claire își abătu privirea. Danny se ridică în picioare. Mulatrul reluă: — Ți-ai uitat vechii prieteni. Dar crezi că-mi pasă? Apoi continuă să unduiască printre mese. Claire își aprinse o țigară. Bricheta îi tremura. Danny o întrebă: — Cine era? — O, un prieten de-al unui prieten de-al meu. Odinioară eram înamorată de cântăreții de jazz. Mulatrul își croise drum spre scenă. Danny îl văzu strecurând ceva în mâna contrabasistului - o sclipire verzuie, culeasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
peretele separeului și ateriză în farfuria lui Meeks. Buzz zise: — Oho, partenere! Mal își înălță privirea și îl văzu pe Danny Upshaw apropiindu-se încet. Îi spuse pe un ton destul de nervos: — Stai jos, detective. Apoi observă că puștiului îi tremurau mâinile. Danny se strecură în separeu, lângă Meeks. Buzz zise: — Turner Meeks. Îi strânse mâna. Danny dădu din cap și își întoarse privirea spre Mal. — Felicitări, căpitane. Și mulțumesc pentru sticlă. Mal îl privi pe spionul lui și se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plapuma mare de pat, îl înveli pe Niles, cu tot cu pistol, în ea, îl aburcă pe umăr și se întoarse la Vicky, unde încuie cadavrul în portbagaj, îndoindu-l de mijloc în jurul roții de rezervă. Apoi, gâfâind, leoarcă de sudoare și tremurând, se întoarse la Audrey. Stătea pe closet, goală, și fuma. O jumătate de duzină de mucuri erau împrăștiate pe jos. Baia era cufundată într-un nor de fum. Arăta ca o femeie de pe Marte: lacrimile îi întinseseră machiajul pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar la Zombie un dealer de heroină intrase în vorbă cu ea. Femeia îl respinsese, dar anchetatorii marelui juriu știau că fusese dependentă de heroină vreme îndelungată. Oare ea procurase doza care îl ucisese pe Marty Goines? Mâinile lui Danny tremurau pe receptorul de la piept. Îl auzi pe Meeks la celălalt capăt: — Puștiule, mai ești acolo? Ești acolo, puștiule? Reuși să-și ducă receptorul la bărbie. — Da. Aici sunt. Știi ceva și nu-mi spui? — Da... nu... Pula mea, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe buze. Vreau s-o fac. — Pentru ce? Pentru glorie? Ești prea inteligent ca s-o faci din patriotism. Mal îl văzu pe Stefan făcându-i cu mâna, în semn de rămas-bun. Claire îl întrebă: — Pentru fiul tău? Mal întrebă, tremurând: — Ce-ai spus? Nu suntem fraierii tăi, așa cum crezi tu, dragă căpitane proaspăt avansat. Știm să angajăm detectivi particulari, iar ei știu cum să verifice dosare și zvonuri vechi. Știi, sunt impresionată de faptul că l-ai ucis pe nazistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plătit ca să te cuplezi cu ei, corect? Nu-i nici un păcat. Și eu am plătit pentru fuste, așa că de ce unul din tagma voastră nu și-ar plăti băiețeii? Nu! Nu! Nu, nu-i adevărat! Mal, foarte calm: — Felix Gordean. Loftis, tremurând: — Nu nu nu nu nu nu... Buzz își îndreptă cravata cu un deget - schimbau rolurile. — Charles Hartshorn. De ce s-a omorât? — A fost torturat de niște tipi ca voi! Era rândul lui Mal: — I-ai făcut rost de heroină lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de un milion de dolari - și singurul lucru la care se putea gândi Mickey Cohen era o femeie. — Nu. Cineva închise fermoarul plasei. Goldman i-o aduse lui Buzz, pășind încet și cu mare grijă. Buzz întinse mâna dreaptă. Mickey tremura ca un drogat ce crăpa după o doză. Buzz se întrebă ce va zice acum. Micul om mare zise: — Te rog! Buzz își potrivi plasa și își simți brațul tensionat. Dudley Smith îi făcu senin cu ochiul. Buzz zise: — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zmău turnă să fugă. Sv[â]ntul Gheorghe ajunse-l și-l înpunse el prin gură și [își] deștinse [= descinse] brâul și-l legă de grumazi și-l deade la fată și-i zâse ei : „Du-l în cetate !”. Fata tremura și-l ducea. Sv[â]ntul Gheorghe bătea-l cu grăbaciul [= gârbaciul] (115). Cele două variante prezentate indică limpede direcția involuției motivului mitic, de la tipul 2 la tipul 3 (vezi tipologia propusă mai sus). Ele fac parte dintr-un subtip
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în fotoliu. Gândi cu mirare: "Ei, sunt pe cale să leșin". Greața îi dispăru. Atent, Craig se ridică în picioare și-și umplu un pahar cu apă. Așezându-se din nou, își ridică paharul la buze și văzu că mâna îi tremura. Rămase uluit. Își dădu seama cu seriozitate că lăsase într-adevăr ca situația să-l afecteze. Slavă Domnului, partea cea mai rea din punct de vedere personal trecuse; nu trecuse de tot, e adevărat. Dar cel puțin își clarificase originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu un râs scurt, tare, se răsuci și părăsi camera. Se săturase de ea, gândi el, se săturase până peste cap de ea. CAPITOLUL 5 Craig pipăi piatra. Se străduia atât de mult să se poarte firesc, încât mâinile îi tremurau. Se alarmă, temându-se că s-ar putea trăda. Se lipi mai tare de iarba grasă pe care se întinsese, înconjurat de cele șapte gardiene ale sale. Piatra avea doi țoli1 în diametru, doi țoli de piatră inertă. Totuși conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
tare de iarba grasă pe care se întinsese, înconjurat de cele șapte gardiene ale sale. Piatra avea doi țoli1 în diametru, doi țoli de piatră inertă. Totuși conținea în masa ei atât de multe din speranțele lui, încât simți că tremură, înfiorat de frică. Treptat, se liniști totuși și se puse să-i aștepte pe băieți. În fiecare sâmbătă, de când începuse școala, cu o lună în urmă, auzise vocile lor ascuțite în acest moment al dimineții. Sunetul venea din spatele perdelei groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și două scăunele aranjate unul în fața celuilalt. Înțelegi ce înseamnă asta? râse celălalt slujbaș parcă disprețuitor și întinzând arătătorul se prefăcu a-și tăia gâtul. Asta înseamnă! Îl privi amuzat pe misionarul înlemnit și zise: Ia te uită cum mai tremură străinul! Misionarul își încleștă pumnii abia stăpânindu-și rușinea și furia care-i înecau sufletul. Vreme de două zile suportase amenințările acestor slujbași japonezi mărunți, dar acum, pentru misionarul cu un puternic respect de sine era de nesuportat gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Vreme de două zile suportase amenințările acestor slujbași japonezi mărunți, dar acum, pentru misionarul cu un puternic respect de sine era de nesuportat gândul că aceștia i-au surprins spaima, fie numai și pentru o clipă. Genunchii continuară să-i tremure până când fu scos afară din închisoare și dus în clădirea de peste drum. În amurg, clădirea era pustie și nu se vedea nici picior de om. Într-una din încăperi, slujbașii l-au pus să se așeze cuviincios pe podeaua rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la chipul acestuia. Simțea că asupra lui se abătuse pe neașteptate o întâmplare la care nici cu gândul nu gândise și care îl lăsase fără suflare și fără grai. Unchiului său, rămas la fel de năuc, începură, puțin câte puțin, să-i tremure genunchii. Era singurul lucru de care samuraiul își mai dădea seama. — Ai înțeles? O să te duci în țara numită Nueva España. „Nobesu Pania”, repetă în gând samuraiul numele pe care nu-l mai auzise niciodată până atunci. Simțea cum acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
face de râs! Așa că dacă vei îndeplini cu cinste această însărcinare, la întoarcerea în țară se prea poate ca Stăpânul să se mai gândească și să-ți dea înapoi pământurile de la Kurokawa. Unchiul se înfioră. Se vedea bine cum îi tremurau genunchii. Samuraiul își puse și el mâinile pe genunchi și rămase cu capul plecat. Când genunchii unchiului se opriră din tremurat, seniorul Ishida spuse râzând: — Ți se pare ca un vis, nu-i așa? Deodată zâmbetul i se șterse de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Yozō și cu ceilalți trei însoțitori ai săi să-și ia rămas bun, seniorul se ridică de pe scaun ținând cu amândouă mâinile o cutie înfășurată în brocart. — Rokuemon, iată scrisorile Stăpânului! i le înmână seniorul cu voce puternică. Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fețele aspre și încordate ale solilor. Încordarea a crescut și mai mult când trăsura a intrat pe poarta palatului aflat în inima capitalei, înaintând încet printre șirurile de străjeri cu aer grav până la ocol. Aproape că simțeam genunchii tânărului Nishi tremurând ușor. Înalt de statură, cu o înfățișare nobilă, guvernatorul ne aștepta deja împreună cu doi grămătici în camera de primire împodobită cu sulițe și armuri ce sclipeau întunecat. Își lăsase mustață pe chipul său slab. Când japonezii se înclinară după obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iotă din dedesubturile Sfatului, dar... ca să-mi primesc înapoi pământurile de odinioară, cu rangul meu de ostaș... n-am avut altă cale decât să pornesc în călătoria asta. Chipul plecat al lui Tanaka era înnegurat de tristețe, iar glasul îi tremura de parcă ar fi plâns. Pe înserat samuraiul trecu pe la cei trei însoțitori ai săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau. — S-a hotărât ca senior Matsuki și negustorii să rămână aici, să se urce pe corabie la sfârșitul anului și să se întoarcă la Tsukinoura. Apoi samuraiul spuse dintr-o suflare cuvintele cele mai dureroase pentru însoțitorii săi: — Însă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a șaptea zi ajunseră în primul oraș demn de acesat nume pe care-l întâlniseră în drumul lor. Era Córdoba. O ploaie scurtă de vară spălase totul împrejur. În umbra caselor spaniole cu ziduri albe, flori roșii ca niște văpăi tremurau în bătaia răcoroasă a vântului, iar pe cer pluteau agale nori de culoarea paiului de grâu. Înștiințată de copii, lumea se adunase la porțile orașului. Ajunși în piața mică, au fost întâmpinați de primarul orașului și de alți oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]