73,689 matches
-
acest lucru a fost confirmat în recenzia juridică a Înaltei Curți asupra chestiunii "Al Fayed & Ors contra Butler-Sloss". În cazul acela, trei judecători ai Înaltei Curți au acceptat dovezile că "tocmai numele de ‘Reprezentant al Familiei Regale’ presupunea parțialitate în contextul anchetei asupra morții a doi oameni, dintre care unul era membru al Familiei Regale", iar celălalt nu era." După divoț, Diana a păstrat apartmentul din Palatul Kensington, complet redecorat și aceea a fost casa ei până când a murit. Ea s-
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
revoltă a Egiptului. Pe 1 martie 293, sistemul tetrarhic a fost definitivat, fiind cooptați doi Cezari: Galerius pentru Dioclețian, și Constantius Chlorus pentru Maximian. Uzurpările erau astfel mai dificile, iar autoritatea imperială a fost multiplicată cu patru. În 297-298, în contextul războiului cu perșii, au existat două tentative de uzurpare: Iulian în Africa și Domitius Domitianus și Aurelius Achilleus în Egipt, ce este ucis în timpul asediului Alexandriei condusă de Dioclețian. După victoria de la Pelusium, a reobținut Delta și Valea Niului. Pe
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
urmărindu-i, a intrat pe teritoriul lui Licinius. În Bătălia de la Adrianopol și Bătălia de la Chrysopolis din 324, Licinius a fost din nou înfrânt. Retras la Nicomedia, s-a predat lui Constantin, împreună cu Martinanus, fost magister officiorum , numit Cezar în contextul retragerii. Dar Martinianus a fost executat, iar Licinius exilat în Thessalonica. Constantin , pe plan ideologic, a purtat o apropiere de creștinism, pe când Licinius a susținut revalorizarea cultelor polițiste . Constantin se consideră că protector al creștinilor, acordându-le o serie de
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
sciziuni și erezii amenințau stabilitatea imperiului. Constantius a încercat să recreeze coeziunea politico-religioasă punând accent pe rolul suprem al împăratului creștin. Ceremoniile de la curte erau marcate de zelul sau religios, ce va rămâne o trăsătură pregnantă în Imperiul Bizantin. În contextul conflictului cu perșii, Constant s-a răsculat împotiva lui Constantin II ce guverna în Occident. A ieșit învingător, dar în cele din urmă, Constantin II este ucis la Aquileia, iar Constant rămâne singurul stăpânitor al Apusului, confruntându-l pe uzurpatorul
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
încheia, declinul fiind ireversibil. Lumea greacă instaurase raționalismul, dar sfârșitul Antichității aduce o înclinare spre iraționalism, Roma fiind sedusă de magie, astrologie, practici oculte.Pe oameni îi interesau religia, filosofia, astfel că răspândirea fulgerătoare a creștinismului este explicabilă în acest context. Au loc schimbări majore: identitatea locală dispare, iar cetățenia și devotamentul față de comunitatea locală și cetate lasă loc dependenței față de un imperiu uriaș. Istoria creștină este liniară și scurtă, spre deosebire de ciclicitatea antică. Biblia oferă informații clare, istoria începând cu Facerea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Europei și promovând ideea națională și naționalismul care constă în lupta cu alte națiuni, confruntarea cu valorile vecinilor, ceea ce a dus la apariția unei identități separate și a unei mitologii naționale separate. Naționalismul și-a făcut apariția în Germania, în contextul războaielor napoleoniene, care au urmat revoluției franceze. Franța a descoperit conceptul de stat național, identitatea germană fiind creată în lupta anti-napoleoniană. Apare cuvântul "Volkstum"-naționalitate. Johann Gottlieb Fichte s-a remarcat ca filosof german ce a redactat, in Berlinul ocupat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
că ambasador la Londra, contribuind la apropierea anglo-franceză și la depășirea rivalității din timpul războaielor napoleoniene. A continuat în politică, în calitate de ministru al afacerilor externe al Franței. În 1847 a devenit prim-ministrul Franței. A fost demis în 1848 în contextul revoluției. În 1828 a scris "Istoria civilizației în Europa". Lucrarea să marchează o ruptură totală față de istoriografia romantică și revenirea la filosofia istorică și politică a lui Montesquieu din secolul XVIII. A refuzat împărțirea arbitrară a istoriei europene în istorii
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fost teatrul unor înfruntări dintre principii, doctrine, idei, sisteme de organizare politică și socială. Niciunul nu a învins definitiv, ele coexistând și generând progresul prin competiția dintre ele. Libertatea și progresul derivau din competiția și rivalitatea reciprocă. Apare, în acest context, ideea centrală a liberalismului modern, prin fecunditatea competiției și antagonismului. Lecția a II-a, de exemplu, tratează sfârșitul antichității și tranziția la civilizația europeană. Ea indică faptul că toate civilizațiile anterioare - fie că erau greacă, romană sau orientală - erau unitare
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
copilărie, de Iliada și Odiseea, într-un moment în care nimeni nu credea în conținutul lor istoric. A avut o tinerețe aventuroasă, acumulând o avere ca patron al unei case de comerț cu aur în Rusia și în SUA, în contextul goanei după aur. A făcut comerț cu Rusia în timpul Războiului Crimeii, generând venituri imense. A cheltuit banii personali pentru a iniția săpăturile arheologice. El considera că Troia era în zona satului turcesc Hissarlik, loc în care, În 1872-1873, a descoperit
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
asupra studiului epocii medievale. A scris despre istoria Belgiei și a studiat viață urbană medievală. În 1937 i-a fost publicată postum lucrarea "Mahomed și Carol cel Mare". A contrazis teoria tradițională care plasa sfârșitul Antichității în secolul V, în contextul invaziilor germanice. Teoria sa se baza pe economie și pe debutul evului mediu în legătură cu ruperea legăturilor comerciale dintre Occident și Orient, în contextul invaziei arabe. A arătat că, în epoca merovingiană, comerțul dintre Galia și Bizanț se intensificase, negustorii greci
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Mahomed și Carol cel Mare". A contrazis teoria tradițională care plasa sfârșitul Antichității în secolul V, în contextul invaziilor germanice. Teoria sa se baza pe economie și pe debutul evului mediu în legătură cu ruperea legăturilor comerciale dintre Occident și Orient, în contextul invaziei arabe. A arătat că, în epoca merovingiană, comerțul dintre Galia și Bizanț se intensificase, negustorii greci, sirieni și evrei constituind comunități numeroase în Galia. Invazia arabă a rupt, însă, Mediterana la mijlocul secolului VII. Arabii au cucerit supremația maritimă, cucerind
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
prezintă o legatura biunivoca între sunete și literele scrise, astfel încât nu vor exista cazuri că în limba engleză, unde două cuvinte scrise diferit se pot pronunța la fel ("night" - "knight") sau două cuvinte scrise identic se pot pronunța diferit în funcție de context ("lead"). LFN a reușit să îndepărteze multe neajunsuri ale limbilor native existente. Gramatică LFN este mult mai simplă decât a oricărei limbi vorbite, si se învață foarte rapid. De exemplu la limbile romanice (italiană, spaniolă, română, franceza, portugheză) gramatică este
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
să culeagă floarea scopul său este că lumea să se muleze peste starea lui mentală. Deci direcția de suprapunere este dinspre lume către minte. El a utilizat termenul "background", într-un mod strict tehnic, în linii mari însă aceasta este contextul în care actul intențional se petrece. E foarte important faptul că el include înțelegerea lumii de către actor, (subiect), inclusiv a modului în care ceilalți pot lua parte la activitățile intenționale. Searle furnizează o bază teoretică puternică pentru utilizarea noțiunii de
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
actul intențional se petrece. E foarte important faptul că el include înțelegerea lumii de către actor, (subiect), inclusiv a modului în care ceilalți pot lua parte la activitățile intenționale. Searle furnizează o bază teoretică puternică pentru utilizarea noțiunii de intenționalitate în contexte sociale ceva mai largi. Intenționalitatea e un termen tehnic care înseamnă "proprietate". Intenționalitatea indică faptul că cineva a atașat un anume sens unui obiect, l-a încărcat cu o credință anume, o proprietate și așa mai departe. E un sens
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
șase teme: „Școală” de la Păltiniș, istoria intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul că utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță, contextele de emergentă și receptare, oferind cititorului o perspectivă critică asupra unor „războaie culturale” din România și din lumea de astăzi. În septembrie 2006 Antohi a trimis ziarului bucureștean „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoștea că a colaborat cu Securitatea, cu
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
scenariul platonian al lumii ca emanație divină: prima parte vorbește despre Dumnezeu ca principiu, partea a doua tratează despre Dumnezeu ca scop final și Hristos ca partener al omenirii pe traseul de întoarcere la Dumnezeu, iar a treia parte studiază contextul creștin al acestei reîntoarceri: iubirea divină, istoria și contingența. Planul lucrării se prezintă sub forma unor probleme sau întrebări, sistematizate după criteriile menționate, având următoarea structură: Prima pars conține 119 probleme și expune doctrina sacră sau studiul despre Dumnezeu ca
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
of Joyce's Reception în România din masivul studiu în două volume intitulat The Reception of James Joyce în Europe, editat de Geert Lernout și Wim Van Mierlo (Thoemmes Continuum, Londra, 2004). Un studiu comparativ între situația culturii postcomuniste și contextele culturale postcoloniale, studiu intitulat "An Exercise în Ficțional Liminality: Postcolonialism, Postcommunism, and Romania's Threshhold Generation" a apărut în revistă "Comparative Studies of South Asia, Africa and the Middle East". Otoiu a mai scris o prefață la a doua ediție
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
Marica, Eugen Todoran, Ion Negoițescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, ș.a. În poezie a teoretizat baladescul (în eseul "Resurecția baladei" (1945)) si a fost adeptul poeziei pure, rupta de contextul social. A debutat în presă încă de la vârsta de 12 ani, în anul 1932, în cadrul revistei “Universul Copiilor” cu lucrarea sa intitulată “Legenda Peștilor”. A debutat în 1943 cu eseul critic Problema cititului, lucrare ce a constituit, totodată, teza sa
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
de studiu asupra cărții Hristos, Lumina Lumii de Ellen White, savantul Fred Veltman a descoperit că acele capitole pe care le studiase, conțineau unele lucruri care proveneau din alte surse fără a fi citate. Natura dependenței literare trebuie văzută în contextul a ceea ce se accepta pe vremea aceea. S-a spus de asemenea că sursele din care s-a împrumutat erau cunoscute de către cititorii ei, eliminând astfel intenția de a înșela. De asemenea, profeții au folosit alte scrieri în alcătuirea cărților
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
ul e o categorie estetică fondată pe un contract de ficțiune, ce narează intruziunea supranaturalului într-un cadru realist, altfel spus, apariția unor fapte inexplicabile (cel puțin din punctul de vedere teoretic) într-un context familiar cititorului. Astfel, fantasticul se situează între teritoriul miraculosului, unde supranaturalul este acceptat și justificat și cel al straniului, în care faptele aparent supranaturale sunt acceptate ca fiind absolut normale. Spre deosebire de aceste două situatii, în fantastic eroul, dar și cititorul
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
Fantasticul nu ar fi atunci decât stabilirea unei tranziții sau a unui echilibru savant între miraculos și straniu. Se consideră, de obicei, fantasticul apropiat de literatura S.F. dar se pierde astfel din vedere faptul că literatura de anticipație are un context care nu e contemporan cititorului, și în care evenimentele care par iraționale in prezent sunt perfect justificate în acel context(tehnico-științific) viitor. În mai multe limbi se mai face greșeala de a se denumi fantastice toate textele care alcătuiesc genul
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
de obicei, fantasticul apropiat de literatura S.F. dar se pierde astfel din vedere faptul că literatura de anticipație are un context care nu e contemporan cititorului, și în care evenimentele care par iraționale in prezent sunt perfect justificate în acel context(tehnico-științific) viitor. În mai multe limbi se mai face greșeala de a se denumi fantastice toate textele care alcătuiesc genul Fantasy, cum ar fi cele ale lui J.R.R. Tolkien, care potrivit definiției clasice a lui Tzvetan Todorov aparțin totuși zonei
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
își camuflează satira în aceste lumi iraționale, sau romanele negre ale unor William Beckford (Vathek), Matthew Gregory Lewis (Călugărul). Autorii din secolul al XIX lea au compus texte în care miraculosul își joaca rolul său. Ar trebui amintiți în aces context Honore de Balzac, care utilizează fantasticul din categoria miraculosului în "La peau de chagrin", Guy de Maupassant ce își exorcizează demonii cu ajutorul fantasticului în "Le Horla", Jules Verne, care explică supranaturalul cu ajutorul științei în "Le château des Carpates" (Castelul din
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
formula 90 este constanta gravitațională, iar formula 91 este masa obiectului "n". Pentru forțele electrostatice: unde formula 93 este permitivitatea electrică a vidului, iar formula 94 este sarcina electrică a obiectului "n". Pentru forțele elastice: unde formula 66 este constanta elastică a resortului. În anumite contexte fizice, forțele nu pot fi modelate ca fiind datorate gradientului unui potențial. Aceasta se datorează adesea considerațiilor macrofizice în care apar forțe ca medie statistică macroscopică a unor microstări. De exemplu, cauzele frecării sunt la nivel de atomi, dar frecarea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
îl are asupra condițiilor stradale pentru cicliști sau asupra percepției publicului față de mersul pe bicicletă, câteva exemple pot arăta nivelul la care evenimnetul își face simțită prezența în diferite domenii: Numele acestui eveniment a fost folosit într-o multitudine de contexte, de la campanii publicitare pentru diferite produse comericale, până la numeroase alte evenimente publice, unele doar cu vagi similaritâți cu Masa Critică. Corporația RAND, ce se ocupă cu elaborarea de tactici militare pentru armata Statelor Unite a publicat un document intitulat "What Next
Masa Critică () [Corola-website/Science/304512_a_305841]