705,845 matches
-
a lucrat șase ani la o firmă de avocatură din Cleveland, înainte să devină profesor de drept la Universitatea Statului Virginia. La începutul anilor 1970, a ocupat diverse posturi în cadrul administrațiilor Nixon și Ford, în cele din urmă fiind procuror general adjunct. În perioada administrației Carter, a predat la Universitatea din Chicago, unde a devenit unul dintre primii profesori consilieri ai Societății Federaliste, aflată în fază incipientă. În 1982, Ronald Reagan l-a numit judecător la Curtea de Apel a Statelor Unite
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
A devenit profesor de drept la Universitatea Statului Virginia în 1967, mutându-se cu familia la Charlottesville. După patru ani în Charlottesville, Scalia a început să activeze în sectorul de stat în 1971. Președintele Richard Nixon l-a numit avocat general al Oficiului pentru Politica de Telecomunicații, unde una dintre principalele sale sarcini era formularea de politici federale pentru extinderea rețelei de televiziune prin cablu. Din 1972 până în 1974, a fost președinte al Conferinței Administrative a Statelor Unite, o mică agenție independentă
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
pentru extinderea rețelei de televiziune prin cablu. Din 1972 până în 1974, a fost președinte al Conferinței Administrative a Statelor Unite, o mică agenție independentă ce încerca să amelioreze funcționarea birocrației federale. La jumătatea lui 1974, Nixon l-a nominalizat ca procuror general adjunct pentru Oficiul de Consiliere Legală. După demisia lui Nixon, nominalizarea sa a fost susținută de președintele Gerald Ford, iar Scalia a fost confirmat de către Senat la 22 august 1974. După Watergate, administrația Ford a intrat în mai multe conflicte
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
didactic consilier al filialei de la nivelul Universității din Chicago a nou înființatei Societăți Federaliste. Când Ronald Reagan a fost ales președinte în noiembrie 1980, Scalia spera la un post important în noua administrație. A dat interviu pentru postul de Avocat General al SUA, dar în acest post a fost preferat Rex E. Lee, spre marea dezamăgire a lui Scalia. La începutul lui 1982, lui Scalia i s-a oferit un loc în Curtea de Apel al Statelor Unite pentru Circuitul al Șaptelea
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
se retrage. Reagan a hotărât mai întâi să-l numească pe judecătorul William Rehnquist ca președinte al Curții, ceea ce a însemnat că Reagan mai trebuia să facă o altă numire pentru a ocupa postul de judecător simplu al acestuia. Procurorul general Edwin Meese, care l-a consiliat pe Reagan la această decizie, i-a luat în calcul doar pe Bork și pe Scalia. Simțind că aceasta ar putea fi ultima lui ocazie de a alege un judecător al Curții Supreme, președintele
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
de marijuana chiar și acolo unde statele îi aprobă utilizarea în . Scalia a opinat că Clauza Comercială, împreună cu , permite reglementarea. Mai mult, Scalia considera că Congresul poate reglementa activitățile intrastatale dacă prin aceasta face ceva necesar pentru o reglementare mai generală a comerțului între state. El și-a argumentat decizia pe baza cazului "", despre care scrie acum că „a extins Clauza Comercială dincolo de orice rațiune.” Scalia a respins existența doctrinei , denumind-o „o fraudă judiciară”. Scalia a interpretat în sens larg
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
mai funcționeze. Scalia a arătat că nu este deloc neobișnuit ca judecătorii să socializeze cu alți oficiali ai guvernului, amintindu-și ca răposatul președinte al Curții Supreme juca poker cu președintele Harry Truman, iar judecătorul mergea la schi cu procurorul general . Scalia a afirmat că nu a fost niciodată singur cu Cheney în acea excursie, cei doi nu discutaseră cazul, iar judecătorul nu economisise deloc bani, deoarece achiziționase bilete dus-întors, cele mai ieftine disponibile. La judecarea cazului, Scalia a făcut parte
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
este că dacă s-a dus în Rusia nu ar fi în stare să contribuie la activitatea lor cu lucrurile pe care le-a aflat în timpul implicării sale în proiectele canadian și englez, ci mai curând prin competența sa științifică generală.”" Motivul exact al plecării lui Pontecorvo rămâne neclar. Dacă fusese spion, era justificată teama că va fi demascat: în ianuarie 1950 fusese arestat fizicianul Klaus Fuchs, participant la Proiectul Manhattan, care apoi a fost pus sub acuzare, a recunoscut și
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
model 1877, privind concentrat spre steagul tricolor. Monumentul din bronz al lui Ion I. C. Brătianu, instalat pe un soclu de piatră albă, a fost distrus de către regimul comunist în vara lui 1948, bronzul sculpturilor fiind topit. În ianuarie 2014, Consiliul General al Primăriei Capitalei a întocmit un proiect de hotărâre ce viza reconstruirea monumentului lui Ion C. Brătianu și amplasarea acestuia tot în Piața Universității, însă nu în rondul central, ci între Palatul Ministerului Agriculturii și Spitalul Colțea, în „parcul Colțea
Monumentul lui Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/335700_a_337029]
-
revistei de cultură albanezo-română "Miku i shqiptarit" („Prietenul albanezului”), apărută în luna noiembrie 2001, la București. A scris și tradus un mare număr de volume dedicate Albaniei și poporului albanez, relației acestora cu România. Născut la Brăila, a urmat Școala generală nr. 8 și Liceul Nicolae Iorga din localitate. Despre copilăria trăită în urbea lui Panait Istrati și în bălțile Dunării, în atmosferă cosmopolita a „orașului cu salcâmi”, va scrie în românele „Întâlnirea de la plopul ars” și „Comoara lui Mitana”. În
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
este un eveniment din cadrul Circuitului mondial UCI 2016, toate cele 18 echipe UCI au fost invitate automat și obligate să aibă o echipă în cursă. Cinci echipe profesioniste continentale au primit wildcard. 9 martie - Camaiore, 22,7km Clasamentul etapei Clasamentul general după prima etapă 10 martie - Camaiore - Pomarance, 207km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a doua 11 martie - Castelnuovo di Val di Cecina - Montalto di Castro, 176km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a treia 12 martie - Montalto di Castro
Cursa Tirreno-Adriatico 2016 () [Corola-website/Science/335724_a_337053]
-
UCI au fost invitate automat și obligate să aibă o echipă în cursă. Cinci echipe profesioniste continentale au primit wildcard. 9 martie - Camaiore, 22,7km Clasamentul etapei Clasamentul general după prima etapă 10 martie - Camaiore - Pomarance, 207km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a doua 11 martie - Castelnuovo di Val di Cecina - Montalto di Castro, 176km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a treia 12 martie - Montalto di Castro - Foligno, 222km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a patra 13 martie
Cursa Tirreno-Adriatico 2016 () [Corola-website/Science/335724_a_337053]
-
wildcard. 9 martie - Camaiore, 22,7km Clasamentul etapei Clasamentul general după prima etapă 10 martie - Camaiore - Pomarance, 207km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a doua 11 martie - Castelnuovo di Val di Cecina - Montalto di Castro, 176km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a treia 12 martie - Montalto di Castro - Foligno, 222km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a patra 13 martie - Foligno - Monte Sân Vicino, 178km Etapă a fost anulată din cauza căderilor de zăpadă 14 martie - Castelraimondo - Cepagatti, 210km Clasamentul
Cursa Tirreno-Adriatico 2016 () [Corola-website/Science/335724_a_337053]
-
Camaiore - Pomarance, 207km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a doua 11 martie - Castelnuovo di Val di Cecina - Montalto di Castro, 176km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a treia 12 martie - Montalto di Castro - Foligno, 222km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a patra 13 martie - Foligno - Monte Sân Vicino, 178km Etapă a fost anulată din cauza căderilor de zăpadă 14 martie - Castelraimondo - Cepagatti, 210km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a șasea 15 martie - Sân Benedetto del Tronto, 10,1km
Cursa Tirreno-Adriatico 2016 () [Corola-website/Science/335724_a_337053]
-
a treia 12 martie - Montalto di Castro - Foligno, 222km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a patra 13 martie - Foligno - Monte Sân Vicino, 178km Etapă a fost anulată din cauza căderilor de zăpadă 14 martie - Castelraimondo - Cepagatti, 210km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a șasea 15 martie - Sân Benedetto del Tronto, 10,1km Clasamentul etapei Clasamentul general final
Cursa Tirreno-Adriatico 2016 () [Corola-website/Science/335724_a_337053]
-
patra 13 martie - Foligno - Monte Sân Vicino, 178km Etapă a fost anulată din cauza căderilor de zăpadă 14 martie - Castelraimondo - Cepagatti, 210km Clasamentul etapei Clasamentul general după etapă a șasea 15 martie - Sân Benedetto del Tronto, 10,1km Clasamentul etapei Clasamentul general final
Cursa Tirreno-Adriatico 2016 () [Corola-website/Science/335724_a_337053]
-
de nord. Dintre rutele posibile pentru ducerea la îndeplinire a ordinului Führerului, "Oberkommando der Marine" pentru cea mai scurtă, dar mai periculoasă, prin Canalul Mânecii. Pe 12 ianuarie 1942, Hitler s-a întâlnit cu principalii responsabili pentru operațiune la cartierul său general din Prusia Răsăriteană - Bârlogul Lupului. Au fost prezenți comandantul șef al "Wehrmachtului", Wilhelm Keitel, șeful Statului major al Luftwaffe, Hans Jeschonnek, șeful Statului major al operațiunilor militare, Alfred Jodl, comandantul aviației de vânătoare ("General der Jagdflieger"), Adolf Galland, comandantul șef
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
responsabili pentru operațiune la cartierul său general din Prusia Răsăriteană - Bârlogul Lupului. Au fost prezenți comandantul șef al "Wehrmachtului", Wilhelm Keitel, șeful Statului major al Luftwaffe, Hans Jeschonnek, șeful Statului major al operațiunilor militare, Alfred Jodl, comandantul aviației de vânătoare ("General der Jagdflieger"), Adolf Galland, comandantul șef al Marinei, Erich Raeder, și comandantul gupului de luptă ("Kampfgruppe"), Otto Ciliax. În timpul conferinței, Hitler a comparat flota germană cu „un pacient cu cancer care este condamnat la moarte, dacă ei nu îl supun
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
dar a cărui construcție n-a fost aprobată), apoi un complex cu mai multe corpuri de clădire de maxim 5 etaje ce urma să adăpostească locuințe și spații de birouri (proiect respins în ședința din 29 februarie 2016 a Consiliului General al Municipiului București ca urmare a protestelor mai multor ONG-uri care au argumentat că se distruge astfel o zonă istorică protejată a capitalei). Ansamblul de arhitectură de pe strada Mântuleasa figurează pe lista monumentelor istorice din anul 2010. Identificarea perfectă
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
iniția, care sunt obiectivele acestora și ce sume vor fi alocate fiecărui program în parte. Acordurile au la bază nevoile și prioritățile statelor beneficiare și sfera de cooperare cu statele donatoare. Un Punct Național de Contact este responsabil pentru managementul general al programelor în fiecare stat beneficiar. Operatorii de Programe dezvolta și coordonează programele, adesea în colaborare cu un partener din statele Donatoare, fiind responsabili și cu acordarea finanțărilor pentru proiecte. Proiectele sunt selectate în mare măsură ca urmare a unor
Granturile SEE si norvegiene () [Corola-website/Science/335723_a_337052]
-
portalul Granturilor SEE și norvegiene. Evaluarea finală a Granturilor SEE și norvegiene 2004-2009 a concluzionat: ‘Desigur, Granturile SEE și norvegiene au contribuit la reducerea disparităților în Europa, deși la o scară mai mică decât fondurile UE.’ (2012) Deasemenea, Biroul Auditorului General al Norvegiei a constatat că ‘proiectele din perioada 2004-2009 au atins, în mare, obiectivele planificate. Există și exemple de obiective atinse la nivel local.’ (2013) Alte evaluări realizate pe sectoare specifice sunt disponibile pe pagina de web a Ministerului Norvegian
Granturile SEE si norvegiene () [Corola-website/Science/335723_a_337052]
-
A doua bătălie de la Oituz, desfășurată între (28 octombrie/10 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916, între forțele române (Grupul Oituz, comandant general de brigadă Eremia Grigorescu) - format din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie și Divizia 8 Infanterie) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Gerok"”, comandat de generalul Friedrich von Gerok - format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, fiind formate din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) și Diviziei 8 Infanterie, aflată în rezerva Armatei
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]