8,156 matches
-
prin plantarea sârguincioasă și stăruitoare a valorilor voite pe o cât mai întinsă zonă a spiritualității omenești.” Eugeniu Speranția 803. „Știu o carte minunată, Glăsuind fără-ncetare, Din bătrânii munți, la Mare Despre româneasca vatră. E istoria cea vie, Cu viteji ce n-au mai fost: Leagăn, strajă și-adăpost Patriei pe veșnicie.” Haralambie Țugui 804. „Cartea e o scenă de teatru pe care se agită însă numai actorii văzuți mintal. Eroii pot fi personagii de roman, pot fi, ca în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a ucis sărindu-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul a tranșat corpul monstrului și-a aruncat bucățile peste tot pământul și oriunde ajungea câte-o bucată, un alt trib se năștea. Când Coiotul a stors sângele viteaz din inima monstrului, în lume s-a zămislit cel mai nobil dintre toate triburile: Nez Percé. De aici începe ținutul primitiv, a spus Zach. Serviciul Forestier a ars majoritatea vechilor cabane. Și nimic altceva nu mai poate fi construit. Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Îl născuse deja pe Andy. Știu că a fost îngrozitor din partea ei să-mi spună ceea ce mi-a spus. N-am cum să neg asta. Dar aici, trebuie să-ți iei singur lucrurile de care ai nevoie. Nu ești deloc viteaz dacă pruncul tău moare de foame, în timp că grădina unui străin stă neîngrijită. Aici virtutea se cântărește altfel. Jina și-a privit mâinile. Deci o ierți, a spus ea. Zach a dat din cap. Iertarea consumă prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a fost aprinsă din nou de principele Ferenc Rákóczi al II-lea, În 1703, printr-o proclamație lansată din Galiția, iar războiul Împotriva puterii austriece a reînceput. Pe curuți și pe Rákóczi i-au susținut și cetele lui Grigore Pintea Viteazul. Se spune că Pintea, aflat În slujbă la curtea Împărătească din Viena, o răpise pe Antonella, frumoasa fiică a unui colonel, și o dusese cu el În munții Maramureșului. Iată o doamnă pentru care merita să curgă acel Rivulus. Și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să meargă la bătaie pentru America, pentru Regatul României și pentru atîția dolari. Nu-i prea pria ei totuși amestecul Statelor Unite În războaiele Europei, o dată din pricina capetelor Încoronate: pe regele României l-au arătat de vreo două ori prin ziare, viteaz și călare pe un cal alb, iar Într-o miercuri au vorbit despre regină ca despre o zînă. În schimb, pe Împăratul de la Viena Îl zugrăveau pe ziduri ca pe un porc cu mustăți și, pe deasupra, atîrnat cu capul În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu poate decât să inhibe, prin impudoare și absurditate, și nicidecum să stimuleze un dialog: „Alba Iulia este casa noastră sfântă, unde au căzut martiri Horea, Cloșca și Crișan, unde s-a încoronat domn al celor două ținuturi românești Mihai Viteazul, locul unde s-a săvârșit Marea Unire de la 1918. Cu ce îi suntem datori ei și celor care s-au jertfit pentru glie și pentru neam?“ La asemenea întrebări nu poți răspunde decât: Mai lasă-mă, domnule, în pace cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prin iarbă zburdă el; Oare ,,i’’-ul se pitește În ibric sau în inel? LITERA ,,I’’ ,,I’’ - un bastonaș subțire, Drept ca bradul, fără frică, Se strecoară în citire. Știe ,,i’’ ce vrea să zică! În iubire, inimi, ițe, Stă viteaz și, de uimire, Fire fine de crăițe Își întorc a lor privire. Ina ia pisica-n poală. Când să meargă la culcare, Plânge că nu vrea la școală. Ce nu-i place fetei oare? De ce-i supărată Ina, Mimi vede
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
a convins, din vorbă-n vorbă, Că-i voios, nevoie-mare, Și e vesel, când în ciorbă Nasu-și vâră, cu-ncântare. E în voal, vopsea, verdeață; Seva-și varsă; e-n covată; Nu-i strivit de vreme;-n viață, El viclean, viteaz se-arată. Vrăbiuța se ivește, Penele atent își zvântă; Viorel spre ea privește, Spre văzduh când se avântă. Ești copil isteț, cuminte; Poți ușor să afli dacă ,,V’’ apare în cuvinte. Câți de ,,v’’ pe-aici se joacă? Xilofonul necăjește
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
pe Alexandru, fiindcă Alexandru era vesel și cu simțul replicii, dar, și mai mult, fiindcă prezența lui lumina și mai mult chipul lui Cosmin. Cu fiul său alături era mai Întreg. - Bine ai venit, Alexandru... spuse Erina, Îmbrățișându-l. Micul viteaz... Sper că tatăl tău n-a avut nechibzuința de a te lăsa să lupți. - El, nu, spuse Alexandru. Dar spătarul Albu, da. Am participat la o șarjă absolut extraordinară, aproape de Dunăre... - Cu spătarul Albu o sa am eu o vorbă... mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avut nechibzuința de a te lăsa să lupți. - El, nu, spuse Alexandru. Dar spătarul Albu, da. Am participat la o șarjă absolut extraordinară, aproape de Dunăre... - Cu spătarul Albu o sa am eu o vorbă... mormăi Oană, pe jumătate Încruntat. - Cei doi viteji ai familei pot urca singuri scările, Întrebă Erina, sau trebuie să-i car În spate? Cosmin și Alexandru zâmbiră, Începând să urce. - Să fi văzut, Erina, continuă Alexandru, peste două mii de turci Încercând să scape spre Dunăre, și noi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
otomani sunt mișcări? - Nu, măria ta. În ținuturile Persiei, Uzun Hassan nu mai are forță să atace imperiul, mai ales după alianța cu Hanul Crimeii. - Hoarda de Aur? - Hoarda de Aur așteaptă. Nu are nici un tratat cu Înalta Poartă. - Bine, vitejilor. Mi-ați adus vești pe care le vom analiza cât mai repede. - Ar mai fi ceva, măria ta... spuse Neculai. - Ascult. - Cred că e o trădare În apropierea măriei tale... Cei de la masă tresăriră, Încordați. - Spionajul turcesc află pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu aceste rânduri nu fiindcă teama mi-ar stăpâni sufletul. Nicidecum. Sunt mândru că mă aflu aici, acum, sub flamura celui mai viteaz și mai Înțelept voievod pe care această țară l-a avut vreodată. Îl am aproape pe tatăl meu, care nu s-a Însănătoșit de tot și nu poate lupta așa cum a făcut-o până acum. O am aproape și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se auzi un tropot ușor. Comisul Jurj Întoarse privirile, uimit. - Măria ta... Călăreții Întoarseră și ei capetele. Într-adevăr, Ștefan plecase de la postul de comandă din centrul oștirii și venise printre ei. În jurul lui se vedeau mantiile albe ale Apărătorilor. - Vitejilor... spuse Ștefan, fără să ridice vocea, ca și cum ar fi vorbit cu un prieten aflat lângă el. Tropotele spahiilor se apropiau. Arcașii Își lansaseră deja primele săgeți. Se auzeau cai prăbușindu-se, gemetele răniților, ordinele guturale ale căpeteniilor. - Voi sunteți vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
stăpânești nici Timpul și nici legile invizibile ale lumii? Te-ai gândit că aici, În pădurea asta fără nume, s-ar putea să fii Înfrânt? - Înfrânt? ridică tonul sultanul, disprețuitor. Cu două sute de mii de oameni În spatele meu, cei mai viteji din Asia și Europa? - Mă aflu lângă tine, Mahomed. De mult timp. Mai ești În viață pentru că eu vreau să fii În viață. Cei două sute de mii de oameni ai tăi nu există. Te puteam ucide În două sute de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și crâmlene pentru ca să aducă de acolo hrană la zecile de mii de ostași. Dar o strașnică furtună de august le zdugui ca un cutremur și deschise adâncurile tulburate pentru veșnica odihnă a corăbierilor sultanului. Tot mai mult erau răzbunați morții viteji de la Valea Albă.” (N.Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare, Editura pentru literatură, București, 166, p. 149) Mai multe subiecte se desfășoară, precum pânzele unor ape freatice, dedesubtul vieții frământate a familiei Oană. Unul din ele este plasarea Moldovei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
recuperare, rezistența ce nu fusese pusă în practică avea acum drept urmări un curaj care nu se mai sătura să supraliciteze și acel tip de eroism care nu trebuia dovedit. Probabil că și eu voi fi fost unul dintre acei viteji luptători cu gura, ale cărui fraze memoria înfloritoare, acest crematoriu de gunoi, nu le-a păstrat. Abia sub influența noului meu profesor Otto Pankok lucrurile s-au mai schimbat un pic; Sepp Mages nu era maestrul meu respectat, și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a vindecat l-nu lăsat liber. - Prea multă lume te amărăște!. . . Liber?. Pentru care treburi?. Se vede că ticul lui 1-a slujit. Or fi crezut nemții că io face cu ochiul stâng, cum credem noi femeile. Lică! Lică! Ești viteaz numai în mahalale!... Nici pentru armată nu mai sunt buni bărbații ăștia! Lina se roși iar. Cum avea fața plină de vinișoare aparente, când se roșea o acoperea cu mici serpentine vinete, grozav de urâte. Mini simți deodată o plictiseală
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ăia. Aaaa, vrea poate altcineva să spună că-i cam mic de statură și că are pistrui? Ei și? Hai să fim drepți! Și despre Ștefan cel Mare spunea cronicarul că era "mic de stat, dar mare la sfat și viteaz cum n-a mai stat"! Deci nu după statură poți judeca exact capacitatea unui om. Iar faptul că are pistrui poate constitui un defect? Bineînțeles că nu. S-au mai văzut cazuri de astea. Și, fie vorba între noi, Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
moldovenilor au jinduit a-l face altul, de-al lor, spre a-și spori seminția, dacă așa ceva le-ar fi fost cu putință. În toamna anului de la Cristos 1691, craiul Ioan Sobieski al Poloniei, în fruntea unei armate pospolite de viteji nebiruiți, a pătruns în Țara Moldovei cu gând ascuns de a-l îndepărta de la tron pe Vodă Constantin și de a îngloba Moldova și apoi Valahia în sfera lui de interese militare și politice-economicești. Odată ajuns în Țara de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
deși i-a pus palma pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu pui la îndoială vrednicia vitejilor mei și iscusința căpitanilor oștirii mele încununate de glorie în bătăliile de la porțile Vienei? Să ai ținere de minte că eu, salvatorul creștinismului, nu dau greș nicicând, hatmane! Moldova-i a noastră! Adică a mea, voievoade! Numai să fie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cuvine să le dai crezare... Nu se poate! Nu se poate! Așa ceva nu este cu putință, vornice! Sunt absolut încredințat că așa ceva nu se va petrece nici măcar într-un vis urât! Îți ordon să pui stavilă uneltirilor pizmașe împotriva unor viteji neînfricați și credincioși cuvântului dat Măriei Mele! Asta trebuie să înțelegi, vornice Moțoace! O dată pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
crucea nopții, tocmai când ies la plimbare duhurile rele. Cuum?! Cuum?! a reușit să articuleze, parcă trezit la realitate dintr-un vis urât, trufașul Rex. Așa precum am spus, mărite rege! Din cei rămași la Cotnari, cam patru-cinci mii de viteji, s-a ales praful și pulberea. Mai întâi că s-au îmbătat cu licorile de must de prin cramele locului, după care au făcut pântecăraie și, în sfârșit, au ieșit să-și facă nevoile pe la margine de șanțuri. Și moldovenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în viață i-au jurat credință acestuia și au cerut să fie trecuți la pravoslavnici ca apoi să se sălășluiască în vreo Slobozie în partea de sus a Moldovei. O psea krew! A cugetat cu vizibilă iritare invincibilul. Mii de viteji neînfricați, mii de cai cu harnașamente, sute de tunuri de asalt, care cu obuz și alte materiale s-au spulberat într-o singură noapte!.. Asta-i pedeapsă de la Dumnezeu atotputernicul, un adevărat semnal de atenționare pentru un conducător vizionar. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă strecor către casă pentru a nu fi de față la dezastrul total. Că veștile despre vreme sunt cât se poate de rele; decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]