7,731 matches
-
Cu emoție crescândă, Vultur-în-Zbor își dădu seama că modela un fel de copie aproximativă a tunelului roșu prin care fugise Prepelicarul când pe el îl cuprinsese febra. Puterea începea să-i revină, inundându-l. Maleabila substanță se întindea într-un tunel din ce în ce mai lung. Virgil Jones privea, simțea o ușurare enormă. Și în final zăriră la capătul cel mai îndepărtat al tunelului un firicel de lumină îmbietoare. — E timpul să mergem, zise Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. Toate eforturile sale urmăreau acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Prepelicarul când pe el îl cuprinsese febra. Puterea începea să-i revină, inundându-l. Maleabila substanță se întindea într-un tunel din ce în ce mai lung. Virgil Jones privea, simțea o ușurare enormă. Și în final zăriră la capătul cel mai îndepărtat al tunelului un firicel de lumină îmbietoare. — E timpul să mergem, zise Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. Toate eforturile sale urmăreau acum să mențină tunelul, să-i conserve existența până se stabiliza definitiv. Așa că Virgil Jones, mereu dispus să colaboreze, se concentră asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lung. Virgil Jones privea, simțea o ușurare enormă. Și în final zăriră la capătul cel mai îndepărtat al tunelului un firicel de lumină îmbietoare. — E timpul să mergem, zise Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. Toate eforturile sale urmăreau acum să mențină tunelul, să-i conserve existența până se stabiliza definitiv. Așa că Virgil Jones, mereu dispus să colaboreze, se concentră asupra creării unui mijloc de transport. O clipă mai târziu îviteza îi produse o plăcere nemăsurată) erau mândrii posesori a două biciclete. — îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se concentră asupra creării unui mijloc de transport. O clipă mai târziu îviteza îi produse o plăcere nemăsurată) erau mândrii posesori a două biciclete. — îmi pare rău, se scuză el, dar tainele motorului cu combustie internă m-au depășit întotdeauna. Tunelul se stabilizase. Cei doi au încălecat pe armăsarii lor anacronici și s-au avântat spre adâncimi, spre lumina care-i atrăgea. Pentru un om care reușise de curând atât de multe lucruri și care își recâștigase recent încrederea în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Vultur-în-Zbor cam prea plin de griji. — Virgil, îl întrebă el, nu cumva îmi ascunzi ceva? Dragul meu, îl mustră Virgil Jones. Dragul meu. — Ei bine, atunci e în regulă. Nu știi cumva ce se află la celălalt capăt al tunelului? — Dragul meu, repetă Virgil Jones și apoi, după o pauză, adăugă liniștit: Asta depinde numai și numai de tine. — îmi explici? — După toate probabilitățile, spuse Virgil, acolo nu va fi absolut nimic. — Și asta te neliniștește? Virgil Jones tuși. — Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bucur c-am putut să-ți fiu de ajutor. Probabil că te-aș mai putea ajuta cumva și pe mai departe. Știa că nu era adevărat. Cea care urma să aștepta în cercul tot mai mare de lumină de la capătul tunelului era lupta lui Vultur-în-Zbor. Nimeni nu-l putea ajuta fără să-și pună în pericol propriile șanse de reușită. Vultur-în-Zbor își încleștă fălcile. Prepelicarul: scopul căutării lui: unicul. O fundătură gigantică. O călătorie prin tărâmul pustiu care-i distrusese plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
propriile șanse de reușită. Vultur-în-Zbor își încleștă fălcile. Prepelicarul: scopul căutării lui: unicul. O fundătură gigantică. O călătorie prin tărâmul pustiu care-i distrusese plăcerea pentru cea mai mare comoară a lui: viața. Hotărî că dacă va ieși din acest tunel, va renunța la căutare. Va merge în K și se va stabili acolo. Descoperirea și împrietenirea cu alte ființe umane erau de ajuns, ba chiar mai mult decât de ajuns, chiar și pentru un om care avea eternitatea la degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ele nu se schimbară. Privi un timp îndelungat scena nepământească și apoi, treptat, pe măsură ce ochii i se obișnuiau cu lumina puternică, totul reveni la normalitate. Se aflau pe malul unui râu. în spatele lor era un deal bine împădurit și gura tunelului lor. Râul umplea spațiul dintre tunel și dealul învecinat, apoi se vărsa în ceea ce fusese un lac de un verde deschis. Dealurile îi înconjurau ca niște temniceri și judecători tăcuți. în mijlocul lacului se găsea o clădire de piatră înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timp îndelungat scena nepământească și apoi, treptat, pe măsură ce ochii i se obișnuiau cu lumina puternică, totul reveni la normalitate. Se aflau pe malul unui râu. în spatele lor era un deal bine împădurit și gura tunelului lor. Râul umplea spațiul dintre tunel și dealul învecinat, apoi se vărsa în ceea ce fusese un lac de un verde deschis. Dealurile îi înconjurau ca niște temniceri și judecători tăcuți. în mijlocul lacului se găsea o clădire de piatră înaltă și circulară. O voce ascuțită intona cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mâinile în buzunare, ca să-l irite pe adversar. Mâna dreaptă i s-a strâns pe un obiect tare și rotunjit. L-a scos mirat. Era Osul din K! Același os pe care Prepelicarul i-l aruncase înainte să dispară în tunelul din ea însăși. Osul din K. Vultur-în-Zbor nu și-a pierdut timpul cu speculații. S-ar fi putut gândi: de unde a răsărit și ăsta după atâta timp? Nu l-ar fi observat până acum? Dar nimic din toate astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Domnul Jones 9. La poalele muntelui Calf 10. Păsări 11. Cocoașa 12. Cutremurul 13. Dimensiuni 14. Inamici 15. Cufărul 16. Trosc 17. Urcuș 18. Magister Anagrammari 19. Febra 20. Iona 21. Dansatorul Putinței 22. Khallit și Mallit 23. Marea 24. Tunelul 25. Apărătorul lui Axona 26. Dincolo de ordine 27. Spaima 28. După aceea 29. Deggle 30. Valhalla Partea a doua - TIMPURI TRECUTE 31. Pietre 32. Sincopa 33. Afară din Elbaroom 34. în Elbaroom 35. Invitația 36. Gribb 37. Fiul Răsare 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
niște căcaturi de saltele care, căcat, au omorât copii? Grijania mă-sii, Katie. Mă mai auzi? Îi spun lui Rod că mi-aș dori să-l aud, dar din păcate conexiunea e din ce În ce mai proastă și trenul tocmai intră Într-un tunel. Apăs pe „anulează“. În timp ce-mi amestec al doilea Bailey’s cu whisky, Îmi vine ideea că poate am primit Fundația Salinger tocmai pentru că cineva a știut că Toki Rubber era pe ducă și mi-a pus-o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Habar nu aveam că Ella s-a mutat. Nu mai știu ce se petrece la școală de când am Început să pregătesc prezentarea finală. —A, bine. Zău, a suportat totul foarte bine. Și se descurcă minunat la balet. Intrăm Într-un tunel. Pierd semnalul. Nodul din stomac care se tot strânge mă Împiedică să mă concentrez la test. Când am Început s-o mint pe mama? Și nu mă refer la minciunile obișnuite Între mamă și fiică: „La unsprezece cel mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stau acolo Întinsă, din ce În ce mai trează, Încercând să-mi amintesc tot ce trebuie să nu uit: pașapoarte, bilete, bani, haine de ploaie (sigur că va ploua, doar mergem În vacanță), puzzle/creioane colorate/foi În cazul În care e blocaj În Tunelul Canalului Mânecii, caise uscate ca gustare hrănitoare, jeleuri ca mită, bănuți de ciocolată care să-i facă să se topească. Nu zicea doamna Pankhurst ceva despre cum femeile ar trebui să Înceteze să se mai comporte ca o clasă aservită bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
le-aș păstra. —De ce? —Groaza și uluirea. —Groaza și uluirea? Candy dă drumul unuia dintre râsetele ei răutăcioase. Nu poți să fumezi, să bei, să te distrezi nopțile, țâțele tale seamănă cu două rozătoare moarte, ai păsărica mai largă decât Tunelul Olandei și ea Îmi spune de groază și uluire. Iisuse, care sunt celelalte bucurii, mamă? Nu-i rost de Încheiat vreo afacere. —Trebuie să plec acum, Cand. Trimite-mi data și ora și ne vedem acolo. O să scap de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
jos vreo clipă dacă puteau fi de ajutor. Era ca și cum s-ar fi definit În raport cu ce făceau pentru ceilalți, iar pierderea acestei definiții le lăsa confuze, năuce; ca acei ponei de mină care-și păstrează capacitatea de a vedea În tuneluri și la mult timp după ce au fost eliberați pe câmp. Pentru generația mea, care a cunoscut-o mai târziu și uneori prea târziu, maternitatea a fost un șoc. Sacrificiul nu era trecut la noi În contract. După cincisprezece ani ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zi, ripostase gazda. Se dusese vestea de labirint. Labirintul de iederă sau „grădina arabului“ devenise un loc mai știut decât fuseseră vreodată benzinăria cu bistroul ei elegant ori spălătoria, garajul și câmpul întreg, cu Veterinara sosind pe cal. Prins între tunele și bolți și întortocheli vegetale, spațiul se lărgise de zeci de ori. Văzut dinspre casă, îți părea un golf înverzit, un joc de cotloane și ascunzișuri. Mulți veneau, mai nou, ca să intre în vicleșugul acestor rotiri și îndepărtări față de o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de mers mai departe, știi cum să nu te încurci... Godun, la-nceput, se-mpletise vreo două ore pân’ la ieșire. Apăruse nervos, nădușit: — Sfinte Sisoe, să le spunem curioșilor să-și ia hrană și apă... Nu crezuse că simple tunele de ierburi răsucite pe piatră vor aduce atâția zeloși. Toți voiau să găsească secretul ieșirii și miezul din labirint. O vreme, fu mândru de ce clădise. Se plimba ca un struț printre vizitatori și zâmbea: „Ce e cu Omar ăsta?“. „Ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o degenerescență maculară ireversibilă, care avansa. Doctorița îl obligă să se uite într-un punct fix și, în același moment, îi străpunse pupila cu un ac fin. Omar se trezi că se-nvârte pe dinăuntrul propriului ochi, ca într-un tunel uzurpat. Că își caută drumul, așa cum făcuse, cu o după- amiază în urmă, în labirintul încins. — Călătoresc, îi transmise oftalmoloagei, fără să știe dacă îl pricepea. Ca și cum nu l-ar fi auzit, ea îi spuse, cu o voce care îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mapu, care, judecând după mărcile de mașini parcate pe marginea drumului, părea să aparțină unuia dintre cele mai luxoase cartiere din Tel Aviv. Clădirea în sine nu avea nimic deosebit, aceeași tencuială albă de beton. Trecură printr-un fel de tunel, pe sub șirurile de cutii poștale din metal și găsiră intrarea și interfonul. Uri apasă pe 72. Nu răspunse nimeni. Nerăbdătoare, Maggie îl dădu la o parte pe Uri și apăsă butonul mai mult timp. Tot nimic. Încearcă din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mishkan: Templul, palatul. Se referă la toată zona aia. Doar că ceea ce a lăsat el nu se află pe Muntele Templului. Evreii se duc foarte rar acolo: e prea sfânt. A ascuns-o dedesubt. —Dedesubt? — Acum câțiva ani au săpat tunelurile care merg paralel cu Zidul de Vest. Tatăl meu și alți câțiva arheologi. Nu partea cunoscută a zidului, unde se roagă toată lumea și îndesă acele bilețele de rugăciune către Dumnezeu în crăpături. Ci o porțiune întreagă de zid care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în care cred ei că s-a înălțat Mahomed la cer. Și iată-i pe evrei săpând pe dedesubt. Iar apoi tata și prietenii lui au înrăutățit lucrurile. Au decis că nu e suficient ca turiștii să poată intra în tunele. Nu, aveau nevoie și de o ieșire la celălalt capăt, ca să nu trebuiască să meargă tot drumul prin ele. Așa că au construit una. Și a răsărit chiar în Cartierul Musulman. —O provocare. — Exact. — Deci asta vrea să spună cu „labirinturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aveau nevoie și de o ieșire la celălalt capăt, ca să nu trebuiască să meargă tot drumul prin ele. Așa că au construit una. Și a răsărit chiar în Cartierul Musulman. —O provocare. — Exact. — Deci asta vrea să spună cu „labirinturi antice“: tunelurile. —„Mergi spre vest“, Zidul de Vest. Inteligent. Și bineînțeles, Ierusalimul e orașul model; e cel mai sfânt loc de pe pământ. Dar ce... Ah, la naiba. Maggie îl văzu pe Uri cu ochii pironiți pe oglinda retrovizoare. Se uită peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în minte. Femeia arătă spre locul doamnelor din cadrul acestei separări și plecă. Maggie se întrebă cât mai putea sta acolo până să o mute cineva. Trebuia să afle unde să se ducă. Văzu un polițist înarmat și îl întrebă de tunelurile Zidului de Vest. Îi arătă o arcadă îngustă, care părea proaspăt construită în lungul zidului mai mult scund ce cădea perpendicular chiar pe Kotel. Afară se afla un grup cam de treizeci de bărbați și femei, echipați cu sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în jur de treizeci de ani, cu o barbă țepoasă și ochi luminoși, strălucitori. Bătu de trei ori din palme și așteptă să se facă liniște. —Perfect. Mulțumesc. Mă numesc Josh și voi fi ghidul vostru în acest tur prin tunelurile Zidului de Vest - și în această călătorie printre moștenirile antice ale poporului evreu. Trebuie doar să mă urmați și putem începe. Îi conduse într-o pivniță, o încăpere în formă de arcadă boltită. Pietrele erau mai reci și mai cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]