7,855 matches
-
să filtreze și să renunțe la ce nu e util. Au ajuns la concluzia că rememorarea evenimentelor dureroase sau măcar inconfortabile nu le rezolvă prezentul. Ei suspendă timpul. Și consideră transmisia trecutului prejudiciabilă pentru identitatea dorită. În consecință, pentru aceștia, uitarea colectivă devine o „terapie civică” profitabilă. Era Într-o iarnă mai cumplită decât cea de acum, cred că În 1952. Din toamnă, părinții mei fuseseră mutați „disciplinar” din satul natal, unde erau ajutați și consiliați de familie, Într-un alt
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu numai pe cei care au suportat această realitate, pe cei din jurul lor, dar și instituțiile statului și viitorul democrației, gestionate adesea de oameni implicați cândva În controlul ideologic, supraveghere sau chiar În acțiuni de represiune. Problema gestionării memoriei și uitării colective nu este o descoperire, trecutul recent a declanșat Întrebări și reflecții și În alte societăți. Un studiu asupra evoluției societății franceze În timpul regimului de la Vichy și a moștenirii sale a declanșat În Franța contemporană o Întreagă dezbatere asupra unui
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și a simțirii, experiența reușitei prin cultivarea valorii și muncii eficiente. Acestea pălesc În fața sloganului, a lozincii care Îndeamnă la unificare afectivă. În fața unor termeni ca „unitate”, „credință”, „solidaritate”, cuvintele care descriu normalitatea Își pierd vigoarea și sensul, cad În uitare, victime colaterale inocente. Ce rezonanță mai au noțiuni ca „atitudine”, „politețe”, „bun-simț”, „memorie colectivă”, dacă ele sunt golite de Încărcătura lor cultural-pedagogică și sunt folosite doar În calitate de cuvinte-ciocan care servesc scopurilor trasate ideologic? Rupte de context, nearticulate la situații, ele
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
amorfă, În care moleculele s-au contaminat și reacționează ca un Întreg. O magmă fără istorie, ignorând diferențele inițiale de construcție și parcursul personalizat, evocând ideea de sistem. Unii oameni politici vizionari nu pierd nici un prilej să Îndemne poporul la uitarea trecutului care seamănă doar vrajbă și invită la orientarea spre un viitor luminos comun. Se propun chiar alianțe politice care ignoră total vechile situări și spectrul social ierarhizat, amestecând Într-o râșniță fostele victime și foștii prigonitori, tot au ei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
atunci. Pe cei de astăzi mitul nu-i prea atinge, Elisabeta Rizea e privită cu invidie - aceasta a fost impresia mea când am citit cartea, atunci când a apărut. Satul a uitat contextul, poporul român e invincibil când e vorba de uitare, cu asta am rămas eu. Recentul volum, Prin perdea (Polirom, 2009), nu e o carte de memorii, dar nici studiu de psihologie nu e. Mai degrabă o psihosociologie aplicată la viață, la contexte, la personaje În situații, la instituții și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
poate scrie o istorie a disciplinei, pentru totdeauna, fiindc? se poate ca autori (geniali) ?i opere (�capitale�) de la care �iradiau lumina ?i c?ldura� s? dispar? (mai devreme sau mai ț�rziu) �n cea?a uit?rîi� ?i pentru sociologi uitarea este o condi?ie a unei bune memorii; c? este vorba de o uitare selectiv?, deoarece amnezia complet? �n privin?a trecutului disciplinei este la fel de d?un?toare, de nefast? că ?i �ncercarea de a re?ine totul sau de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
i opere (�capitale�) de la care �iradiau lumina ?i c?ldura� s? dispar? (mai devreme sau mai ț�rziu) �n cea?a uit?rîi� ?i pentru sociologi uitarea este o condi?ie a unei bune memorii; c? este vorba de o uitare selectiv?, deoarece amnezia complet? �n privin?a trecutului disciplinei este la fel de d?un?toare, de nefast? că ?i �ncercarea de a re?ine totul sau de inventa istorii ale sociologiei. Nu poate fi sociolog cel care nu-?i cunoa?te
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ele sociale ale ultimului deceniu al veacului al XIX-lea. Autor de succes �nc? din timpul vie?îi, adulat de c?tre unii, f?cut de ru?ine de c?tre al?îi, filosoful englez merit? mai mult dec�ț uitarea �n care a picat dup? moartea sa. Pozitivist consecvent, acest inginer �n domeniul c?ilor ferate, reconvertit la jurnalism ?i filosofie �n momentele de r?gaz, �?i �ntoarce fă?a de la metafizic? pe care o consider? mai cur�nd zadarnic
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a fost �n final respins de c?tre durkheimieni (�n ciuda eforturilor contrare ale lui Bougl�) care l-au considerat prea filosof ?i prea psiholog, mai ales dup? ce s-a apropiat de Bergson la �nceputul secolului XX. Salvat de la uitare �ntre cele dou? r?zboaie mondiale, �ndeosebi pentru lucr?rile sale de istorie, el nu mai este discreditat nici �n Germania, nici �n Statele Unite, unde a fost unul dintre sociologii cei mai bine comenta?i prin intermediul ?colii de la Chicago. Weber
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
catedre de filosofie social? la College de France �n 1897. Dup? consultarea instan?elor competențe, ministrul a decis s? numeasc? pe acest post, nu pe Durkheim care candidase, ci pe Jean Izoulet, anti-durkheimian afi?at, ast?zi c?zut �n uitare, probabil pentru c? acesta prezența mai multe garan?îi pentru cei de la putere, c?rora le sus?inea deschis ac?iunea. ?i nu e vorba doar de un eveniment izolat: �n mai multe ocazii guvernul a impus la College de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de ambasadă polonez. Gård zice că "ambasada a mai pus ceva surdină". 1 septembrie Viroză intestinală. Nu mi-a priit ieșirea la pădure? Nu-i chiar plăcut să zaci bolnav la hotel. Am sentimentul ridicol că aș putea fi dat uitării. Că personalul încuie ușa și n-o mai descuie până ce nu te comporți precum clienții sănătoși. B.-A. a spus la recepție să nu-mi facă nicio legătură telefonică; cred că am și eu dreptul câteodată să mă relaxez complet
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
pe Jaylak, cea mai influentă dintre toate soțiile lui Nogai la curtea din Solhat, care venise și primise în persoană botezul. Întrezărindu-se posibilitatea înlăturării pericolului tătar în viitor, pe calea convertirii la catolicism, planul de cruciadă a fost dat uitării cu totul. Adevărul, însă, era că toți regii din Europa Centrală tremurau când auzeau de numele Nogai. Sub suzeranitatea acestuia, Moldova și Țara Românească intraseră în circuitul comerțului tătărăsc, antrenat de bancherii genovezi și venețieni, circuit dovedit astăzi din plin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
numele lui Alexandru Basarab, voievodul Țării Românești și nici pe acela a căpitanului regal Dragoș din Bedeu și fiul său, Sas, însărcinați cu misiunea de a elibera Moldova de sub mongoli, în expedițiile din anii 1345 și 1346, și vor lăsa uitării chiar și pe vitejii maramureșeni și transilvăneni, care au fost răsplătiți pentru meritele lor militare prin diplome regale. Însemnările de la Curtea regală din Buda, inserate de către Ioan de Küküllo (Târnave) în cronica sa păstrată astăzi în mai multe variante, scriu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu în editorialele respective se folosesc aceste trucuri. În editorialele de joi s-au pus întrebări exacte, s-au adus argumente, s-au dat exemple și citate. Ținta acelor texte au fost mentalități devastatoare și nu persoane demne de toată uitarea. Nu pot împărtăși nici visul dlui Țepeneag - un „ziar ca un tramvai” - atâta vreme cât invocata „solidaritatea internă” poate să însemne și un consens de a ataca în haită oameni din afara ziarului - fie ei Nicolae Manolescu, Monica Lovinescu, Gabriel Liiceanu, Virgil Ierunca
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
exact ceea ce a fost împiedicată să devină - o revoluție? (Jurnalul Național, 13 august 2004) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (I) În România acestui an electoral, moda pare a fi dictată de sila față de oricine, indignarea față de orice și o desăvârșită uitare de sine. Oameni care au trecut pe la Putere cu intenții stimabile dar cu performanțe între deplorabile și dezastruoase tună și fulgeră azi, de la tribune de chirpici, împotriva imoralității în politică. Dur de tot. „Efervescența politică a ultimelor luni” îi pare
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
să-l las să discute cu dl Ion Iliescu detaliile. L-am descurajat cu o insistență care până la urmă l-a convins, dar nu a acceptat niciodată că proiectul respectiv era, cum îl caracterizasem eu, „o utopie demnă de toată uitarea”. Considera că mă dădeam la o parte din fața unei datorii care mi s-ar fi potrivit de minune. Am zâmbit așa cum o fac azi, când scriu aceste rânduri. Înainte de a se muta de la New York la Washington, a venit într-o
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
-l exprimă sunt ființele umane”. Nimic mai subversiv pentru fundamentaliștii de toate felurile decât dreptul celorlalți la subiectivitate. (Jurnalul Național, 3 septembrie 2004) Islam după islam (II) Mohammed Arkoun consideră că fundamentalismul islamic se definește prin două respingeri: cea „prin uitarea și ingnorarea instituționalizată a întinsei perioade a luminilor” și cea „chiar și mai radicală, a modernității și realizărilor ei cu caracter universal, pe motiv că sunt produsele unui Occident colonialist și imperialist”. Potrivit lui Arkoun, în vreme ce Europa latină și creștină „merge
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
aviatoarei franceze Madelaine Charnaux 11. Continuă cu un articol despre Amelia Earhart (septembrie octombrie 1944)12, pentru a ajunge, în numărul din noiembrie decembrie al aceleiași reviste, la Exemplul lui Maurice Arnoux 13. Astăzi, aceste texte au căzut complet în uitare. Aviatoarea însăși nu mi-a vorbit deloc despre ele, și a trebuit să parcurg colecția revistei pentru a afla că s-a ocupat la un moment dat și cu scrisul. * La 23 august 1944 Mariana se găsea pe terenul de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
recunoască sentimentul de tulburare". În timpul lecțiilor de dans, "când instructorul mă strângea în brațe și mă lipea de pieptu-i, încercam o senzație stranie, care aducea cu o tulburare în stomac, dar pe care-mi era mai greu s-o dau uitării. Odată ajunsă acasă, mă trânteam în fotoliul de piele, toropită de o senzație de jinduire care aproape mă făcea să plâng". Această necunoaștere a corpului, a trăirilor și codurilor erotice provoacă un episod încă și mai bizar în viața tinerei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Se fac eforturi pentru integrarea în societatea franceză a acelor pieds-noirs care, după semnarea acordurilor de la Evian, luaseră metropola cu asalt. Nimeni nu mai vrea să știe nimic de foștii combatanți. Soldații se văd pe rând învăluiți în tăcere și uitare"181. La fel, Războiul Rece aproape că a devenit o amintire neplăcută: după criza din Cuba din 1962, care adusese la paroxism tensiunea dintre Orient și Occident, lumea intră într-o perioadă de destindere. În Indochina, presiunea exercitată de comuniști
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acesta are un efect de întinerire chiar mai mare decât cel produs de cold cream cu care se dă pe față. "Vă place Brahms?" Fraza aceasta atât de scurtă și de simplă, de melodioasă, îi dezvăluie dintr-odată "o imensă uitare: tot ce uitase, toate întrebările pe care intenționat evitase să și le pună" de ani de zile. "Mai iubește oare încă și altceva decât pe sine însăși și propria-i viață?" Da, fără îndoială, însă dintr-odată Paule se pomenește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
enea în plus și cu vinovăția că nu-l asistase corespunzător pe băiat atunci când îi ceruse să intre sub căruță. Dar cum prin părțile noastre evenimente de genul celui relatat nu erau puține, totul , cu trecerea timpului, a trecut în uitare. Dar o soartă tot crudă au avut și cei șase copii care au murit în diferite alte împrejurări, tot în c hinuri, înainte de a împlini zece ani. Unul din nefericitele ca zuri a fost cel al două fetițe, decedate la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pe care, ne spune, îi vede și ea aievea în visele ei, așa cum o văd și eu astăzi, vie și încrustată în inima mea, deși, știu, simt parcă prin somn, timpul când și ea s a rătăcit în negura și uitarea care face bine sau rău, se pă strează... O văd mereu aici și acolo, acum, atunci și mereu, o aud și o simt cuprinsă în visurile mele, pentru că ea sălășluiește în sufletul meu care o conservă ca pe o floare
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
supere, să o jignească. El continua a o iubi nemăsurat de mu lt, deși, mi se pare, că încă de pe atunci totul se rezuma la o căsnicie de conveniență, relațiile dintre ei fiind intrate de mult în domeniul trecutului, al uitării, ea avându-și alături prietenul. Că a iubit-o până în ultima clipă, iată ultimul lui cuvânt scris în clipa când se chinuia în casă ca să moară, găsit la locul întâmplării și despre care constatatorii au uitat să menționeze: Testamentul olograf
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
o familie de buni prieteni, atunci cînd am plecat din țară, uitind drumul de intoarcere; l-am adus în Franța unde l-am aruncat intr-un colț, sub un vraf de dosare și iar a zăcut cîțiva ani în deplina uitare. Cînd l-am regăsit, cu totul întîmplator, mi-a făcut plăcere să transcriu cîte ceva din el și nici prin gînd nu-mi trecea să public vreo carte în viața mea. Dar, după ce a apărut volumul De pe mal de Prut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]