7,506 matches
-
candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea Plopii ca din caiere și-o torc Vântul doare lin ca mângâierea Mâinilor ce nu se mai întorc. Sieși neputând să-și mai încapă Sub adanca zare-a nimănui Sufletul se varsă ca o apă Dincolo de limitele lui.” Farmecul eroticii lui Robert Cahlueanu constă în: „ căutarea unei identitati absolute între statuia iubitei, înălțată din candori și finețuri, ca și limită, evident, pe cele din „Cântarea cântecelor” și
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
parte din pleiada intelectualilor bolgrădeni grupați în jurul revistelor Bugeacul, Familia Noastră, Generația Nouă, ș.a. Bulgar de origine, ca și poetul Teodor Nencev, Iacob Slavov, Chiril Cuțarov, Vladimir Cavarnali, ca poet „face figura eseian-maiacovskiană de dinamitard al erei și incendiator al zărilor, pe cât de insolită pe atât de linia poeziei basarabene și ardelene. ” (Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, ed. ARC, 1996). S-a născut la 10 august 1910 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi, Ucraina) și a
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
și Diagnosticul morfopatologic, Diagnostic necropsic și Medicină Legală. “În lumina strălucitoare a soarelui, mica privighetoare Își crește cu dragoste nemărginită puii și cântă ca nimeni alta sub razele de lună, când aceștia se pregătesc de zbor. Cântând, plângând sub alte zări, micuții rotunjesc cu palide triluri melodia minuțios construită Înaintea lor, dar fiecare notă nouă este o amintire despre aripile ocrotitoare ale mamei. Ceea ce rămâne să bucure și să Încălzească sufletul tuturor este farmecul melodiei, pentru că puțini știu cum arată de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am văzut orașul cu luminația lui de noapte. Ca un vis a fost. Luminile se vedeau În Întunericul nopții ca boabele de cleștar. Foarte frumos arăta orașul Tel-Aviv În noapte și pe unde a trecut avionul. Orașul se vedea În zare, cu lumina lui, ca În poveștile frumoase sau ca Într-un vis, un vis frumos...! † Dragii mei frați și surori În Domnul, vă rog să nu fiu judecată prea aspru pentru tot ce-am scris sau felul meu de exprimare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din care făcea parte și d-na Elena Sturdza, născută Cantacuzino, organizase cu d-nele Ecaterina Ghica, Elena Pherekyde și Lydia Philippescu o serbare la Atheneu în profitul acestei societăți, căreia îi lipseau fonduri. Prima [dintre doamne] își rezervase or gani zarea concer tului, a doua bufetul și a treia bazarul, ca putând ob ține mai lesne de la germani materialul necesar. D-na Elena Sturdza și noi toate eram de părere să nu se facă decât o listă de subscripție, dar, ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au defilat! Fiecare sat, cu preoții, învățătorii, primarul în frunte; urmau bă trânii, bătrânele, tinerii, fetele și, în urmă, copiii. Multe sate reprezentau pe carele lor specialitatea regiunii. Au fost carele industriei lemnului de la moți, de la tăierea copacului până la vân zarea hârdaielor și donițelor; carele viilor, de la cultura viței până la crâșmă; stânele întregi cu fabricarea brânzei și turma de oi dusă de baci și de câini, la care nu lipsea nici măgarul frumos împodobit pentru ocazie. Deși realist, niciodată teatral sau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
caut. Uneori îmi părăsesc trupul, Mai ales noaptea... Am văzut păsări murinde în zbor - Ce bine de mine, că nu am aripi. Din nuc au căzut toate frunzele, Dar nucul e mai bătrân decât mine. Idealul suie dealul, Disperarea tulbură zarea. Speranța mănâncă distanța, Jalea umple valea. Amăgirea nu duce nicăirea, Iubirea curăță firea. Ura întunecă gura, Prostia ucide omenia. Ar mai fi de spus că... * Unor occidentali nu le place culoarea neagră, dar iau pielea de pe negri. * Prin multe țări
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a gândit la acest munte, asemănându-l cu muntele Golgotei, realizând această cruce din lemn de stejar ca o mulțumire și o recunoștință față de forța Divină, instalată pe un loc de frunte, pentru a putea fi admirată din toate patru zări ale zonei, am început să cobor în linie dreaptă fiind atras de peisaj; nu era nicio cărare, doar diferite tufe și copăcei ce împodobeau această latură a muntelui. Timpul s-a scurtat, iar peripeția a devenit mai interesantă, optând pentru
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dar trecerea lor prin lume, oarecum împreună, ca un simbol, sunt o amintire frumoasă. Ernest Ungureanu a fost unul dintre cei mai importanți profesori ai Școlii ieșene de medicină, un om al cărui nume a trecut peste hotare, până în toate zările lumii, și a cărui operă trece și ea peste timp. Nu a deținut cea mai "importantă" catedră a facultății (nu știu ce înseamnă "important" în rangurile impuse de birocrație), dar a ilustrat zicala că "omul sfințește locul". Avea o admirabilă candoare infantilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mi-au amorțit brațele stând de atâta vreme fără treabă. Ia, dă-mi, cuconașule, un sorocovăț 39 pentru o lulea de tutun. Scosăi punga să-i dau sorocovățul fără nici o vorbă, dar ochiul lui de bandit, fu-rișăndu-se în fundul pungei mele, zări mal multe monede albe. Știi una, cuconașule, adause el, văd că stai bine din parale; dacă-i așa dă-mi încaltea doi sorcoveți, să-ți zic și eu un bogdaproste. Îi dădui și al doilea sorocovăț. Bogdaproste! Să trăiești mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri, râuri, lanuri, sate, toate mi se-nfățișează Liniștite, fericite, într-o pulbere de raze. Nici de-un strop de sânge încă pajiștea nu e pătată, Nici de-un strigăt de durere pacea nu e tulburată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spate, caut ciuda să-i alin Și mă-ntorc cu torba goală, dar cu sufletul meu plin. Și în drumul meu spre casă, pășesc leneș, gânditor, Greierul și pitpalacul mă petrec cu cântul lor, Aripatul șoarec face roți fantastice în zare, Iară eu nu uit nici astăzi asfințitul cel de soare. IV Când am plecat ca prefect la Dorohoi, părintele meu mi-a dăruit un echipaj complect: trăsură, cai, hamuri și bici. Făceam figură pe stradele orașului cu caii mei cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trecut vreme la mijloc, astfel că ar fi putut bietul Doxachi să se înece nu o dată, ci de zece ori. În zadar, băiașul a umblat cu luntrea în toate părțile pe unde credea el să întâlnească pe nenorocitul înotător, nici zare de el nu s-a mai văzut. Era înțeles lucru. Îl înghițise adâncul. Ne-am întors cu toții în oraș cu inima ruptă și nu ne puteam esplica ce l-a apucat pe bietul om așa deodată, de bun cheful să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
jilț îndemănatic și își zic: Am să scriu o poezie sau o novelă". Din contra, subiectul mi-a venit totdeauna fără veste, neprecugetat, prin un impuls exterior, ca o comoțiune electrică ce mi-a pus nervii în mișcare, ca o zare de lumină ce mi-a deschis năprasnic un orizon nou; și după ce sămânța primită încolțea în creierul meu, prindea rădăcini, creștea întocmai ca copilul în sânul mamei, apoi odrasla intelectuală ajunsă la maturitate, năștea de la sine sub forma unui op
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
gândirii Drumul ce-aveam de-mplinit. Refren În sălașul cu șapte coline Văd mici stele pealee trecând, Și-n liceul, cu mândru renume, “Miron Costin” noi cântăm din priviri. Din locașul unde nici teii nu mai dorm, Risipiți fără teamă, prin zări mergând, Noi vedem anii grei ai zidirii Răsărind din dragi și înțelepte-ndrumări. Refren Iubite cetitoriu, Biruit-au gândul să ne-apucăm de-această trudă, să dăm lumii la vedere feliul nostru, urmașii marelui cărturar. De unde este începătura cestii școli, carea-a
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
devin doar oamenii care n-au avut parte de copilărie. La începutul anilor ’70, Nae era înnebunit după Cornel Chiriac, Metronom, după Lennon, McCartney etc. Toată lumea era, de fapt. Toată lumea bună, vreau să spun, restul ascultau porcării cu macarale în zări argintii. Nu ascultau. Suportau. Furase de la școală, din laboratorul de fizică, tot felul de piese, instrumente, și-și îmbunătățise aparatul de radio, să prindă Europa Liberă. Toți colegii se strângeau la Nae și-l ascultau pe Cornel Chiriac. Pe George
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și glotași bătrâni, armați cu puști Martini-Henry și Peabody de la 1877. Mai bine un măgar sănătos decât un poet ofticos. Zicală din popor F. ADERCA A DEBUTAT ÎN NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ PRIN 1913, ca poet: Toamnă Antice columne cad pe zări și atmosfera geme un dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu cronicarul con tempo raneității lui, cu romancierul și nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rutenește. Dar nu-i pierdut nimica, mai socot, cât cerul pestefagi s-a mai păstrat; ni s-a luat, e drept, aproape tot: dreptul la plânset nu ni s-a luat. Visez de pe acum să plec la anul în Bucovina zărilor cărunte: să stăm cu Zegrea și cu Tărâțeanu în jurul unui foc pe-un vârf de munte. și să bocim de stârpea românească a locurilor astea ca o rană— eu, mut, în limba mea moldovenească, ei, mulți, în în limba lor
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nici ce să alegi... Un singur fapt nu am uitat: C-am fost și am rămas colegi! Dar timpul trece peste toate Și vine vremea ca să pleci, Să rămâi nu se mai poate, Așa e viața...dragi colegi! Spre alte zări sunt cei căzuți, Sunt taine ce nu le dezlegi Că mâine fi-vom cei pierduți Din câți am fost atunci colegi! Fost-au bucurii... și fapte Ce mai tarziu le înțelegi, Dar când se apropie o noapte Ne amintim c-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93289]
-
zile am cam terminat merindele de acasă și atunci ei au plătit câte o masă la cabană, pentru cei fără posibilități. Acolo de sus, în munți, se făceau adevărate lecții de geografie, erau denumite toate vârfurile ce le vedeam până în zare, iar la științele naturii adunăm plante, insecte și pietre mai deosebite, încât la întoarcere toți avem bagajele pline, pe care la scoala trebuia să le aranjam în laboratoare după indicația profesorilor. Profesorul Tiganescu a fost un împătimit al naturii, al
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
marinarii bețivani, din cale-afară de entuziasmați. Așezați la umbra anemică a doi stîlpi, pe drumul arid ce ducea spre mine, am petrecut o bună parte a zilei strigîndu-ne unul altuia diverse lucruri, de la un stîlp la altul, pînă cînd În zare a apărut silueta astmatică a unei camionete, care ne-a dus pînă la jumătatea drumului, Într-un oraș numit Baquedano. Aici ne-am Împrietenit cu un cuplu căsătorit, muncitori chilieni care erau comuniști∗. La lumina singurei lumînări pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai valoroasă de un milion de ori decît proprietățile celui mai bogat om din lume. Acolo ne-am dat seama de asta, noi, cei care nu eram copii ai proletariatului sau ai țărănimii. Așa că de ce să strigăm În cele patru zări că noi sîntem cei aleși și că restul poporului cubanez nu poate, și el, să Învețe carte? Bineînțeles că poate. De fapt, acum revoluția chiar cere ca ei să Învețe, să Înțeleagă bine că mîndria de a ne ajuta semenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
suferințe au fost oferite Domnului. Era convins de aceasta, căci, iată ce le scria părinților în 1947, o dată cu felicitările de Crăciun: „...să nu uitați niciodată: Când va fi mai greu, când suferința va fi mai mare, priviți mereu cerul. Dincolo de zarea ce o vedem și lângă noi este Dumnezeu. Nu singuri ne ducem crucea. Alături de noi este Isus... Sfântul Părinte Francisc spunea fraților săi: suferința este scurtă și răsplata este veșnică. Aceleași cuvinte vi le spun și eu: puțin avem de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să-ți stăvilească Zborul către infinit... Tu, în drumul către astre, Ai rămas nebiruit. Rupt-ai gratiile negre, Lacătul cel greu căzu... În această luptă surdă Biruit-ai numai tu. Și cu ce avânt serafic Ai vâslit spre cer, spre zări! Cum s-a-ntins a ta iubire Peste țărmuri, peste mări! Cu ce dor și foc în suflet Logoditu-te-ai pe veci Cu „domnița sărăcie”, Mama sfintelor poteci! Cine-a mai iubit vreodată Ca și tine-nflăcărat Pe Cristos
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Stalin, ci mai cu seamă anul celui de-al treilea Festival Mondial al Tineretului care urma să se desfășoare la București! Anul revărsării peste hotarele îngrădite ale țării a tot ce era tinerețe, dragoste și entuziasm din toate cele patru zări ale atlaselor de geografie... Anul 1953 era anul primului contact cu Lumea largă, anul mincinoasei speranțe de mai frumos și de mai bine. 4 august 1953 Am fost ieri la spectacolul dat de către mimii francezi Marcel Marceau și J. Ségal
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]