KorAP: Find »[drukola/base=verb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...280 281 282 ...639 >

15,959 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

Timpul, iar specificatorul său este subiectul propoziției. Prima proiecție lexicală este GV, complementul Timpului. Ridicarea verbului la cea mai înaltă proiecție funcțională este ridicare la Acord: (24) GAcord subiect Acord' Acordo GTimp Timp' Timpo GV Capacitatea Acordului de a atrage verbul este un subiect mult discutat, fiind corelată cu natura trăsăturilor care compun Acordul (caracterul lor "vizibil" sau "ascuns"11). Trăsăturile din componența Acordului sunt cele revelate de acordul dintre verbul-predicat și subiect, acolo unde are loc acesta, adică în propozițiile

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
un subiect mult discutat, fiind corelată cu natura trăsăturilor care compun Acordul (caracterul lor "vizibil" sau "ascuns"11). Trăsăturile din componența Acordului sunt cele revelate de acordul dintre verbul-predicat și subiect, acolo unde are loc acesta, adică în propozițiile cu verbul la un mod finit. Mai rar, subiectul se acordă cu o formă verbală non-finită (de exemplu, în portugheză infinitivul se acordă în număr și persoană cu subiectul, în anumite condiții sintactice și lexicale). Prin urmare, subiectul se acordă cu Acordo

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
subiectul se acordă cu o formă verbală non-finită (de exemplu, în portugheză infinitivul se acordă în număr și persoană cu subiectul, în anumite condiții sintactice și lexicale). Prin urmare, subiectul se acordă cu Acordo, iar trăsăturile Acordului sunt transferate asupra verbului. Acestea sunt numărul și persoana, în mod tipic, pentru un verb la un mod finit, sau numărul și genul, în cazul acordului cu formele participiale. După ipoteza Flexiunii divizate, era firesc să apară și ipoteza Acordului divizat. De vreme ce sunt mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
portugheză infinitivul se acordă în număr și persoană cu subiectul, în anumite condiții sintactice și lexicale). Prin urmare, subiectul se acordă cu Acordo, iar trăsăturile Acordului sunt transferate asupra verbului. Acestea sunt numărul și persoana, în mod tipic, pentru un verb la un mod finit, sau numărul și genul, în cazul acordului cu formele participiale. După ipoteza Flexiunii divizate, era firesc să apară și ipoteza Acordului divizat. De vreme ce sunt mai multe trăsături conținute de Acord (numărul, persoana, genul, în funcție de limbă și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
mod finit, sau numărul și genul, în cazul acordului cu formele participiale. După ipoteza Flexiunii divizate, era firesc să apară și ipoteza Acordului divizat. De vreme ce sunt mai multe trăsături conținute de Acord (numărul, persoana, genul, în funcție de limbă și de forma verbului), de ce să nu presupunem că fiecare dintre ele este un centru, având propria proiecție maximală (GNumăr, GGen etc.)? Ipoteza GGen, propusă de Picallo (1991), este, în general, neacceptată în prezent, când se consideră că genul este o trăsătură pe substantiv

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
important legat de setul de trăsături care compun Acordul este Cazul. Este acesta o trăsătură phi, la fel ca numărul și persoana, implicată în acord? În teoria generativistă de dinaintea apariției programului minimalist, cazul era atribuit în anumite configurații sintactice de verb, prepoziție, adjectiv (acestea atribuind cazul regim 12) și de Flexiune, adică de Acord + Timp (care atribuie cazul nominativ). Este situația prototipică, dar care nu acoperă toate situațiile existente: în islandeză nominativul este atribuit complementului, iar subiectul are cazul dativ (vezi

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
12) și de Flexiune, adică de Acord + Timp (care atribuie cazul nominativ). Este situația prototipică, dar care nu acoperă toate situațiile existente: în islandeză nominativul este atribuit complementului, iar subiectul are cazul dativ (vezi (3), reluat mai jos); în portugheză, verbul la infinitiv se acordă cu subiectul, care are cazul nominativ; în grupurile nominale posesive din maghiară, posesorul este în cazul nominativ (vezi (25)): (3) Jóni líkuðu țessir sokkar. Jón. D plac.pl aceste șosete.N "Lui Jón îi plac aceste

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca rezultatul unei operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord Obiect). Structura unei propoziții prototipice se considera a fi următoarea 13

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca rezultatul unei operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord Obiect). Structura unei propoziții prototipice se considera a fi următoarea 13: (26) GAcordS 14 subiect GAcord' GAcordo GTimp Timp' Timpo GAcordO AcordO

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
din poziția de specificator. Pare că acordul are loc întotdeauna în configurația sintactică specificator - centru, așa cum s-a și propus în Chomsky, 1995. Însă fenomenele discutate până acum acoperă doar o parte dintre situațiile cu acord, cele legate de acordul verbului, pornind de la centrul Flexiune și teoriile legate de divizarea acestuia. Încă de la sfârșitul anilor 1980 se discută despre paralelismul dintre structura propoziției și structura grupului nominal. În teza sa de doctorat, Abney (1987) arăta că structura grupului nominal este asemănătoare

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
fi aceea în care determinantul ocupă poziția de specificator al GAcord. S-ar ajunge la o structură asemănătoare cu cea a propoziției, în care determinantul se acordă cu numele prin intermediul Acordului al cărui specificator este, așa cum subiectul se acordă cu verbul tot prin intermediul unei proiecții Acord: (30) GAcord 2 Det Acord' 2 Acordo GN 2 N' N Ceea ce diferă față de acordul subiect - predicat este direcția: de la stânga la dreapta în propoziție, unde specificatorul impune verbului acordul, și de la dreapta spre stânga

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
este, așa cum subiectul se acordă cu verbul tot prin intermediul unei proiecții Acord: (30) GAcord 2 Det Acord' 2 Acordo GN 2 N' N Ceea ce diferă față de acordul subiect - predicat este direcția: de la stânga la dreapta în propoziție, unde specificatorul impune verbului acordul, și de la dreapta spre stânga în grupul nominal, unde nominalul impune specificatorului determinant acordul. În ce privește româna și celelalte limbi romanice, unde adjectivele se acordă (vizibil) cu substantivul-centru, pentru unificarea configurațiilor în care se poate realiza acordul, se poate propune

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
vizibil) cu substantivul-centru, pentru unificarea configurațiilor în care se poate realiza acordul, se poate propune ipoteza unei a două proiecții Acord în grupul nominal, pentru acordul modificatorilor. Așa cum la nivelul propoziției au fost propuse două proiecții maximale Acord (pentru acordul verbului cu subiectul, respectiv obiectul), și în grupul nominal ar exista două proiecții Acord, pentru acordul substantivului cu determinanții, respectiv, cu modificatorii. (31) GAcord 1 2 Det Acord 1' 2 Acord1o GAcord 2 2 Acord 2' 2 Acord GN Vom adopta

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
iar în acest caz, ele nu sunt interpretabile, ci doar consecințe ale acordului pur sintactic. Aceste trăsături non-interpretabile trebuie să fie verificate sau controlate (cf. Corbett, 2006) de trăsături phi aflate într-un centru phi. Trăsături non-interpretabile pot avea substantivul, verbul, adjectivul și determinanții. Sauerland afirmă că mai sunt două situații în care trăsăturile phi dintr-un centru phi nu par să fie interpretabile: genul gramatical (posibil, și numărul) și trăsăturile phi ale pronumelor legate. Ipoteza lui Sauerland ar putea fi

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
numărul formal și genul sau numărul semantic (ordonanță, vedetă; guvern etc.) se acordă formal (în general) arată că acestea nu au un centru phi superior centrului Det. Dacă ar avea unul, acesta ar trebui să transmită prin acord trăsăturile sale verbului, iar acordul ar trebui să se facă semantic. Un substantiv ca ordonanță, care se acordă la feminin (Ordonanța este arestată) nu poate avea genul interpretabil feminin, deci trebuie să presupunem că nu are un centru phi deasupra sa. Se ridică

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
este compatibilă. El se produce atunci când informația specificată de doi termeni coincide. Informația este conținută de (exprimată prin) indici, care exprimă diverse trăsături ca persoana, genul, numărul etc. De exemplu, pentru acordul subiect - verb-predicat, gramatica impune ca valoarea INDEX a verbului să fie aceeași cu INDEX-ul numelui subiect. Prin urmare, acordul nu este direcțional, impus de un termen altuia (de exemplu, impus de nume verbului sau adjectivului), ca în teoriile derivaționale, ci static. El se obține când prin constrângeri formale

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
genul, numărul etc. De exemplu, pentru acordul subiect - verb-predicat, gramatica impune ca valoarea INDEX a verbului să fie aceeași cu INDEX-ul numelui subiect. Prin urmare, acordul nu este direcțional, impus de un termen altuia (de exemplu, impus de nume verbului sau adjectivului), ca în teoriile derivaționale, ci static. El se obține când prin constrângeri formale se obține o compatibilitate (unificare sau potrivire) între indicii a două elemente. Aceste constrângeri nu sunt impuse de un termen altuia, ci de gramatică, de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
este mai restrâns, cuprinzând acordul în caz în anumite configurații sintactice locale, niciodată în discurs. Acordul pragmatic este, de asemenea, mai restrâns; Pollard și Sag dau exemple din coreeană, unde se utilizează mărci morfologice speciale, cu valoare onorifică, atașate numelui, verbului și adjectivului, în contexte sociale bine delimitate. Aceste distincții între câteva tipuri de acord au fost ulterior rafinate în cadrul HPSG, mai cu seamă distincția concord - index. Analizând diverse fenomene de acord din sârbo-croată, Wechsler și Zlatić (2000) propun o teorie

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cu neconcordanță între trăsăturile formale și cele referențiale. În multe limbi, acestea se pot acorda formal în interiorul GN, dar semantic în exteriorul GN. La fel ca în sârbo-croată, în engleză, o serie de substantive colective impun determinantului numărul singular, dar verbul și pronumele anaforice pot avea fie formă de plural, fie formă de singular: (36) a. This England team have put themselves in a good position to win the championship. (cf. Kim, 2004) b. This England team has put itself in

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
o analiză bazată pe cele două seturi de trăsături. Alte mecanime și ipoteze sunt necesare pentru a ajunge la analize satisfăcătoare. 5.4. Compatibilitatea ipotezei CONCORD - INDEX cu teoria minimalistă Se consideră în general că nominalul are trăsături interpretabile, iar verbul și adjectivul au trăsături neinterpretabile. Prin relația de acord, trăsăturile neinterpretabile ale verbului și adjectivului sunt verificate de trăsăturile interpretabile ale nominalului. Într-o terminologie alternativă (mecanimul sintactic fiind similar), nominalul are trăsături cu valoare sau "valuate" (valued), iar verbul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sunt necesare pentru a ajunge la analize satisfăcătoare. 5.4. Compatibilitatea ipotezei CONCORD - INDEX cu teoria minimalistă Se consideră în general că nominalul are trăsături interpretabile, iar verbul și adjectivul au trăsături neinterpretabile. Prin relația de acord, trăsăturile neinterpretabile ale verbului și adjectivului sunt verificate de trăsăturile interpretabile ale nominalului. Într-o terminologie alternativă (mecanimul sintactic fiind similar), nominalul are trăsături cu valoare sau "valuate" (valued), iar verbul și adjectivul au trăsături fără valoare sau "nevaluate" (unvalued). Prin acord, trăsăturile fără

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
verbul și adjectivul au trăsături neinterpretabile. Prin relația de acord, trăsăturile neinterpretabile ale verbului și adjectivului sunt verificate de trăsăturile interpretabile ale nominalului. Într-o terminologie alternativă (mecanimul sintactic fiind similar), nominalul are trăsături cu valoare sau "valuate" (valued), iar verbul și adjectivul au trăsături fără valoare sau "nevaluate" (unvalued). Prin acord, trăsăturile fără valoare ale verbului și adjectivului sunt "valorizate" de (primesc valoare de la) trăsăturile cu valoare ale nominalului. Dacă acceptăm că nominalul are două seturi de trăsături (iar verbul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sunt verificate de trăsăturile interpretabile ale nominalului. Într-o terminologie alternativă (mecanimul sintactic fiind similar), nominalul are trăsături cu valoare sau "valuate" (valued), iar verbul și adjectivul au trăsături fără valoare sau "nevaluate" (unvalued). Prin acord, trăsăturile fără valoare ale verbului și adjectivului sunt "valorizate" de (primesc valoare de la) trăsăturile cu valoare ale nominalului. Dacă acceptăm că nominalul are două seturi de trăsături (iar verbul și adjectivul, câte un set), păstrând celelalte coordonate ale acordului, ar însemna că: (i) în acordul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
verbul și adjectivul au trăsături fără valoare sau "nevaluate" (unvalued). Prin acord, trăsăturile fără valoare ale verbului și adjectivului sunt "valorizate" de (primesc valoare de la) trăsăturile cu valoare ale nominalului. Dacă acceptăm că nominalul are două seturi de trăsături (iar verbul și adjectivul, câte un set), păstrând celelalte coordonate ale acordului, ar însemna că: (i) în acordul hibrid, trăsăturile adjectivelor și determinanților din interiorul grupului nominal sunt verificate sau valorizate de trăsăturile formale, morfosintactice, de tip CONCORD, ale numelui, iar trăsăturile

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]