71,024 matches
-
nu domină evreii America?" A tras concluzia că mentalitatea și morala muncii, ca și spiritul puritan de acolo au împiedicat apariția unei asemenea situații. Românii ar trebui să urmeze exemplul americanilor și să tragă concluziile corespunzătoare 37. Trebuie să ne amintim iar de maxima lui Metternich: "Toate țările au felul de evrei pe care îi merită". Mai existau și problemele legate de profesorul A. C. Cuza. Putem pune viața lui Cuza într-un contrast instructiv față de cea a lui Iorga. El a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
totodată și educator 59, evaluînd viața poporului român pe baza celor mai vechi documente antropologice pînă la cele actuale, utilizînd în mod strălucit cele 50 000 de documente descoperite de el, deoarece: "Istoricul nu trebuie să obosească niciodată să le amintească oamenilor de tradițiile lor, devenind astfel susținătorul cauzei solidarității naționale"60. Este posibil (așa cum susținea el) ca Iorga să fi fost motivat de dorința de a nu "deveni dezertor și trădător", dar nu era făcut pentru politică. Oricine îi examinează
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
citite ca niște strigăte de durere. Indiferent dacă avea sau nu dreptate. Sinceritatea și lipsa totală de artificialitate a lui Iorga conferă jurnalisticii sale un ton uman. Sute din articolele sale par încă de o actualitate frapantă. Tudor Vianu își amintea că opera lui Iorga "este o operă literară individuală; este imposibil să o confunzi cu opera oricărei alte pene"63. În 1899, "L'Indépendance Roumaine" a publicat articolele lui Iorga despre viața intelectuală în România; în aceste articole el nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
se adreseze, ca politician, elitei intelectuale, ar fi trebuit să fie interesat de vînzarea a mai mult de 90 de exemplare din fiecare ediție. Pamfil Șeicaru, editorul de mai tîrziu al ziarului "Curentul", unul dintre cele mai mari cotidiene, își amintea de un incident care explică în mare măsură atît eșecul lui Iorga ca politician cît și pe cel al ziarului său. În 1924 se vindeau numai 90 de exemplare din fiecare ediție a "Neamului românesc". Iorga era plecat în Franța
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să le distrugă. Vederile lui istorice și estetice formează un tot unitar, iar critica lui literară s-a politizat. Iorga se ridica deasupra altor critici literari români prin erudiția sa. Nici Maiorescu, nici Gherea nu-l egalau. Trebuie să ne amintim că Iorga citea literatură universală încă de cînd avea cinci ani și într-un mod foarte scrupulos. În timpul acestor ani de formare, valorile sale culturale s-au dezvoltat în context occidental, mai ales francez și al valorilor literare clasice, fără
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
alegorice, dar nici una dintre operele lui din acest domeniu nu se ridică la înălțimea pretențiilor sale. Iorga era vanitos și a devenit oarecum obsedat de "Teatrul popular" și de importanța acestuia în educarea poporului în spiritul "naționalismului cultural". Șeicaru își amintește că sălile goale ale "Teatrului popular" îl aduceau la disperare pe Iorga. L-a angajat pe regizorul profesionist Victor Ion Popa, care a adunat o trupă excelentă și a alcătuit un bun repertoriu. Atunci cînd i s-a prezentat programul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în funcție de actualitatea lor), uneori după o revizuire serioasă și adesea sub titluri diferite. Iorga a publicat volume alcătuite practic din articolele și editorialele sale: capitole întregi ale istoriilor sale literare conțineau adesea recenzii parțial condensate scrise de alții (așa cum îi amintea Lovinescu, unul dintre detractorii lui Iorga)92. Și-a publicat sub formă de cărți și conferințele, mai ales cele politice. Numeroasele călătorii ale lui Iorga au furnizat material pentru jurnale de călătorii, el reușind să distileze în cărțile sale aproape
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
par excellence"98. În anii '30, pe măsură ce criza europeană se adîncea, vorbea cu regularitate la radio 99. Corespondența lui Iorga este imensă, a scris peste 10 000 de scrisori. Iorga a fost cu siguranță un efortolic 100. Frasin Munteanu-Râmnic își amintea o conversație dintre Iorga și Nicolae Titulescu. Vizitîndu-l pe Iorga, Titulescu a spus: "Ei bine, mă duc acum la "Lido" ca să mă odihnesc două zile. Spuneți-mi, domnule Iorga, știți ce înseamnă două zile de odihnă fără să faci nimic
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
miile de cărți. Doamna Catinca ocupă deci un loc distinct în rîndul femeilor României 106. Fără doamna Catinca, Iorga n-ar fi putut realiza ceea ce a realizat. Întreaga sa familie lucra efectiv pentru el; "Tata era foarte pretențios"107, își amintește fiica sa. Orice vizitator care venea acasă la Iorga îl găsea de obicei citind în biroul său, înconjurat de cărți puse una peste alta pînă-n tavan și toate rafturile supraîncărcate (deși Iorga își cunoștea bine inventarul). Își nota cu grijă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de orice suprafață aflată la îndemînă: etichete de sticle, hîrtie de împachetat, pachete de țigări, chiar și manșetele albe ale cămășilor sale. Pe baza lor, Iorga scria pe urmă cărți, articole, conferințe, piese de teatru, recenzii etc.109 Șeicaru își amintește că în 1919, colonia armeană din București i-a cerut lui Iorga să scrie o istorie a națiunii armene care urma să fie prezentată la Conferința de Pace. A fost de acord, dar a subliniat că va cere un preț
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
trei săptămîni i-a uluit pe intelectualii armeni. Prin 1954, Șeicaru l-a cunoscut pe un student la Istorie armean, care i-a vorbit despre acea "miraculoasă carte" scrisă de Iorga cu un dezinteres atît de nobil 110. Șeicaru își amintea de un episod care îl arată pe istoricul Iorga în acțiune. El făcea multe călătorii împreună cu Iorga. Au trecut într-o zi pe lîngă o biserică ctitorită de familia Argetoianu; Iorga a intrat în biserică și s-a pus pe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
coloane pe care le-a copiat. Totul a fost făcut într-un sfert de ceas. Șeicaru a asistat la asemenea scene de mai mult de douăsprezece ori în timpul călătoriilor lor111. Henri Stahl, fost student și stenograf al lui Iorga, își amintea cum a scris o istorie a României pentru licee, acesta dictîndu-i cartea de 350 de pagini în 28 de ore (timp de patru duminici, de la 2 la 5 după-amiaza și de la 9 seara la două dimineața). În timp ce dicta, Iorga se
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sau ținînd cursuri la școlile lui din Franța, de la Veneția și de la Roma. De unde-și trăgea el seva pentru un asemenea efort? El nu lucra pentru beneficiile pe care le obținea; motivația lui era simțul datoriei față de România. Așa cum își amintea profesorul Mihai Berza, Iorga reflecta într-o zi: "Mi-am făcut astăzi datoria și nici nu i-am făcut României vreun rău..."114 Ceea ce voia să spună era că își slujise țara bine. Numai prin muncă neobosită pentru atingerea idealurilor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
unei naivități aproape copilărești 120. Era cu siguranță lipsit de realism în politică, vanitatea, temperamentul și naivitatea sa aproape garantîndu-i eșecurile în acest domeniu. Pe lîngă devoțiunea sa față de România, Iorga era devotat și soției și familiei sale. Șeicaru își amintește că în timpul unei discuții despre piesele lui Iorga, l-a întrebat pe acesta cum se putea aștepta să scrie piese bune din moment ce cunoscuse doar două femei toată viața lui? Iorga a fost de acord, dar i-a mărturisit că nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Nici o improvizație liberală, nici orășenii nu puteau înlocui o asemenea simbioză 146. Dar viitorul lui Iorga în Partidul Conservator era pecetluit. A intrat în conflict cu lideri ai partidului de talia lui Take Ionescu și Titu Maiorescu. Maiorescu (așa cum își amintește familia Iorga) s-a folosit de unele discordanțe ideologice dilăuntrul Partidului Conservator pentru a bloca admiterea lui Iorga ca membru al societății "Junimea", poate din meschinărie sau din motive politice și ideologice. Totuși, Iorga se apropia atît de mult de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fi făcut apariția, ar fi putut fi conducătorul unei lovituri; mulțimea îl aștepta. Dar l-au așteptat în zadar; departe de a nutri idei revoluționare, Iorga stătea în apartamentul lui, speriat de ceea ce se întîmpla datorită influenței lui. Așa cum își amintea familia, se temea să nu fie chemat să dea socoteală. A fost în cele din urmă chemat la circa de poliție două zile mai tîrziu. A sosit în trăsura lui Alexandru Calimachi. Deși știa că oficialitățile polițienești vor fi impresionate
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cu el cîteva cărți de istorie a Bizanțului în caz că era arestat 165. A primit foarte multe scrisori avînd ca subiect tulburările. Înalta societate bucureșteană era indignată. O mare doamnă, un fel de "văduvă de duce", nu-și putea stăpîni indignarea, amintindu-i lui Iorga că pînă și Frederic cel Mare pusese în scenă piese franțuzești, iar Goethe și Schiller se născuseră și fuseseră educați în timpul domniei lui. Îl făceau răspunzător pe Iorga, spunînd: "Dumneavoastră sînteți apostolul majorității studenților, iar ei vă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nu pare să fi avut nici un contact cu Weber (nu a reușit să aprecieze sociologia), iar părerea lui despre Fischer s-a rezumat la comentariul că acesta "nu este deloc mai bun decît șarlatanii și găinarii pe care mi-i amintesc din copilărie"181. Își demonstrează astfel lipsa de înțelegere față de economia secolului al XX-lea; față de felul în care faptele lui Fischer transformau societatea tradițională într-una modernă, chiar dacă prin metode destul de reprobabile. În România, transformarea aceasta nu a fost
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
după masacrarea, în 1831, a muncitorilor, primul-ministru Casimir Périer a propus următorul epitaf pentru aceștia: "Muncitorii trebuie să aibă un singur lucru în cap: singurele lor remedii sînt răbdarea și resemnarea"182. Cînd lui W. H. Vanderbilt i s-a amintit că unele dintre acțiunile lui contraveneau interesului public, a izbucnit: "Să-l ia naiba de public!". Mochi Fischer nu era deloc mai rău. Oriunde au introdus națiunile occidentale industria și capitalismul în China, India, Indiile Olandeze au fost comise nedreptăți
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lui Rákóczi; mîine vom putea vorbi din nou despre noi și ei"206. Iar atunci cînd contele Bellegarde, Guvernatorul Bucovinei care semnase ordinul de expulzare a lui Iorga, a murit într-o bătălie în timpul primului război mondial, Iorga și-a amintit de atitudinea îngăduitoare a acestuia față de abjecții țărani români. Iorga (cu capacitatea lui de evocare) își închipuia că poate Bellegarde și-a găsit moartea alături de un țăran român din Bucovina înrolat cu forța în armata austro-ungară207. Păcat că nu și-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Londra ultimul Congres Mondial de Istorie înainte de izbucnirea războiului. Titu Maiorescu, prim-ministru la vremea aceea, a fost destul de meschin ca să nu-i acorde lui Iorga permisiunea să participe ca delegat român. Dar Iorga s-a dus totuși și își amintea mai tîrziu de atmosfera încărcată a Congresului și de presentimentele tuturor participanților 238. A susținut două comunicări, una despre Bazele necesare ale noii istorii a Evului Mediu, iar cealaltă despre Supraviețuitorii bizantini din țările Române. În octombrie 1913, Iorga a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
programul lui Tisza", adică România 4. Deși nimeni nu prevedea unde va duce glontele de la Sarajevo, foarte puțini cunoșteau planurile Contelui Berchtold, ale Contelui Hoyos, ale lui Konrad von Hötzendorf și ale generalului Potiorek. Pe de altă parte, sîrbii își aminteau de gloria lor trecută, ceea ce îl mișca pe Iorga și pe alții, cum ar fi Leopold von Ranke. Germanii au fost obligați să semneze la Versailles Articolul 241, recunoscîndu-și vina de a fi declanșat războiul. Mai erau și alți vinovați
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
el s-a sfîrșit și cu expectativa. Noul rege, Ferdinand, era nepotul său. Acesta era un om slab, ezitant, bolnăvicios și predispus la accese bruște de furie. Mulți intelectuali români îl porecleau "Fritz". Atunci cînd înaltele oficialități germane i-au amintit de "datoria" sau de "onoarea" sa, a replicat prompt că sentimentele de datorie și onoare "sînt cunoscute și românilor, dar se știe și felul în care trebuie înțelese aceste sentimente, fără să fie nevoie de interpretarea lor de către străini sau
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
germană drept o "civilizație care dezonorează și distruge însăși civilizația". Asista îngrozit la nașterea omului secolului al XX-lea, pe care îl numea o "nouă specie". În conversația avută cu comandantul german, generalul von Bissing, cardinalul Mercier de Louvain îi amintea acestuia că riscă judecata istoriei. Bissing a răspuns: "Dar, Monseniore, noi vom cîștiga războiul și noi vom scrie istoria"27. Dragostea lui Iorga pentru Franța și aversiunea sa față de Germania aveau rădăcini culturale, ca și sentimentele lui față de Rusia. Care
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și a altora". După care Iorga scria batjocoritor: "Ptiu! Aici în România nu se poate întîmpla așa ceva!"36. Varșovia a fost cucerită de armata germană. Iorga scria: "Este înfrînt doar cel care acceptă înfrîngerea", deoarece înfrîngerea este un fenomen psihologic. Amintindu-și de campania lui Napoleon, a tras concluzia că Rusia era invincibilă 37. În ciuda urii lui față de Rusia, Iorga a avut întotdeauna un respect profund față de aceasta. Cînd Bulgaria a atacat Serbia, Iorga a scris cu dispreț: "Doar relațiile diplomatice
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]