70,892 matches
-
ale reginei Maria, protectoarea Tinerimii artistice și a celor doi sculptori, și anume, direcția unui revival neobizantin de factură simbolistă, cu note secesioniste, reprezentat mai mult de Oscar Spaethe și direcția unui simbolism în linie secesionistă pătruns însă de un spirit clasic, reprezentat de către Frederic Storck mai ales la nivel tematic, prin seria de Salomei, dar și Eva sau Tentația (1897), Clown (1898), Nud de bărbat (Purtător de perle) (1898), Aurora (1899), Inocența (1899) Pocăința (1903), Nud culcat (1904), Dormind (1904
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evolutivă, procesul prin care ele prind formă. Aceste himere se află parcă în cursul unei complicate metamorfoze. Asocierea lor cu figura eminesciană, sugerată și de schița unui monument Eminescu menționată mai sus, indică mai mult decât sorgintea lor literară, în spiritul simbolismului în artele plastice, care revendică programatic nu numai o dimensiune poetică, literară, ci și o integrare și a celorlalte arte într-un vast proiect de sinteză. Pe filieră eminesciană, himerele devin expresia ideilor poetice, ideilor creatoare de artă, fluide
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în context simbolist, sau mai bine zis decadent, la sfârșitul secolului XIX. În opinia Ioanei Vlasiu, Paciurea iese din convenția decadentă, acordând preeminență masculinului, ca o categorie ontologică, expresie a unei dominante spirituale. "Pentru Paciurea, fermitatea forței fizice dominată de spirit este apanajul omului în timp ce feminitatea este cântărită cu un ochi foarte critic. [...] Opoziția masculin-feminin, tranșantă și ireductibilă la Paciurea, trebuie văzută în corelație cu simbolismul sexelor care a preocupat secolul al XIX-lea"349. Femininul apare ca nevertebrat, ne-format
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fost progresiv transformat în viziunea unei malefice, vampirice, curmând viața"356. În mod evident, ceva s-a schimbat în tratarea unor personaje precum Salomeea sau Judith, prima emblematică pentru instrumentalizarea seducției în vederea uciderii Sfântului Ioan, asociată exercițiului propriei sexualități opuse spiritului și sfințeniei, pe care le incarnează Sfântul Ioan Botezătorul, iar cea de-a doua reprezentând un elogiu adus feminității ca element activ, salvator, unde sexualitatea și seducția au o valoare pozitivă, reinvestite la nivelul unui discurs politic și cultural. Pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei femme fragile sau a unei femme fatale. Spre deosebire de tabloul lui Pallady, calele nu devin eufemismele devoalate ale unei sexualități febricitate senzual, privirea este cea care indică florile, și nu invers. Există aici o simbioză între reflecție și visare, între spirit și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul iconografic al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iminenta sosire a "barbarilor" albi urmează s-o pulverizeze. Verlaine publica celebrul poem "Langueur" (Melancolie) în 1883, în revista Le Chat noir și ulterior în volumul Odinioară și altădată 375, poem considerat o artă poetică decadentă, reflectând aceeași stare de spirit ca și romanul lui J.K. Huysmans, În răspăr, apărut în 1884. Poetul nu face cunoscuta o zonă geografică precisă, imaginea delectabil-morbidă a declinului este interiorizată, o transpunere a unei trame istorice în economia intimă a spleen-ului. Romantismul aducea în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele două figuri feminine devin nu atât o înregistrare naturalistă a unei stări, cât purtătoare ale unei sugestii, a unei état d'âme. Theodor Pallady (1871-1956) este printre puținii pictori români care abordează o altă figură a melancoliei, revalorificată în spiritul sensibilității decadente: Ofelia. Inițial, pictorul petrece un timp la Dresda, iar la sfârșitul lui 1889 pleacă la Paris, unde până în 1991 lucrează în atelierul lui Aman Jean, după care trece în 1892 în aelierul lui Gustave Moreau, unde stă până la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poezia nu devine recitativ, nu este instrumentată erotic, ci posedă o muzicalitate internă reactualizabilă chiar și la o lectură mută. În spațiul picturii, Orfeu devine figura tragică a sensibilității simboliste, expresie a supremației artei, dar și a unei relații în spirit decadent între artă și natură, relație conotată de decapitarea acestuia de către Menade. Tema obsesivă a lui diminutio capitis atât de prezentă în spectrul sensbilității decadente încât Jean de Palacio face din ea un "mit privilegiat" (mythe privilégié)"391 este recuperată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înfățișează pe cei slabi solicitând protecția celui puternic, ilustrat în pictură sub chipul unui cavaler în armură, sprijinit într-o sabie pe măsura lui și ieșind dintr-un turn care amintește de octopusul din Jurisprudența, având aceeași morfologie uterină. Două spirite feminine par să anunțe victoria sa. Cavalerul este înarmat cu forța feminității, care-i era ostilă victimei din Jurisprudența. Intitulat Forțele ostile, al doilea panou reprezintă adversitatea, obstacolul care blochează năzuința spre fericire a celor slabi. În ultimul panou, Muzica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elegant, o ținută care impune și la care adaugă o serie de nonconformisme bine plasate prin fraza memorabilă. Modern și cosmopolit, un sportsman, Luchian conduce bicicleta și este remarcat de Claymoor (Mișu Văcărescu), cronicarul prin excelență al vieții mondene, iar spiritul de frondă îl conduce la o serie de lovituri norocoase. Intră în "Cercul artistic literar", în "Intim club" (1885-1886), pentru ca în 1893 să expună la Cercul artistic și în 1896 să fie printre membrii fondatori ai Salonului Independeților, alături de I.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
place extraordinar la cei XX este absența oricărui program. Un program este deja o regulă. Regula este metodistă. Metoda și doctrina sunt surori: vedeți încotro ne îndreptăm!"474. Rops definește excelent nu propria sa inaderență la un program estetic, ci spiritul noii grupări, deschis inovației, experimentului. În opinia lui Philippe Roberts-Jones475, generația care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre Pasiphae și Taurul din Minos) sub patronajul zeiței înțelepciunii și a rațiunii. Secesiunea s-ar plasa simbolic mai puțin în aria unei separări capitale de ceea ce este monstruos, ci, mai mult în cea a unei revalorizări a artei în spiritul agonal pe care-l întruchipează Tezeu, supravegheate de "o anima" virtual punitivă, întruchipată de figura Atenei înarmate până în dinți. În lectura pe care o face întregii opere a lui Klimt și, în special, a celor trei picturi alegorice, Filozofia, Medicina
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet era asociat, mai degrabă, tendințelor moderniste în literatură și artă. Concomitent, criticul susținea ca o prioritate a noii direcții afirmarea individualismului în artă, dar și a unui "spirit național" care se acordă cu prelucrarea elementului folcloric și în special al universului feeric al bâlinelor, fapt care prezintă similitudini cu mișcarea secesionistă românească din jurul revistei Ileana. Acest fapt se află în deplină concordanță cu prezența marcată în ilustrația și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
patronal al artei oficiale, facțiuni care devin extrem de puternice, de influente, mai ales prin deschiderea către noutate și experiment în pictura venită în special dinspre Franța, Germania și Anglia. Dincolo de accepțiile riguros estetice, putem vorbi de un Zeitgeist, reprezentat de spiritul secesionist, caracteristic pentru fin de siècle, nu numai în țări ca Franța, unde exercițiul contestatar în artă era mult mai viu, făcând parte dintr-o tradiție culturală a contestării fertile a vechilor și noilor estetici sau curente, dar și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Una dintre trăsăturile aceste secesiuni, similare în multe privințe celei vieneze, o reprezintă eclectismul; ea nu se realizează sub semnul unei direcții estetice noi, a unui nou curent, a unui program artistic bine definit, ci are ca numitor comun un spirit eliberat de convenții, sub umbrela căruia se regăsesc într-un ecumenism estetic orientările cele mai diverse. Aceast fapt va conferi de la început mișcării o libertate maximă, din necesitatea ca pictura să se acordeze la diapazonul și anvergura artei occidentale. Nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rochegrosse, pictor de factură istoristă brodând flamboiant și voluptuos pe teme orientale de o senzualitate pletorică, avem însă ceea ce John Reed numește un stil al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul ilustrând romanul Salammbô al lui Flaubert, ediția apărută în 1900 la Ferroud, gravurile în aqua forte fiind executate de Champollion. Un simbolism care provine din cel mai pur academism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un piedestal, Moartea indică cu mâna un orologiu. La baza piedestalului sunt doi îndrăgostiți sărutându-se fără a ține cont de amenințarea morții, formulată atât de expresiv în stilul dansurilor macabre ale lui Hans Holbein cel Tânăr. Poetul decupează în spiritul sensibilității decadente profilul femeii fatale, sfinx și minciună, victimizând erotic amantul bolnav de lassitude. Interesant mai este un medalion de N. Vermont, la pagina 59, înfățișând o femeie cu o privire teribilă, sfidătoare, cu părul înfuriat, posibilă imagine a feminității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în pastel de D-ra Tini Ruprecht din München) și Drumul lung, (o guașă de A.G. de Verona). De asemenea, sunt reproduse autoportretul lui A. Verona și portretul lui St. Popescu de C. Artachino. Frontispiciul este executat de Ludovic Bassarab în spiritul decorativismului Art Nouveau, înfățișând-o pe Ileana într-un cadru de atmosferă oriental-bizantină. Lucasievici vine cu un Cap de expresie, o frumusețe Secession cu flori în păr, Ștefan Popescu cu un proiect pentru un fronton de biserică (Cei trei Crai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
obiceiurile lor ancestrale, în amestec cu folclorul românesc. Răzvan și Vidra (1867), drama romantică de inspirație istorică a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, aducea, în prim plan, un erou romantic, înnobilat de înzestrările naturale, dar și de curaj, demnitate, inteligență etc. Spiritul ludic, iluminist, al lui Ion Budai-Deleanu "jucăreaua" sa, Țiganiada era lăsat în urmă. De altfel, "poemationul eroi comico-satiric" al lui Ion Budai-Deleanu este descoperit prea târziu pentru a avea consecințe imediate în plan literar. În pictură apar mai puțin țigani
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salomeea în literatură: de la simbolism și decadentism, la avangardă Trecerea de la simbolism la contestările violente ale avangardei din perioada interbelică (începute prin futurismul marinettist și prin acțiunea radicală a dadaismului născut pe scena cabaretului Voltaire, în 1916, și crescut în spiritul spectacolului total) se face pe o pantă mai moderată, prin reformularea unor teme definitorii ale decadentismului și simbolismului. "Schimbarea la față" a decadentismului / simbolismului nu este numaidecât sesizabilă, majoritatea scriitorilor tineri trec printr-o scurtă fază intermediară, în care influența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care influența decadento-simbolistă se simte în poezie ca presiune a modelului (pe cale de a fi trădat prin sublinierea până la parodie convențiilor lui). Avem de-a face cu o poezie și o proză decadentă second hand, față de care se insinuează un spirit critic, decelabil prin ecart ironic, printr-un ludic provocator, prin cultivarea unei poetici a antisublimului, a unui antisentimentalism anticalofil și a unei deconstrucții parodice a unei anumite estetici. Felul în care este tratat un personaj precum Salomeea servește ca turnesol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Villiers de l'Isle Adam sau Catulle Mendès devine emblematic, dat fiind faptul că Salomeea chintesențializează cruzimea asociată artei, fie ea și coregrafice. Scriitorul debutase sub semnul unei deconstrucții a simbolismului în formula unor prozopoeme cu ludicul și în spiritul avangardei, Figurile de ceară, în 1912, iar Salomeea apărea în 1915 la Tipografia G. Ionescu. Pe frontispiciul volumului se află o reproducere după un tablou pe care-l găsim și la Pallady, Nud (nedatat, nesemnat, ulei pe carton, 0, 980
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestuia, pornind de la corelatul imagologic al literaturii, atrăgând atenția că stilul "bizantinizat" în poezie nu trebuie numaidecât asimilat expresionismului, fiind marca decorativismului secesionist sau a Jugendstil-ului, fără a invoca nicio transcendență. "Peste peisaje decorative, poetul suflă aur. Tot în spiritul artei de secessiune, el "estetizează" culorile, dispunându-le pe suprafețe bine delimitate și după legi ale contrastului savant gândite. [...] Stilul "bizantinizant" el îl va cultiva inițial pentru efecte pur picturale, urmărite și anterior, în tratarea unor motive fantastice de origine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contemplatio morosa. Avem pusă în scenă o fascinație rea a artei, în locul adevărului ei avem seducția, și dincolo de ea, vidul. Loghi a ales o adolescentă în care instinctele sexuale sunt abia trezite, asocierea acestei sexualități juvenile cu moartea este în spiritul sensibilității decadente. Capul apare redus la dimensiunea reziduală ca tigvă, reprezintă oarecum o imagine sarcastică a idealului pierdut într-o iluzie deșartă, sarcasm accentuat și de coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să devină obiectul designului uniform al întregului"567. Interioarele dobândesc o reprezentare nouă și un psihism propriu în acord armonic cu cel al locatarului. Uneori această personalitate își dezvăluie amprenta unică și imprimă locuitorului permanent sau pasager o stare de spirit aparte. Sensibilitatea decadentă sau simbolistă a fost cuantificată estetic nu doar în amenajarea unor interioare, ci și în poezie. În volumul său de poezii, Domnia tăcerii (1891), în partea intitulată "Viața camerelor", Georges Rodenbach prezintă viziunea sa animistă asupra interioarelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]